Decizia civilă nr. 2859/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2859/R/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. N. P. AL D. D. R. împotriva sentinței civile nr. 3627 din 4 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâta CNADNR SA prin D. R. de D. și P. C., având ca obiect drepturi bănești.
Modul în care s-au desfășurat dezbaterile și concluziile părților prezente s- au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 21 mai 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3627 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, în ce îl privește pe membrul de sindicat C. V. și s-a respins acțiunea acestuia.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. N.
P. AL D. D. R. în numele și pentru membrii de sindicat CA. IOSIF, R. V. și P. ȘTEFAN în contradictoriu cu pârâta C. N. Ă DE AUTOSTRĂZI ȘI D. N. E D. R. și a fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat sumele reprezentând sporul pentru condiții periculoase de muncă și daune interese, astfel: 3845 lei pentru CA. IOSIF, 2883 lei pentru R.
V. și 5445 lei pentru P. ȘTEFAN. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanții sunt angajații companiei pârâte. La nivelul acestei pârâte s-a negociat și s-a încheiat un contract colectiv de muncă la data de_ valabil pentru perioada_ -_, contract care a fost înregistrat la D. Generală de Muncă a Municipiului B. .
Potrivit prevederilor art.107 alin.1 lit. b din acest contract colectiv de muncă, se acordă spor pentru condiții periculoase, în cotă de 15% pentru personalul ce execută, îndrumă și controlează lucrările de la locurile de muncă la care se menține un anumit grad de pericol: risc de accidentare sub circulație, lucru la altitudine, utilizarea unor substanțe toxice, pericol de electrocutare și risc de iradiere.
Conform prevederilor art. 107 alin.1 lit. b din acest contract colectiv de muncă se acordă spor pentru condiții grele de muncă în cotă de 15% pentru personalul care lucrează în condiții de efort fizic ridicat, la temperaturi ridicate sau scăzute, în mediu umed, cu viituri de apă, în condiții de izolare, zgomot intens și/sau vibrații și alte condiții de mediu deosebite sau nedorite.
Prin anexa nr. 5 la acest contract colectiv de muncă s-a negociat categoriilor de personal, locurile de muncă și activitățile pentru acordarea sporurilor pentru condiții grele de muncă și condiții periculoase, respectiv lucrări de întreținere, reparare și investigare a rețelei de drumuri și poduri executate în zona drumurilor naționale, activitatea de control desfășurată de echipajele mobile sau în cadrul agențiilor, lucrări de deszăpezire și combatere sau prevenire a poleiului, lucrări de colmatări și reparații asfaltice executate și îndepărtarea efectelor calamităților.
Potrivit prevederilor art. 106 lit. b din Contractul colectiv de muncă la nivelul pârâtei pe anul 2011, s-a negociat un spor pentru condiții grele și periculoase în cuantum de 21% din salariul de bază pentru personalul care lucrează în condiții de efort fizic ridicat la temperaturi ridicate sau scăzute, în mediu umed cu viituri de apă, în condiții de izolare, zgomot intens și/sau vibrații, în alte condiții de mediu deosebite și nedorite, în condiții de lucru la altitudine, de risc de accidentare la lucru sub circulație, în condiții de utilizare a unor substanțe explozive și în condiții de electrocutare.
În anexa nr. 5 la acest contract s-au stabilit categoriile de personal, locurile de muncă și activitățile pentru acordarea sporului pentru condiții grele și periculoase de muncă.
Reclamanții au afirmat că activitatea desfășurată de ei se încadrează în cele arătate în anexa nr. 5 la contractul colectiv de muncă iar pârâta nu a combătut aceste afirmații și nici nu le-a acordat aceste sporuri.
Art. 109 alin.2 din Contractul colectiv de muncă valabil pentru perioada februarie 2008 - februarie 2011 și art. 106 alin.3 din Contractul colectiv de muncă valabil începând cu data de_, sporul pentru condiții de muncă nocive, grele și periculoase se acordă proporțional cu timpul lucrat în condițiile respective de fiecare salariat cu evidențierea distinctă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiții.
