Decizia civilă nr. 2988/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2988/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții E.
V.
, D. M.
R.
, R. I. M., F. F., B. M., F. D., S.
I.
împotriva
sentinței civile nr. 452 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. C. M. SA și S. C.
M. SA-S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate S. C. M. SA - S. T. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 28 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de marfă "C. M. "; SA - S. T. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.452 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. C. M. SA prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanților E. Valentin, D. M.
R., R. I. M., F. F., B. M., Filip D., Serghienca I., în contradictoriu cu pârâtele S. C. M. SA B. și S. C. M. S. Tran- silvania.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului, astfel că acțiunea este formulată în termenul de prescripție.
Acțiunea reclamanților vizează drepturi salariale, a căror calcul solicită a fi făcut în conformitate cu nivelul stabilit prin contractul colectiv de muncă și nu vizează aspecte concrete de neexecutare a contractului colectiv de muncă sau a clauzelor acestuia.
Cu referire la excepția de litispendență invocată de către pârât instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi che- mat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. ui Maramureș sub dosar nr._, la data de_, reclamantul Sindicatul "Libertatea Căi Ferate"; C. le-a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de
M. "C. M. "; SA și Societatea Națională de Transport Feroviar de M. "C. M. "; SA - S. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata diferențelor dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, conform contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010 și salariul e- fectiv primit în perioada_ -_ ; diferențele dintre sumele primite cu titlu de prime (de vacanță, Crăciun, Paște, Ziua Feroviarului, salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului 1; obligarea pârâtelor la plata de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală; obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și refacerea fișelor fiscale.
Așa cum se poate observa, reclamant în dosarul nr._ este Sin- dicatul "Libertatea Căi Ferate"; C. și nu Serghenca I., iar în ce-l privește pe acesta nu s-a făcut dovada că ar fi mandatat Sindicatul "Libertatea Căi Ferate"; C. pentru a promova acțiunea din dosarul nr._, astfel că neputându-se reține identitatea de părți, apreciem că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 163 Cod procedură civilă, sens în care nu se poate reține ca întemeiată excepția de litispendență.
În ce privește fondul cauzei, trecând la soluționarea acesteia în baza pro- belor de la dosar și a dispozițiilor legale invocate, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajații societății pârâte de rândul 2 în baza unor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată până la data de_, iar re- clamantul Serghenca I. până la data de_, când au fost disponibilizați în urma aplicării programului de restructurare și reorganizare determinat de situația economico-financiară dificilă a societății.
În anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, men- ționându-se salariu de bază minim brut de 570 lei.
În contractul colectiv de muncă nr. 722/2008 la nivel de ramură trans- porturi pe anii 2008-2010 se prevede un salariu de bază minim brut, valabil de la data de_ de 700 lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună iar in contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, valabil până la data de_ se prevede acordarea salariului suplimentar.
Modificarea salariului de bază minim brut la nivel de unitate nu se face în mod direct și imediat, ci se face cu respectarea procedurii vizate de textele de na- tură normativă din contractele colective de muncă, cu analizarea și aprobarea consiliului de administrație.
În cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt sta- bilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angaja-
ților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile lit. b) a art. 41 alin. 3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Este evident că aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obliga- ția de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei, dar această omisiune a părților con- tractante nu susține admisibilitatea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salari- ului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din con- tractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ra- mură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. O atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contra- ctului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele conven- țiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Stabilirea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a făcut cu acordul părților contractante, iar la a- cest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru
fiecare din reclamanții în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din con- tractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită peste ceea ce părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului
contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fon- dului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Atâta timp cât la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respec- tiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coe- ficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, ori art. 41 alin. 3 lit.
a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Cu privire la capătul de cerere, prin care se solicită plata salariului supli- mentar se reține că, la S. C. M. SA singurul acționar este Statul Român prin
M. Transporturilor cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 100%.
În această unitate fondul de salarii este limitat la suma aprobată printr-o hotărâre de guvern. H.G. nr. 532/2008, nr. 28/2010 și nr. 311/2010 dispun în mod imperativ "cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limitele maxime ce nu pot fi depășite decât în ca- zuri justificate și numai cu aprobarea guvernului, la propunerea M. ui Tran- sporturilor";.
În lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturilor bănești stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură trans- porturi care nu sunt prevăzute în actul normativ de aprobare a bugetului de veni- turi și cheltuieli și pentru care nu s-au alocat fonduri, nu se poate da eficiență convenției particulare a părților prin ignorarea legii. De asemenea este de reținut că, prin actul adițional la CCM pe anul 2010, înregistrat la DMPS București sub nr. 1713/_, s-a convenit ca salariul suplimentar să nu fie acordat pentru anul 2010.
În această situație, tribunalul a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptă- țiți să li se plătească nici salariul suplimentar.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea salariilor compensatorii ca urmare a concedierii, 6 salarii de bază brute, tribunalul a reținut că, dispo- nibilizarea reclamanților s-a făcut ca urmare a programului de restructurare și reorganizare a pârâtei, iar în deciziile de concediere la art. 7 s-au indicat măsurile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate și anume, acordarea sumei de 670 lei fiecărui salariat pe o perioadă de 6 luni, având în vedere CCM dar și art. 1 din HG nr. 1193/2010. Decizia de concediere nu a fost
contestată în termenul legal, astfel că aceasta a rămas definitivă cu privire la toate dispozițiile din cuprinsul acesteia, respectiv și cu privire la plățile com- pensatorii acordate cu ocazia disponibilizării.
De altfel, pentru considerentele deja expuse cu privire la primul capăt de cerere, nu este admisibilă acordarea diferențelor dintre plățile compensatorii achitate reclamanților și cele stabilite în CCM la nivel de Ramură Transporturi.
În ce privește prima pentru Ziua Feroviarului pe 2010 și ajutorul material de Paști și Crăciun pe 2010, tribunalul a reținut că, prin art. 65 alin. 1 din Con- tractul Colectiv de Muncă pe anul 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei, prelungit prin acte adiționale, și art. 65 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul aceleiași societăți pe anul 2009-2010, s-a stabilit acordarea către salariați a unui ajutor material, cu ocazia sărbătorilor de Paști, de Crăciun, de Ziua Feroviarului al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Aceeași normă este preluată în art. 65 din CCM încheiat la nivel de unita- te pe anii 2009-2010, înregistrat la Direcția de Muncă si Protecție Socială a Mu- nicipiului B. sub nr. 2591/2009, în urma negocierilor dintre administrație și sindicatele reprezentative efectuându-se și completarea în alin. ultim conform căreia "în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, de Crăciun, de Ziua Feroviarului";.
Conform contractului colectiv de munca încheiat la nivelul imediat supe- rior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură, pe anii 2006-2008, a cărui aplicare a fost prelungită, prin art. 71 se prevede că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de ur- mătoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutor de care nu beneficiază salariații care …";.
Prin Actul adițional înregistrat sub nr. 1718/_ la CCM pe unitate încheiat pentru anii 2009-2010, s-a prevăzut modificarea art. 65 alin. ultim în sensul că "pentru anul 2009, 2010 nu se acordă ajutoarele materiale de Paști, de Crăciun și de Ziua Feroviarului";.
Astfel, în temeiul înțelegerii dintre părțile CCM în vigoare pentru anul 2010, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere prin care s-a solicitat acordarea premiului pentru Ziua Feroviarului și acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun.
Au fost înlăturate susținerile reclamanților privind aplicarea pentru aceste drepturi bănești a prevederilor unei alte convenții, respectiv CCM la nivel de u- nități pe grup din transportul feroviar 2006-2008, prelungit ulterior, și nu cele ale CCM pe anii 2009-2010 și actului adițional la acesta, ambele încheiate la ni- vel de unitate, întrucât prin convenția părților, în anii 2009 și 2010, pentru a nu se îngreuna situația financiară a societății într-o perioadă de dificultăți financiare și pentru a se reduce la minim concedierile, sindicatele și angajatorul au decis neacordarea acestor prime. Or, atâta timp cât prin convenția părților s-a stabilit neacordarea acestor ajutoare materiale în anii 2009 și 2010, instanța nu poate interveni peste voința părților dând o alta interpretare unor prevederi ale contractului colectiv de muncă, diferită de cea care s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali, întrucât s-ar institui în acest fel un drept absolut al sa- lariatului, ce depășește condițiile și limitele prevăzute de lege și de contractele colective de muncă.
