Decizia civilă nr. 2986/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2986/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Ș. G. R. C. împotriva sentinței civile nr. 411 din 15 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M., și pe pârâții intimați C. LOCAL R. C. și P. C.
R. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă Ș. G. R. C. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C. pr. civ.
De asemenea, se constată că la data de 03 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de_, reclamantul S. L. D. Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. R. C., C. LOCAL R. C. și P. C.
R. C., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta unitatea școlară să acorde membrei de sindicat Bujor Domnica indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, pentru perioada anterioară datei de 3 iulie 2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Prin aceeași acțiune s-a solicitat și obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că personalul didactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit.i) din Legea nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Reclamanta a mai arătat că indemnizația de concediu cuvenită acesteia a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 118/2010, deoarece intrarea sa în concediu de odihnă a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr.118/2010, respectiv datei de 3 iulie 2010.
S-a mai arătat că, prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul a mai arătat că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ 2007-2008, art. 67 din Legea nr. 169/1999, art. 103 din Legea nr. 128/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții Ș. G. R. C., C. Local R. C. și P. comunei R. C., deși legal citați în cauză, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.411/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș
, s-a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. R. C., C. Local R. C. și P. comunei R.
C., unitatea de învățământ pârâtă fiind obligată să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrul de sindicat Bujor Domnica, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010 și să plătească acesteia diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, pentru perioada de la data plecării în concediu până la data de 2 iulie 2010 inclusiv, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local R. C. și P. comunei R. C. au fost obligați să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este cadru didactic la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul 2009-2010 acesta a beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de "concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile
înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, "cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută,
stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Legea nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/_, data intrării în vigoare a acesteia fiind_ .
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art.1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art.
7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/ 2010, respectiv 3 iulie 2010.
Prima instanță a mai reținut că pentru perioada de la data plecării în concediu, până la 2 iulie 2010 inclusiv, unitatea școlară pârâtă nu a făcut dovada plății drepturilor bănești solicitate, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta Ș. G. R. C.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive :
Recurenta arată că reclamanta-intimată și-a primit drepturile salariale cuvenite, fără diminuarea de 25%, până la data de_, cu respectarea legislației în vigoare.
Astfel, se arată că, după cum rezultă din statele de plată anexate cererii de recurs, intimata a beneficiat în luna iunie 2010 de 13 zile de concediu de odihnă, pentru care indemnizația de concediu nu a fost diminuată, iar pentru primele două zile din luna iulie 2010, se susține că nu ar fi fost aplicată diminuarea prevăzută de Legea nr.118/2010.
Analizând recursul formulat de pârâta Ș. G. R. C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente :
Recurenta susține că a calculat și a plătit reclamantei indemnizația de concediu de odihnă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, neaplicând di- minuarea de 25% prevăzută de Legea nr.118/2010 până la data de_, astfel încât în mod eronat prima instanță ar fi admis în parte acțiunea intimatei.
Curtea constată însă că, potrivit 163 alin.1 din Codul muncii, art.168 alin.1 din Codul muncii republicat, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, ori în cauză recurenta a depus la dosarul de recurs, filele nr.5-6, doar state de plată nesemnate de către intimată și nu a dovedit cu nicio altă probă plata către reclamantă a indemnizației de concediu nediminuate pentru perioada anterioară datei de 3 iulie 2010.
În consecință, față de probele adminstrate la judecarea cauzei în primă instanță și în recurs, se constată că soluția primei instanțe este legală.
În situația în care într-adevăr există dovezi privind plata indemnizației de concediu cuvenită reclamantei pentru anul școlar 2009/2010 în sensul
dispozițiilor sentinței primei instanțe, acestea vot fi avute desigur în vedere în faza executării hotărârii judecătorești recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge recursul declarat de pârâta Ș. G. R. C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Ș. G. R. C. împotriva sentinței civile nr.411/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
judecător în C.O. semnează președintele instanței
V.M.
G.
C. M.
Red.:C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
3 ex.-_
Jud.fond: Tribunalul Maramureș-G.H. .