În baza acestor prevederile legale, reclamanții și pârâta au ajuns la o înțelegere care s-a concretizat în acordarea următoarelor drepturi salariale reprezentând sporurile solicitate după cum urmează: 3845 lei pentru CA. IOSIF, 2883 lei pentru R. V. și 5445 lei pentru P. ȘTEFAN, sume reprezentând sporul pentru condiții periculoase și condiții grele de muncă în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada_ -_ și în cuantum de 21% din salariul de bază începând cu data de_ până la 15 ianuarie 2013, sume care cuprind și daunele interese pentru întârzierea
nejustificată a plății acestor drepturi, conform prevederilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
Cheltuielile de judecată solicitate nu au putut fi acordate, întrucât la prima zi de înfățișare pârâta a arătat că nu se opune pretențiilor reclamanților fiind astfel aplicabile prevederile art. 275 Cod Procedură Civilă care prevăd că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În ceea ce îl privește pe reclamantul C. V., instanța a reținut că acesta a obținut drepturile salariale prin sentința civilă pronunțată la data de_ în dosarul nr._, situație în care a invocat excepția autorității lucrului judecat și a respins acțiunea acestui reclamant ca urmare a admiterii a acestei excepții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți
.
Prin recursul declarat de pârâta C. S. . prin D. R. D. ȘI P.
C., s-a solicitat
modificarea sentinței atacate în sensul obligării acesteia doar la plata sumelor reprezentând spor pentru condiții periculoase de muncă, fără plata daunelor interese.
S-a arătat în motivare că recurenta a precizat în notele de ședința depuse la instanța de fond pentru termenul din_ că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul plății drepturilor salariale reprezentând spor pentru condiții periculoase în funcție de timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Nu a fost de acord și cu plata sumelor reprezentând daune interese, cum eronat a reținut prima instanța.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin.2 din CCM valabil pentru perioada_ -_ la nivel de C.NA.D.N.R și art.106 alin.3 din CCM valabil începând cu data_, sporul pentru condiții deosebite de munca - nocive, grele și periculoase se acorda proporțional cu timpul cât persoana a lucrat în condițiile respective, cu evidențierea distinctă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiții. Sumele datorate sunt: 2.415 lei pentru Calina Iosif, 1.898 lei pentru R. V., 3336 lei pentru Păcurar Ștefan.
Prin recursul declarat de reclamantul S. N. P. al D. D. R. (SNPDR)
în numele membrilor de sindicat, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâtei, în favoarea reclamanților Calina Iosif, R. V. și Păcurar Ștefan, la plata sporului pentru condiții de lucru periculoase conform calcul efectuat de pârâtă și însușit de recurent: 2425 lei pentru CA. IOSIF, 1898 lei pentru R. V., 3336 LEI pentru PĂCURAR ȘTEFAN, precum și la plata daunelor interese aferente drepturilor salariale neachitate conform art. 166 (4) Codul muncii (reactualizat), determinate convențional de părți conform art. 102 din CCM 610/2008 - respectiv 0,1%/zi penalități întârziere pe perioada de valabilitate a acestui contract (până la_ ) și conform art. 101 din CCM 78/_ (ce trimite la art. 120 Cod proc. fiscal)- respectiv 0,04% întârziere pe perioada de la_ (intrare în vigoare a acestui contract - colectiv) până la plata efectivă, ca și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei conform factura AV 20/2011 - pârâta fiind de drept în întârziere.
Pârâta a calculat corect penalitățile însă neefectuând plata urmează a calcula daunele interese până la plata efectivă a drepturilor salariale, fiind incident motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Așa cum a precizat în nota de ședința la fond, și-a însușit tabelele de calcul întocmite de pârâtă, inclusiv cu privire la modul de calcul al penalităților determinabile conform prevederilor CCM 6190/2008 și CCM 78/2011, însă a arătat instanței că se impune obligarea la plata penalităților calculate în continuare până la efectuarea plații drepturilor salariate restante, ceea ce tribunalul nu a dispus.
