Decizia civilă nr. 3592/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3592/R/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 8686 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată T. M. M. și pe pârâta intimată S. N. DE
T. F. DE M. "C. M. " SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 13 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată T. M. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței
civile atacate ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta T. M. M. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA și S. "C. M. " T., a solicitat obligarea acestora la plata salariului suplimentar pentru anii 2009-2010 în baza art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, premiul anual de Ziua feroviarilor pentru anul 2010, ajutorul material de Paste pentru anii 2010, ajutorul material de Crăciun pentru anii 2009 și 2010.
Prin sentința civilă nr. 8686/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta T. M. M., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA și S. "C. M. "; T. .
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna
decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei ajutorul material aferent
"Zilei F. ului"; pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2010 și Crăciun pentru anii 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata pârâtei de rd.1, conform copiei Carnetului său de muncă, fiind pensionată pentru limită de vârstă începând cu data de_ .
Salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 este datorat reclamantei în temeiul art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, conform căruia pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Premiul anual de Ziua feroviarilor pentru anul 2010, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste pe anul 2010 si de Crăciun pe anii 2009-2010 se cuvin reclamantei în temeiul art.64 din Contractul colectiv de muncă pe anii
2009-2010.
În consecință, în baza art. 229 din Codul Muncii (actuala numerotare), instanța a admis acțiunea si a obligat pârâții să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată, a obligat pârâții să plătească reclamantei ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data
introducerii acțiunii și până la plata efectivă si a obligat pârâții să plătească reclamantei ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2010 și Crăciun pentru anii 2009 și 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data
introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. de T.
F. de M. "C.F.R. M. " SA - S. T. ,
solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulate de către intimata.
Recurenta invocă incidența în cauză a prescripției de 6 luni, reglementată de prevederile art. 268 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Menționează că drepturile solicitate au fost suspendate pentru anii 2009, 2010, iar neplata acestora s-a datorat și lipsei fondurilor, în acest sens făcând trimitere la OUG nr. 79/2001, respectiv OUG nr. 79/2008.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ și-a încetat valabilitatea la_, astfel cum rezultă din actul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/_ .
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă. Face trimiteri la Decizia nr. 1280/_ a Curții Constituționale.
De asemenea, formulează critici cu privire la salariul suplimentar, în raport de care susține că nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Acordarea salariului suplimentar s-a prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2008-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Or, având în vedere dispozițiile OUG nr.79/2008, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008-2009, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiare au împiedicat achitarea acestor drepturi. Face trimiteri și la Legea nr. 329/2009.
Prin întâmpinarea
depusă, reclamanta T. M. M. s-a opus admiterii recursului(f. 10)
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii (în vigoare în perioada de referință) prevăd că
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 (în vigoare în perioada de referință) prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
(1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei
, Curtea reține că potrivit prevederilor art.
30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna
decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior "criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei "poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin.
(1) și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de "munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Or, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin Actul adițional înregistrat sub nr. 370/_, la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că
"salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (f.38 fond) aplicabil și la nivelul unității pârâte (f.39 fond) s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun și de un premiu pentru Ziua
F. ului.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anul 2009 și 2010.
CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010 fost înregistrat la sub nr. 2584 la data de_, iar conform dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării.
Conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 "contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile.
În același sens, este ineficient juridic Actul adițional nr. 1713/_, atât datorită faptului că o parte din drepturile salariale pretinse erau exigibile la momentul încheierii acestuia, cât și datorită faptului că în perioada de referință erau în vigoare prevederile mai sus evocate din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, ale cărui prevederi minimale sunt obligatorii.
În fine, natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, fiind un adaos anual la salariul de bază, conform art. 11 alin.
1 lit. b din CCM, așadar un element al salariului, chiar dacă este inclus în acordul colectiv în capitolul privind protecția salariatului, fiind evident în raport de drepturile reglementate de Cap. VI din CCM (bilete de tratament, asistență medicală, indemnizații de concediere, de incapacitate temporară de muncă, de deces, etc., decurgând din executarea contractului individual de muncă), că face parte din conceptul de pachet de drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din CCM la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă așadar caracterul pur și simplu al acestor drepturi.
Ceea ce poate stabili unilateral Consiliul de Administrație este doar cuantumul premierii, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Prin urmare, drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, iar conform art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, acest contract produce efecte față de toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În acest context, Curtea înlătură apărarea referitoare la faptul că părțile au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde în anii 2009 și 2010.
Această clauză nu produce efecte deoarece dispozițiile art. 238 alin. (1) din Codul muncii și ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 conțin prevederea conform căreia "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior".
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În fine, statuările din decizia nr. Decizia nr. 1280/_ a Curții Constituționale privitoare la convențiile colective de muncă, respectiv la încheierea acestora numai cu respectarea legii, nu fac altceva decât să confirme aspectele anterior reținute, constituind un argument în vederea admiterii acțiunii, iar nu a respingerii ei.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C.F.R." M. S.A. - S. T. împotriva sentinței civile nr. 8686 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D.
D.
G.
S.
D. C.
M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: I.P.
