Sentința civilă nr. 3232/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3232 /F/2013 Ședința publică din data de 9 decembrie 2013
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: G.
C.
F.
, președinte secție
GREFIER: M. - M.
E.
Cu participarea asistenților judiciari:
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta Uniunea J.
ă a
Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrii de sindicat M.
M.
, P.
S. P. L. Z.
D.
, R.
D., R. F.
, C.
M.
, P.
L.
-C. în contradictoriu cu pârâții L.
T.
S.
"S. M. "; B.
, C.
județean B.
-N., având ca obiect calcul drepturi
salariale - premiu anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de_ Administrația J. ă a F. P. B. -N., în calitate de reprezentant al M. ui F. P. a depus la dosar întâmpinare.
Totodată, la data de_ pârâtul C. județean B. -N. precizează obiectul cererii de chemare în garanție și ulterior, la data de_ depuse la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de chematul în garanție Guvernul României.
Tribunalul constatând că nu se formulează alte cereri, că reclamanta și pârâtul C. județean B. -N. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, unește cu fondul cauzei excepțiile invocate de chematul în garanție Guvernul României, declară închisă faza de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare cu cauza.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta
Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N.
în numele și pentru M.
M., P. D., R. D., R. F., C. M., P. L. -C. a chemat în judecată pe pârâții L. T. S. "S. M. "; B., C. județean B. -N. solicitând instanței obligarea pârâtului L. T. S. "S. M. "; B. la plata premiului anual aferent anului 2010, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtului C. județean B. -N. la asigurarea finanțării pentru plata sumei solicitate.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul este îndreptățit să beneficieze de un premiu anual acordat pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010 sau proporțional cu activitatea lucrată.
Premiul este egal cu media salariilor de bază sau a îndemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea
În cazul personalului care nu a lucrat tot timpul anului, premiul se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Dispoziția legală a fost abrogată începând din 1 ianuarie 2011.
Dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, acordat pentru activitatea desfășurată, exceptând situațiile de prestare de activități profesionale necorespunzătoare, de sancționare disciplinară.
Deși prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu se mai acordă cu începere din 1 ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, s-a subliniat faptul că dreptul era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata acestuia s-a amânat pe anul 2011.
Premiul anual solicitat poate fi considerat un bun în sensul Convenției europene, membrii de sindicat beneficiari bucurându-se de speranța legitimă a realizării acestui drept.
La data abrogării dispoziției legale, 1 ianuarie 2011, în patrimoniul membrilor de sindicat s-a născut deja o creanță suficient de bine stabilită și nu doar un drept eventual.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a realizat o privare de dreptul la plata premiului anual, fiind încălcat dreptul la respectarea bunurilor beneficiarilor, drept consacrat de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană, prioritar în aplicare față de legile interne.
C. local și primarul asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, având obligația asigurării sumelor necesare plății premiului anual în bugetul unității de învățământ angajatoare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 211 din Legea nr. 62/2011, art. 11, 20 din Constituție, art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană, art. 17 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul C. județean B. -N. , legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 15) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivare s-a arătat că prin Hotărârea C. ui județean B. -N. nr. 60/2013, s-a aprobat bugetul pe anul 2013 al C. ui județean și implicit și cel al instituțiilor din învățământul special finanțat de către C. ui județean B. -N., din sume alocate din T.V.A de la bugetul statului în conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2013 privind bugetul de stat.
Prin bugetul aprobat unităților de învățământ special, în conformitate cu Decizia nr. 47/2013 a D.G.A.F.P a județului B. -N., s-a stabilit limita maximă a cheltuielilor de personal, care cuprind inclusiv sumele maxime care pot fi acordate salariaților în baza sentințelor judecătorești definitive prin care s-au câștigat drepturi salariale, indiferent care este natura lor, respectiv salarii sau premii.
Așa cum rezultă din adresa nr. II A/2589/_, emisă de către Direcția Economică din cadrul C. ui județean B. -N., unitățile de învățământ special, pot acorda aceste drepturi, incluse în categoria cheltuielilor de personal, numai în limita sumelor aprobate prin buget și în conformitate cu OUG nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.
C. ui județean B. -N., chiar dacă este obligat, potrivit prevederilor art. 110, alin.
3 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale să finanțeze unitățile de învățământ special, ca reglementare generală, în caz concret, în condițiile aprobării bugetului acestor unități de învățământ special, prin care s-au stabilit deja sumele care pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de personal, în această categorie intrând și sumele solicitate prin acțiune, nu mai poate fi obligat pe cale judecătorească la alocarea de noi fonduri.