În ce privește cheltuielile de judecata, în mod nelegal instanța a apreciat ca în cauza sunt incidente prevederile art.275 C.pr.civ conform cărora pârâta a recunoscut la primul termen de judecata drepturile pretinse de salariați.
Scutirea de la plata cheltuielilor de judecată se aplică numai în cazul în care pârâta nu a fost pusă în întârziere înainte de introducerea acțiunii.
În cazul pretențiilor privind drepturilor salariale, ceea ce este cazul în speța, angajatorul este de drept în întârziere în condițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii republicat (salariul se plătește cel puțin o data pe luna] prevedere în vigoare și anterior republicării Codului Muncii din mai 2011.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise, cu consecința modificării sentinței în sensul dispozitivului prezentei decizii.
Astfel, se constată că prima instanță a soluționat cauza cu acordarea sumelor indicate în tabelele depuse de către pârâtă anexat notelor de ședință pentru termenul din_ la Tribunalul Cluj, sumele incluzând atât sporul pentru condiții periculoase, cât și penalitățile de 0,1 % pe zi de întârziere, aferente perioadei februarie 2009 - ianuarie 2012.
Nu este contestat prin nici unul din motivele de recurs caracterul datorat al sporului.
Ceea ce contestă recurenta pârâtă este datorarea penalităților de întârziere. Critica este în parte fondată, anume, în ce privește cuantumul acestora.
Nu se motivează în recursul pârâtei pentru ce apreciază aceasta că nu ar datora penalități.
Or, prejudiciul creat prin neplata la timp a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale trebuie acoperit, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
De asemenea, art. 80 alin. 1 Codul muncii republicat (art. 78 varianta dinaintea republicării), text de lege cu valoare de principiu în ceea ce privește situația nelegalei neacordări a unor drepturi salariale, stipulează că în cazul concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal, instanța va obliga angajatorul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate. Chiar dacă nu este vorba în speță de o nelegală concediere, rațiunea legii este aceeași, anume, integrala reparare a prejudiciului creat printr-o injustă neplată a unor drepturi salariale; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se acorda penalități de întârziere echivalente cu dobânda legală. Cum corect arată reclamanții, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art.
166 alin. 1 coroborat cu art. 160 Codul muncii republicat (art. 161 și 155 varianta dinaintea republicării), situație în care dobânzile sunt datorate cu începere de la data la care suma era datorată și până la plata efectivă.
În ce privește însă cuantumul acestor penalități de întârziere, se constată că sunt incidente dispoziții legale imperative care nu pot fi eludate prin înțelegerea părților.
Astfel, art. 1088 al Codului civil din 1865 statuează, pentru perioada în care acesta a fost în vigoare: "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate";.
La fel, art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești statuează că "în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an";, text ce se impune a fi aplicat cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 3 alin. 1 și 3 din același act normativ, unde este stipulat: "dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii N. e a României._ În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii N. e a României, diminuat cu 20%";.
Or, în mod evident, o dobândă de 0,1 % pe zi de întârziere, stabilită convențional prin dispozițiile art. 102 din CCM 2008 (conducând la o dobândă anuală de 36,5 %) excede dobânzii legale în materie civilă cu mai mult de 50% pe an, situație în care Curtea va modifica sentința în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii legale majorată cu 50 % pe an, conform dispozițiilor imperative mai sus citate.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte în anul 2008 și-a încetat aplicabilitatea, conform susținerilor părților, la data de_, când a fost înregistrat și a început să-și producă efectele contractul colectiv de muncă nr. 78/_, încheiat tot la nivelul societății pârâte, care prevedea un cuantum al penalităților de întârziere la nivelul celor reglementate de Codul de procedură fiscală prin dispozițiile art. 120 alin. 7 la 0,04 % pe fiecare zi de întârziere. Or, în acest mod se ajunge la o dobândă de 14,6 % pe an, în condițiile în care rata de referință a BNR a fost în anul 2011 de 6,25 %, care diminuată cu 20% este 5 %, iar majorat cu 50 % rezultă 7,25 % pe an, deci mai puțin decât dobânda în materie fiscală. Prin urmare, și pentru perioada în care și-a produs efectele contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate în anul 2011, perioadă în care au fost în vigoare dispozițiile O.G. nr. 9/2000, se impune acordarea doar a dobânzii legale majorată cu 50%.
