Decizia civilă nr. 2855/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2855/R/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. V. SSR.L. împotriva sentinței civile nr. 4782 din 18 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant D. N. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. M. din cadrul Baroului București, lipsind reclamantul și reprezentantul recurentei.
P. edura de citare este realizată.
Recursul este formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 27 mai 2013 intimatul, prin avocatul ales, a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare. Reprezentanta acestuia, prezentă la dezbateri, arată că înțelege să o susțină, neavând cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4782 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului D. N. M. în contradictoriu cu pârâta S.C.V. SSR.L. și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 3025 Euro, actualizată cu dobânda legală de la data
introducerii acțiunii până la data plății și la eliberarea adeverințelor privind calitatea de angajat a reclamantului și a dovezii plăților sumelor către bugetul asigurărilor sociale aferente perioadei lucrate.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza contractului
individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 17/_ în registrul de
evidență a salariaților pârâtei, reclamantul a prestat în mod legal muncă în favoarea pârâtei în calitate de șofer autocamion.
Având în vedere că potrivit art. 272 din Codul muncii în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, aceasta este cel care avea obligația să dovedească faptul că a plătit diurna datorată reclamantului.
Având în vedere că pârâta nu a făcut această probă instanța a reținut că aceasta datorează reclamantului diurnă restantă în cuantumul indicat de reclamant și a obligat pârâta să plătească acest cuantum.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta,
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ. și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivare s-a arătat că a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului_ al Tribunalului Bihor având ca obiect anulare procesului verbal de control prin care s-a dispus plata diferenței de diurnă în sumă de 1925 euro aferentă perioadei februarie-august 2012.
Inspectorii ITM Bihor, verificând toate documentele aferente modului de calcul și de plată a salariului și diurnei datorate numitului D. Nicoale, au constatat că societatea a nu a achitat către acesta:
Diferența suma de 115 euro pe luna februarie 2012,
Diferența suma de 50 euro pe luna martie 2012,
Diurna pe luna mai 1100 euro,
Diferența suma de 60 euro pe luna iunie,
Diurna pe luna august 600 euro.
Dosarul respectiv nu este de constatare și sancționate a unei contravenții cum a reținut instanța ci are legătura directa cu prezenta cauza fiind vorba de obligarea recurentei la plata acelorași sume datorate aceleiași persoane. Respingerea cererii de suspendare s-a dispus fără a fi analizată îndeplinirea condițiilor și mai mult, instanța trebuia să disjungă solicitarea recurentei cu privire la suspendare și respingerea acesteia pe fondul cauzei (sic).
Instanța a ținut cont doar de cele solicitate de reclamant deși s-a depus la dosar procesul verbal de constatare nr. 0021800/_ prin care inspectorii ITM au verificat exact cele solicitate în acțiune, constatând ca suma neachitata este de 1925 și nu 3025 euro. Au fost reținute acele sume de bani, cu consimțământul verbal al reclamantului, în contul amenzilor achitate pentru depășirea vitezei legale, astfel explicându-se nerevendicarea lor până la demisie.
În ce privește solicitarea de eliberare a unei adeverințe care să ateste calitatea de angajat, este nefondată întrucât inspectorii ITM au verificat atât înregistrarea cât și desfacerea contractului individual de munca și chiar instanța consemnează în sentință "..în baza contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 17/_ în registrul de evident a salariaților pârâtei, reclamantul a prestat în mod legal muncă";. Rezulta deci din consemnările inspectorilor ITM Bihor și ale instanței că reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada_ -_, având contract de munca legal încheiat.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea cererii de
suspendare și a recursului ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată pe fond.
Se arată în motivare, în esență, că sunt netemeinice criticile recurentei privind suspendarea recursului până la soluționarea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal nr. 0021800/_ încheiat de ITM Bihor, prin care angajatorul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor din legislației muncii, anume, neplata integrala la timp a salariului și diurnei.
Pe fond, recurenta nu și-a formulat nicio apărare, deși instanța a dispus încă de la primul termen de judecată să depună toate documentele care au stat la baza controlului efectuat de către ITM Bihor, în ce privește acordarea drepturilor
salariale. Sarcina probei de a dovedi o alta stare de fapt decât cea reclamată revenea pârâtei-recurente, însă aceasta nu și-a formulat apărări pe documente justificative. Intimatul a depus contractul individual de munca, extrasele de cont, corespondenta cu societatea angajatoare pentru plata drepturilor salariale, adresa de la ITM Bihor nr. 60723/_, arătând că recurenta nu a plătit în totalitate diurnele cuvenite în februarie 2012-august 2012.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul admiterii doar în parte a acțiunii și a obligării recurentei pârâte doar la plata sumei de 1925 euro, în echivalent în lei la data plății.
