Decizia civilă nr. 3513/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 3513/R/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î.
în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 719 din 7 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ privind și pe intimații pârâți I. Ș. J. M., Ș. G._ A M., L. T. S. (F. G. S. ), Ș. G. "A. I. "; B. M. și M. E.
, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză a formulat întâmpinare I. Ș. J. M., înregistrată la dosar la data de 16 iulie 2013.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea reclamantului recurent de judecată în lipsă, formulată prin memoriul de recurs, cât și pe aceea a intimatului pârât formulată prin întâmpinare, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 719 din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul
S. L. din Î. M.
în numele și pentru membrii săi de sindicat, Achim Valeriu D., Augustin Melania C., Bucur Rozina, Catuna D., C. S.
, Dragomir Octavian, F. M., Iederan Melania Gyongyi, Krizsanoszki Izabela, Lazin A., Luca M., Maghiari Helga, Magurean C., Mihut Aurica, M. S.
, Porumb D., Tatar N., Torya M., Sfara Ana, Culic Minodora, Horotan I. Aura, B. Diana N. A., Bene Aurelia L., P. V. D., Mosut Elvira, Lar Karmen, O. z G. e I. , în contradictoriu cu pârâții, I. Ș. J.
M., Ș. G. nr.18 B. M., L. T. S. (fostul G. Ș. S. ), Ș.
G. ,,A. I. "; B. M., M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta solicită plata ajutorului financiar de 100 Euro, în temeiul Legii nr. 315/2006, pentru achiziționare cărți pentru anul fiscal 2010.
Prin Legea nr. 118/2010, intrată în vigoare la_, s-a abrogat Legea nr.
315/2006 potrivit art. 15 al. 1 lit. k.
Așadar nu mai există temei legal pentru acordarea ajutorului financiar de carte pentru anul 2010 motiv pentru care cererea reclamantei a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. din În- vățământ M. în numele membrilor de sindicat
, a solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
În motivare arată că acest ajutor nu se acordă pe an școlar, ci pe an financiar, respectiv calendaristic.
S-a invocat că pentru anul 2010 nu mai există prevedere legală expresă privind acordarea acestui ajutor financiar. Potrivit prevederilor art. 15, alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/2010 "de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea 315/2006";. Prin urmare, Legea nr. 315/2006 a fost abrogată începând cu 3 iulie 2010, însă ajutorul financiar aferent anului 2010 trebuie acordat, conform Legii nr. 315/2006, începând cu ianuarie 2010 pentru cadrele didactice care au înregistrat cerere în acest sens până în noiembrie 2009. Membrii de sindicat reprezentați au înregistrat cererile conform prevederilor legale, urmând ca unitatea de învățământ să solicite banii necesari I. ui Ș., iar I. Ș.
M. ui E. N. .
Sunt invocate prevederile art. 2 din Legea 315/2006 și ale art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 453/2007.
Cât timp legiuitorul nu a stabilit termenul limită până la care se face plata, acesta expiră la 31 decembrie a anului calendaristic pentru care este datorat.
Pentru anul 2010 dreptul membrilor de sindicat de a primi ajutorul financiar era născut la data de 0_ când Legea nr. 315/2006 a fost abrogată. În acest sens, art. 5 alin. 6 din H.G. nr. 453/2007 prevede că plata ajutorului se face într-o singură tranșă. De altfel, momentul plății ajutorului nu are relevanță asupra existenței unui drept consacrat de lege, după cum refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii, nu poate duce la desființarea retroactivă a unui drept născut deja sub legea abrogată, făcându-se aplicarea principiului neretroactivității legii civile.
Prevederea cuprinsă în dispozițiile art. 5 alin. 3 din normele metodologice
"în limita creditelor aprobate", nu se poate interpreta în sensul limitării sau condiționării dreptului, care este prevăzut de Legea nr. 315/2006, necondiționat.
Acest drept are un caracter primordial îndeplinind toate caracteristicile reglementate de art. 1 protocolul 1 la Convenție, fiind protejat de acesta.
Prin neplata sumelor prevăzute de Legea nr. 315/2006, angajatorul a încălcat și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil și din Contractul individual de muncă.
Este invocată practică judiciară.