În concluzie, pârâta care trebuie să acorde aceste drepturi, respectiv premiul anual aferent anului 2010, este unitatea de învățământ special la care reclamanta, membră de sindicat, este angajată, în conformitate cu sumele cuprinse în bugetul aprobat prin HG nr. 60/2013.
Pe fond, s-a arătat că cererea de chemare în judecată este nelegală, întrucât Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. V din Legea nr. 284/_ privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, prevederile art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, realizate în anul în care se face premierea" au fost abrogate în mod expres prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Sumele corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010, ar fi trebuit avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale acordate în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în conformitate cu aceste prevederi legale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 118 din Codul de procedură civilă, art. 110, alin. 3 din Legea nr. 1/2011, prevederile OUG nr. 92/2012.
Prin cer ere a de chem are în gar anț ie
formulată de pârât împotriva G. ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, precizată ulterior sub aspectul obiectului (f. 72) s-a solicitat obligarea G. ui R. de a prevedea în bugetul M. ui F. P., conform art. 52 din Legea nr. 5/2013, sumele necesare cheltuielilor de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii.
În motivare s-a arătat că proiectul bugetului de stat se elaborează anual de Guvernul României, fiind supus aprobării Parlamentului, conform art. 138 alin. 1 din Constituția R. și art. 18 alin. 2 lit. b, art. 19 lit. a din Legea privind finanțelor publice.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 2 din Constituție, art. 18 alin. 2 lit. b și art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009, art. 60 - 63 C.proc.civ.
Chematul în garanție, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 69) s-a opus admiterii acțiunii, cu motivarea că prin decizia nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii s-a statuat că cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei s-a relevat că Legea nr. 188/2010 a fost analizată sub aspectul constituționalității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20/2011 dată în interesul legii a stabilit că prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 sunt incidente și cererilor care au ca obiect acordarea indemnizației de concediu începând din 3 iulie 2010.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 118/2010.
Totodată, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 25 octombrie 2013 (f. 58) s-au invocat următoarele excepții:
excepția necompetenței materiale pe considerentul că a fost chemată în judecată o autoritate publică centrală, ceea ce determină competența în favoarea instanței de contencios administrativ, iar prorogarea de competență nu poate opera împotriva regulilor de competență materială;
excepția netimbrării, deoarece nu rezultă că pârâtul C. județean B. -N. și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor de timbru.
excepția lipsei capacității procesuale de folosință a C. ui județean B. -N., pe considerentul că pârâtul nu este persoană juridică, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001;
excepția lipsei capacității procesuale de folosință a G. ui R., deoarece Guvernul României este un organ colegial fără personalitate juridică, putând sta în justiție numai în litigiile de contencios administrativ;
excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât raportul juridic nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
G. poate avea calitatea de pârât numai în litigiile de contencios administrativ.
Cererea de obligare a G. ui de a prevedea în buget și repartizarea unor sume de bani către ordonatorii de credite nu respectă prevederile Legii nr. 500/2022. Bugetul de stat se aprobă de Parlament și nu de Guvern. Totodată, G. nu este ordonator de credite ierarhic superior al unității în care activează reclamanta.
Instanța nu are competența de a obliga o autoritate publică la elaborarea unui proiect de lege cu un anumit conținut.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205, 248 NCPC.
Pârâtul L. T. S. "S. M. "; B. , legal citat, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Prin răspunsul la întâmpinarea G. ui R., formulat de pârâtul C. județean B.
-N.
(f. 74) s-a arătat că întâmpinarea este greșit întemeiată în drept, în cauză fiind aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă. Din acest motiv pârâtul C. județean nu poate răspunde apărărilor chematului în garanție.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. județean B. -N.
a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2013 (f. 54).
Excepțiile invocate de chematul în garanție Guvernul României (f. 58) au fost unite cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2013.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, în ordinea lor firească, potrivit art.
137 C.proc.civ.
, tribunalul reține că acestea nu sunt întemeiate.
Prima excepție care se impune analizată este fără îndoială cea a necompetenței, deoarece numai o instanță competentă material și teritorial este îndrituită să procedeze la analiza celorlalte excepții.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau de contencios administrativ trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor dintre părți.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, competența instanței de contencios administrativ intervine în situația în care reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Întrucât în cauză nu se contestă vreun act administrativ sau refuzul de a soluționa o cerere, prevederile legii contenciosului administrativ nu sunt incidente, chiar dacă o autoritate publică a fost chemată în judecată în calitate de chemat în garanție.
A doua excepție ce se impune a fi analizată este cea a nulității pentru lipsa timbrajului, întrucât stabilirea cuantumului legal al taxei judiciare datorate nu poate cădea decât în sarcina unei instanțe competente. Ea primează față de celelalte excepții deoarece procesul judiciar este declanșat de reclamanți, astfel că se impune lămurirea cu prioritate a tuturor aspectelor legate de acțiunea reclamanților.