Se reține, în acest sens, ca întemeiat motivul de recurs prin care se critică acordarea sumei solicitate de reclamant fără a se efectua verificarea exactității acesteia în raport de înscrisurile depuse în probațiune.
Astfel, prin adiționarea sumelor trecute în procesul verbal de control nr. 2. din_ întocmit de ITM Bihor (filele 22-26 dosar fond) ca reprezentând diferențe diurnă pentru lunile februarie 2012 - 115 euro, martie 2012 - 50 euro, mai 2012 - 1100 euro, iunie 2012 - 60 euro și august 2012 - 600 euro, datorate reclamantului, rezultă suma de 1925 euro, iar nu aceea de 3025 euro, indicată de reclamant prin acțiune.
De asemenea, reclamantul nu a justificat interesul pentru formularea petitului privind obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte calitatea sa de angajat pe perioada_ -_ .
Cum corect subliniază recurenta, fără a se combate aceste argumente prin întâmpinarea depusă în recurs de către reclamantul intimat, calitatea sa de salariat rezultă din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 17/_, depus în copie la dosarul de fond și care a fost înregistrat cu acest număr la ITM Bihor, iar încetarea acestui contract cu data de_ rezultă din decizia nr. 61 din această dată, despre care se face vorbire în adresa prin care ITM Bihor răspunde reclamantului în cadrul sesizării pe care a făcut-o acesta (fila 8 dosar fond).
Ca urmare, se va admite și sub acest aspect recursul, cu modificarea sentinței în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Nefondat este motivul de recurs prin care se critică respingerea de către instanța de fond a cererii de suspendare a judecății până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr._ pe rolul Tribunalului Bihor.
Potrivit prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Or, în mod evident, acest text de lege oferă instanței facultatea de a dispune suspendarea, având deci oportunitatea de a o face sau nu, în funcție de împrejurările cauzei și de propria apreciere a acestora.
Instanței de recurs nu i se conturează ca un abuz sancționabil opțiunea instanței de fond de a soluționa litigiul cu care a fost investită fără a dispune suspendarea cauzei conform solicitării pârâtei recurente, în condițiile în care, în definitiv, sarcina probei, în conflictele de muncă, revine angajatorului, căruia i s- a și solicitat de către instanță a depune toate documentele care au stat la baza controlului efectuat de ITM, fără a se conforma.
Prin urmare, corect s-a statuat că în lipsa probelor care să ateste plata acestor diferențe de diurnă, pe care de altfel chiar recurenta arată că nu le-a achitat pentru a compensa astfel amenzile primite pentru viteză de reclamantul intimat, se impune admiterea acțiunii. Tot astfel, corect s-a soluționat litigiul fără
a se dispune suspendarea în temeiul art. 244 C.proc.civ., în condițiile în care se recunoaște de către pârâtă neplata diurnei, cu explicațiile aferente.
În mod evident, nu se poate admite o atare compensare, între datoria angajatorului de achitare a diurnei aferente muncii în afara țării, cu amenzile primite pentru viteza cu care a circulat reclamantul în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care nu există o acceptare din partea reclamantului a vinovăției sale sub acest aspect și nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus în acest sens. Cu alte cuvinte, nu există două datorii reciproce între părți, în sensul invocat de recurentă, fiind probată doar datoria recurentei pârâte față de angajatul său.
Nefiind recurate celelalte dezlegări ale instanței de fond, vor fi păstrate, iar cu privire la cheltuieli de judecată aferente fondului, având în vedere modificarea sentinței în limitele arătate în cele ce preced, Curtea va diminua suma la care a fost obligată la fond pârâta de la 500 lei la 350 lei în favoarea reclamantului, corespunzător măsurii în care s-au admis pretențiile acestuia, conform dispozițiilor art. 274 și 276 C.proc.civ.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 3041și art. 304 pct.
9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. V. SSR.L. împotriva sentinței civile nr. 4782 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. N. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. SSR.L. și în consecință obligă pârâta la plata sumei de 1925 euro, echivalentul în lei la data plății, actualizată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței privind calitatea de angajat a reclamantului.
Obligă pârâta la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului, în favoarea reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
T. D. C. G. M. N.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