Prin întâmpinare, pârâtul I. Ș. Județean Maramureș a solicitat respingerea recursului, cu menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat în esență că în raport de dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr.315/2006, ale art. 2 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/ 2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, în cauză nu au fost depuse acte justificative privind achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2010, astfel că procedura legală nu a fost urmată.
Atribuțiile inspectoratelor școlare în acordarea acestui ajutor sunt prevăzute de dispozițiile alin (2), (4) și (5) ale art.5 din Normele metodologice.
M. E., Cercetării și Inovării i-a comunicat prin adresa nr. 128/_ faptul că "suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii nr. 315/2006.
În urma acestei comunicări, intimatul a refăcut necesarul fondului de carte, calculând pentru fiecare cadru didactic suma de 130 lei.
Instituția a respectat dispozițiile legale privind acțiunile pe care trebuie să le întreprindă în vederea acordării ajutorului financiar, sens în care, în cazul în care se va considera acțiunea întemeiată, solicită obligarea ordonatorului principat de credite să pună la dispoziția instituției sumele necesare.
Prin întâmpinarea înregistrată M. E. N. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate
.
În motivare arată că în raport de prevederile art. 4 din Legea nr.315/2006 și ale H.G nr. 453/2007 rezultă că ajutorul financiar se acordă de la bugetul de stat în limita creditelor bugetare aprobate, iar, dacă Ministerul Finanțelor Publice, urmare a solicitărilor primite, nu virează de la bugetul de stat în bugetul
M. ui E. sumele necesare pentru acordarea acestui ajutor financiar, ministerul se află în imposibilitatea de a acorda dreptul reclamat.
Conform Legii nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Potrivit art.2 din Legea nr.315/2006 ajutorul financiar nu este unul dezinteresat ci, în sarcina beneficiarilor se instituie obligația de a achiziționa cărți sau programe educaționale pe suport electronic pentru realizarea unui salt calitativ al activității didactice.
În raport cu prevederile art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 regula, pentru ca ajutorul să devină debit de plată este cea a dovedirii anticipate a efectuării cheltuielii, iar numai excepție este posibilitatea avansării sumei cu justificare ulterioară.
D. dosar nu rezultă ca reclamantul să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic la nivelul anului 2010.
Conform art.61 alin. 1 din Legea nr.500/2002, execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar potrivit alin.2 orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare și neplătită la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti în contul bugetar pe anul următor. Conform aliniatului 3 al art.61 din aceeași lege, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.
Astfel, sumele bugetare prevăzute cu titlu de ajutor financiar la nivelul anului 2010 au fost anulate de drept în baza legii, vocația reclamantul s-a stins prin neexecutarea în interiorul termenului legal prevăzut.
Mai mult, deoarece pentru anul 2010 nu mai există prevedere legală expresă privind acordarea acestui ajutor financiar, reclamantul nu își mai poate exercita acest drept în anul 2010.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
Se constată, în acest sens, faptul că motivul pentru care a fost respinsă acțiunea a constat în observarea abrogării Legii nr. 315/2006 prin dispozițiile art. 15, alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/2010, cu efecte de la data de 3 iulie 2010. Curtea reține ca întemeiate susținerile recurenților în sensul că, dată fiind împrejurarea neindicării unui termen în cadrul căruia să se încadreze obligația de plată a ajutorului financiar, datorat anual, concluzia trebuie să fie în sensul că dreptul era datorat și ca atare are caracterul unui drept câștigat la data abrogării legii, doar termenul de plată fiind posibil a se amâna până la sfârșitul anului.
Cu alte cuvinte, sub acest aspect, se pune problema aplicării legii civile în timp, ce impune aplicarea legii în vigoare la data producerii situației juridice asupra căreia se poartă judecata.
În situații similare celei în cauză, de decelat între aplicabilitatea legii vechi și a celei noi, s-a apelat la anumite criterii, dintre care utile în cauză se dovedesc următoarele: drepturi câștigate versus simple expectative; fapte trecute, fapte în curs de a-și produce efectele și fapte viitoare. În mod evident, dreptul invocat de reclamanți, anume, dreptul la acordarea ajutorului financiar trebuie catalogat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 ca un drept câștigat, iar nu o simplă expectativă.