Față de considerentele reținute, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții E. V., D. M. R., R. I.
M., F. F., B. M., F. D., S. I. au declarat recurs prin care au solicitat desființarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au invocat caracterul obligatoriu al CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, care are forță superioară față de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la salariul minim brut în cuantum de 700 de lei. Clauza de stabilire la nivel inferior a unui salariu de 570 de lei este sancționată cu nulitatea conform art.142 din Legea nr.62/2011.
În privința primei de Ziua Feroviarului și ajutoarelor materiale de paște și Crăciun 2010, acestea se cuvin în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, valabil până la_, care le reglementează ca drepturi neafectate de condiția existenței resurselor financiare.
Salariul suplimentar este datorat în temeiul art.30 din același contract colectiv de muncă, având caracter obligatoriu, nu facultativ, aspect dedus din nefolosirea termenului "poate"; (primi).
Diferența de plăți compensatorii este justificată de folosirea unei baze de calcul apreciate ca eronată de reclamanți, respectiv 670 de lei (art.60 alin.8 din CCM 2011-2012 la nivel de unitate și HG nr.1193/2010, în locul celei stabilite prin CCM la nivel de ramură transporturi care se referă la salariul de bază brut negociat.
Tot astfel se întemeiază pretențiile reclamanților de a beneficia de diferențe de drepturi salariale.
Pârâta S. C. M. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, arătând că dispozițiile art.3 din CCM la nivel de ramură transporturi sunt condiționate de aprobarea bugetului și încadrarea cheltuielilor de personal în buget, precum și că acest contract și-a încetat efectele la_ .
De asemenea, plata primei de paște, Crăciun, Ziua Feroviarului și salariul suplimentar au fost suspendate în anul 2010 prin acordul partenerilor de dialog social, iar în plus, acordarea salariului suplimentar are caracter facultativ.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamanții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.
din prezentul contract colectiv de muncă."; Conform art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vor
negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada noiembrie 2009-_, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin
actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile
financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii
aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și
precondiție imperativă limitele bugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată cererea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
În acest context, Curtea observă și că este lipsită de temei cererea de acordare a diferențelor de plăți compensatorii prin raportare la salariul de baza brut negociat, conform art. 80 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, deoarece acesta nu a mai produs după data de_, fiind denunțat de Confederația Națională a Patronatului Român, iar raporturile de muncă ale reclamanților cu pârâtă au încetat ulterior, în cursul anului 2011.
Cu toate acestea, sunt întemeiate celelalte pretenții ale reclamanților, aferente anului 2010.
Astfel, prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, fiind, mai mult, aplicabil contractul încheiat la nivel superior în situația încetării celui la nivel de unitate (art. 247 Codul muncii).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :" pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către pârâtă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun și a primei de Ziua Feroviarului este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grup de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Instanța de recurs reține că acordului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința, în sensul obligării pârâtelor să plătească reclamanților
prima de Ziua Feroviarului, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, precum și salariul suplimentar, aferent anului 2010.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâta va fi obligată, în raport de limita admiterii acțiunii, să plătească fiecărui reclamant suma de 125 de lei, cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, constând în onorariu de avocat (fila 8 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții E. V., D. M. R.
, R. I. M., F. F., B. M., F. D., S. I. împotriva sentinței civile nr. 452/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul în sensul că admite în parte acțiunea
formulată de reclamanții E. V., D. M. R., R. I. M., F. F. ,
B. M., F. D., S. I. în contradictoriu cu pârâtele S. C. M. SA și
S. C. M. SA-S. T., și, în consecință, obligă pârâtele să plătească reclamanților prima de Ziua Feroviarului, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, precum și salariul suplimentar, aferent anului 2010.
Obligă pârâtele să plătească fiecărui reclamant câte 125 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
Se află în C.O semnează Președintele instanței
V. M.
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. V. C.