Același lucru este valabil și pentru perioada în care, fiind abrogate dispozițiile O.G. nr. 9/2000, chestiunea a fost reglementată de dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, intrată în vigoare la data de_ .
La art. 5 din acest act normativ se stipulează, de asemenea, că "în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală.
Valabilitatea nivelului dobânzii convenționale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării";.
Art. 3 din acest act normativ statuează asupra dobânzii legale următoarele:
"(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii N. e a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii N. e a României.
Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.
Nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii N. e a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii N. e a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica";.
În speță, fiind vorba despre rata dobânzii penalizatoare, în intervalul septembrie 2011-ianuarie 2012, rata dobânzii de politică monetară a BNR fiind între 6,25 și 5,25 %, prin aplicare modelului de calcul legal, se ajunge la un maxim al dobânzii convenționale în rapoturile civile, legal acceptabil, de 10,25 și respectiv 9,25 procente diminuat cu 20 %, deci 8,2 și respectiv 7,4 %, din nou, mai puțin decât dobânda fiscală.
În mod evident, contractul colectiv de muncă fiind încheiat la nivelul societății pârâte anterior intrării în vigoare a acestui text de lege, nu se pune problema decăderii creditorilor salariați din dreptul de a pretinde dobânda legală, în ipoteza dată, în care dobânda convențională este mai mare cu mai mult de 50
% pe an decât cea legală. Aceasta, întrucât încheierea acestui contract colectiv de muncă nu s-a făcut cu încălcarea citatelor dispoziții legale, ci fusese încheiat anterior, situație în care aplicarea prevederilor de la alin. 2 teza a II-a a art. 5 din
O.G. nr. 13/2011 ar semnifica o aplicare retroactivă a legii. În schimb, conform regulii în materia nulităților, pentru excedentul față de maximul legal, este lovită de nulitate clauza contractuală, fiind astfel vorba despre o nulitate parțială.
Întemeiat este și motivul de recurs prin care se critică neacordarea cheltuielilor de judecată, reclamanților, de către instanța de fond.
Astfel, așa cum s-a argumentat în cele ce preced, angajatorul este de drept în întârziere pentru plata salariului, cu toate componentele acestuia, deci inclusiv în ce privește sporul pentru condiții grele de muncă, situație în care recunoașterea de către angajator a caracterului datorat al sporului solicitat, la prima zi de înfățișare, nu îl exonerează pe acesta de culpa procesuală.
Ca atare, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează a se dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată aferente fondului și recursului, parțiale, în cuantum de 1000 lei, ținând seama atât de valoarea litigiului cât și de împrejurarea că nu s-au acordat penalitățile în cuantumul solicitat, pretențiile fiind încuviințate doar în parte.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de reclamantul S. N. P. AL D.
D. R. în numele membrilor de sindicat și respectiv de pârâta C. S. . prin D. R. D. ȘI P. C. împotriva sentinței civile nr. 3627 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească membrilor de sindicat sumele de 2415 lei pentru CA. IOSIF, 1898 lei pentru R. V. și respectiv 3336 lei pentru P. ȘTEFAN, reprezentând spor pentru condiții periculoase de muncă, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, majorată cu 50 % pe an, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata pârâtă să plătească recurentului reclamant suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. C. G.
I.
T.
M. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
GREFIER,
N. N.