Practic, termenul implicit fixat de legiuitor, prin indicarea caracterului anual al dreptului, vizează plata acestui drept, iar nu nașterea dreptului. Codul civil din 1865, în vigoare în anul 2010, subliniază la art. 1022 diferența dintre termen și condiție, în sensul că termenul nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea, prin urmare, faptul abrogării textului legal pe care se
întemeiază reclamanții anterior termenului de plată nu afectează substanța dreptului, acesta rămânând unul deja născut, deci câștigat și neanulabil prin abrogarea invocată.
Condițiile pentru acordarea dreptului, cea privitoare la calitatea beneficiarului de cadru didactic în învățământul preuniversitar și cea privind depunerea unei cereri în cursul anului antecedent, până la data de 01 noiembrie, erau de asemenea îndeplinite. Indicațiile cuprinse la art. 5 alin. 6 din Normele metodologice nu pot fi considerate ca și condiții pentru acordarea dreptului, ci fac referire la modalitatea de a face plata acestuia, astfel încât, nefiind achitate, cu titlu de avans, sumele datorate pentru acest ajutor financiar la data abrogării Legii nr. 315/2006, ele rămân datorate, abrogarea legii neafectând substanța dreptului câștigat.
Cât privește apărarea formulată de intimatul M. E. N. sub raportul nedovedirii de către reclamanți a faptului achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității acti- vității didactice pentru anul 2010, cu concluzia că procedura legală nu a fost urmată în raport de această omisiune, Curtea reține că, așa cum au arătat recurenții, dispozițiile art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/ 2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, stipulează în clar că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă.
Prin urmare, faptul de a nu se fi dovedit efectuarea acestor cheltuieli în avans nu conduce decât la aplicare tezei a doua a textului legal incident, cel privitor la acordarea sumelor în avans.
Ambele modalități de acordare a sumelor datorate cu acest titlu sunt legale, fiind prevăzute alternativ, astfel încât cadrele didactice au alegerea modalității pe care o preferă sau pe care și-o permit. În condițiile în care textul de lege nu dă angajatorului alegerea modalității de plată, a interpreta de această manieră dispoziția legală nu poate fi acceptat, întrucât s-ar ajunge, raportat la interpretarea propusă de intimat, la posibilitatea angajatorului de a anula dreptul legal a angajaților în mod ocult, fără a fi avizat în prealabil pe beneficiarii acestor dispoziții despre alegerea pe care a făcut-o.
Este ineficientă și apărarea prin care se trimite la normele metodologice ale Legii nr. 315/2006, prin care se condiționează acordarea ajutorului financiar de încadrarea în limitele creditelor bugetare aprobate.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că Legea nr. 315/2006 nu adaugă nici o condiție la beneficiul acordării ajutorului financiar în vederea achiziționării de
cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, textul legii fiind imperativ: "se acordă un ajutor financiar…";, "ajutorul financiar … se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro";, "sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării";.
Ca urmare, obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar intimatului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate, conform celor ce preced.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat Achim Valeriu D., Augustin Melania C., Bucur Rozina, Catuna D., C. S., Dragomir Octavian, F. M., Iederan Melania Gyongyi, Krizsanoszki Izabela, Lazin A., Luca M., Maghiari Helga, Magurean
C., Mihut Aurica, M. S., Porumb D., Tatar N., Torya M., Sfara Ana, Culic Minodora, Horotan I. Aura, B. Diana N. A., Bene Aurelia L.
, P. V. D., Mosut Elvira, Lar Karmen, O. z G. e I. împotriva sentinței civile nr. 719 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S.
D. Î. M. în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M., M. E. N., Ș. G._ A
, L. T. S. și Ș. G. "A. I. "; B. M. și în consecință:
Obligă pârâții Ș. G._ A M., L. T. S. și Ș. G.
"A. I. "; B. M. la plata către membrii de sindicat reprezentați a ajutorului financiar în baza Legii nr. 315/2006, aferent anului 2010, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 euro.
Obligă pârâții I. Ș. J. M., M. E. N. la alocarea sumelor necesare plății acestui drept.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. N. M. I. T.
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: M. C.