Excepția nu poate fi reținută. Acțiunea promovată de reclamanți privește un conflict de muncă, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Cererea de chemare în garanție s-a formulat de o instituție publică și are ca obiect venituri publice, astfel că beneficiază de scutire, conform art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Cea de a treia excepție supusă analizei este cea a lipsei calității procesuale pasive a G. ui R. , deoarece prin soluționarea acestei excepții se determină cadrul procesual în care se analizează și celelalte excepții.
Conform Constituției, G. elaborează anual proiectul bugetului de stat, atribuție în temeiul căreia pârâtul C. județean B. -N. a înțeles să promoveze cererea de chemare în garanție.
Art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 reglementează reprezentarea în justiție a G. ui, făcând trimitere la instanțele judecătorești în general, ceea ce înseamnă că această autoritate executivă poate sta în judecată în orice litigiu în care se formulează pretenții împotriva sa.
Cea de a patra excepție supusă examinării este cea a lipsei capacității juridice civile a
G. ui R.,
întrucât în principal trebuie stabilit dacă dreptul alegat există sau nu în patrimoniul chematului în garanție.
Reglementându-se prin art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 posibilitatea G. ui de a fi chemat în fața instanțelor judecătorești, legea însăși îi recunoaște capacitate juridică civilă.
Cea de a cincea excepție, a lipsei capacității juridice civile pârâtului C. județean
B. -N.
nu poate fi nici ea reținută.
Prin art. 102 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, s-a reglementat reprezentarea în justiție a consiliului județean de către președinte. Ca atare, este evident că legea recunoaște consiliului județean capacitate juridică civilă.
Nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. județean B. -N. .
Potrivit art. 110 alin. 3 din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ special funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale consiliilor județene pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
Potrivit art. 91 alin. 5 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
C. județean este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local al consiliului județean, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În virtutea acestor atribuții pârâtul justifică legitimare procesuală pasivă. Ca atare, excepțiile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că reclamanții fac parte din rândul personalului plătit din fonduri publice, care în anul 2010 și-au desfășurat activitatea în cadrul unității de învățământ chemată în judecată.
Potrivit art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Aceste dispoziții legale au fost abrogate expres prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, lege care a intrat în vigoare de la data de_, cu excepția art. 34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al R. .
Salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011 a fost reglementată prin Legea nr. 285/2010, aplicabilă din_, act normativ care la art. 8 a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi.
Așadar, printr-o dispoziție legală expresă, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu. Din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariilor din sectorul bugetar au inclus și
suma unică, aferentă premiului anual solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Deși se constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Prin art. 8 mai sus menționat s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, prin decizii succesive (nr. 1165/_ ; nr. 115/9 februarie 2012; nr. 395/26 aprilie 2012), instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Cu referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un "bun"; în sensul Convenției, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 fiind modificată, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului de bază.
Ca atare, art. 8 menționat a modificat doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întrutotul această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Întrucât nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, Curtea Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, prin decizii succesive (decizia nr. 257/20 martie 2012; nr. 240/21 mai 20130; nr. 549/24 mai 2012) instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a G. ui nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a G. ui nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Reclamanții nu au fost lipsiți de un "bun"; într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența Curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr.55555/08, hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr.63235/00, hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Totodată, în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (F. Mihăieș și Gavril Senteș vs. România, cererile nr. 44232/11 și nr. 44605/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr. 63134/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
Chemată să se pronunțe asupra problemei de drept obiect al prezentei cauze instanța supremă, în cadrul recursului în interesul legii, prin decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013, obligatorie pentru instanțe, a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În baza considerentelor exprimate, tribunalul reține că premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadrul nr. 330/2009 nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, astfel încât nu se poate pune problema încălcării vreunui drept ocrotit de reglementările naționale și europene, astfel încât acțiunea formulată se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. județean B. -N. .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în B., strada A. Odobescu, nr. 3, județul
B. -N., în numele și pentru membrii de sindicat M. M., P. D., R. D., R.
F., C. M., P. L. -C.
împotriva pârâților L. T. S. "S. M. "; B.,
cu sediul în B., strada I. nr. 24, județul B. -N., C. județean B. -N.
, cu sediul în B., P. P. R. nr. 1, județul B. -N. .
Respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate de chematul în garanție Guvernul României. Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C.
județean B. -N.
împotriva chematului în garanție Guvernul României
, prin Ministerul Finanțelor Publice, citat la sediul în B., P. V. nr. 1, sector 1 și la sediul reprezentantului în B., strada Apolodor nr. 17, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
G.
C. F.
M. -M.
E.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
red. F.G.C./dact. F.G.C./7 exemplare _
