Decizia civilă nr. 3001/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3001/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4316 din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați S. G. A. -F. și C. LOCAL AL C. A. -F., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă N. A. N. a solicitat judecarea în lipsă a prezentului recurs, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., formulată de către reclamanta N. A. N. în contradictoriu cu pârâții: Ș.
G. A. - F. ȘI C. LOCAL AL C. A. - F. s-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume de bani ce să fie actualizate în funcție de rata inflației, la data plății efective.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că în perioada_ -_ a fost încadrată ca personal didactic la unitatea de învățământ pârâtă și că, în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, era îndreptățită să beneficieze de plata premiului anual (al treisprezecelea salariu) aferent anului 2010.
S-a mai susținut că neplata celui de-al treisprezecelea salariu aferent anului 2010 echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii, consacrat atât de Vechiul cât și de Noul Cod Civil, precum și de Constituția României, deoarece dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislația în vigoare pe tot parcursul acelui an, fiind deci un drept câștigat, care nu poate fi desființat printr-un act normativ ulterior.
Reclamanta a mai arătat că, în opinia sa, actele normative în vigoare în anul 2011 nu pot desființa drepturi aferente anului 2010, deci existente înainte de intrarea lor în vigoare.
De asemenea, reclamanta a opinat că este beneficiara unui drept prevăzut de lege, doar plata acestuia fiind anulată în anul 2011, premiul anual fiind acordat pentru activitatea efectiv desfășurată, ori, în condițiile în care activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de_, dreptul de a beneficia de plata premiului aferent anului 2010 este deja câștigat, acesta recompensând activitatea din acest an, indiferent de momentul efectuării plății efective.
S-au invocat, în susținerea cererii, prevederile art.1 al Protocolului adițional numărul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, practica Curții Europene a Drepturilor Omului și interpretarea dată de către aceasta noțiunii de bunuri și a mijloacelor de protejare a acestora și s-a indicat și practica instanțelor de judecată interne în domeniu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ale Codului Civil, Constituției României, Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Protocoalelor adiționale acesteia.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare pin care să-și precizeze poziția procesuală față de cererea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 4316 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. N., în contradictoriu cu pârâții Ș. G. A. -F. și C. LOCAL AL C. A.
-F. .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum a reieșit din adeverința aflată la fila nr.8 din dosarul de fond, reclamanta este angajata Ș. Gimnaziale A. - F. .
Prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010.
În drept, instanța a reținut că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, care avea următorul conținut :
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ".
La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar
plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009.
Așa cum a rezultat din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de_, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de_, care la art.8 prevede că: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul". Prin urmare, s-a reținut ca fiind eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. Dimpotrivă, s-a constatat că, în temeiul acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
S-a constatat, astfel, că dreptul reclamantei de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de_, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință, s-a constatat ca fiind neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile,
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a constatat că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
Instanța a constatat că Legea nr.284/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/_ a Curții Constituționale, s-a constatat că "dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale";.
De asemenea și Legea nr. 285/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658 /_ a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din
lege sunt constituționale.
Mai mult, prin decizia nr. 1615/2011, Curtea constituțională a arătat, cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi
fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. S-a mai reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Reclamanta a mai susținut că, prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu i-a mai fost acordat, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la "speranța legitimă";, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un "bun";, în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanții au fost privați nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Mai mult, tribunalul a reținut că, pentru ipoteza în care s-ar putea considera întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 ar conduce la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a arătat, în cuprinsul deciziei nr. 115/2012, că obligația de plată
a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului, însă, asupra acestui aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege au fost îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, a fost astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
S-a mai reținut că nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea Constituțională a arătat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate private, respectiv că nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N. A. N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, recurenta consideră că este îndreptățită la acordarea premiului anual aferent anului 2010, care nu i-a fost acordat de către unitatea de învățământ pârâtă.
Aceste prevederi sunt următoarele :
Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Totodată, s-a mai arătat că neacordarea premiului anual pe anul 2010 încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Totodată, se mai invocă faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că: "sunt eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile", deoarece aceste drepturi sau născut în temeiul unor prevederi legale (art.25 din Legea nr. 330/2009) care erau în vigoare la data apariției Legii nr.285/2010 (art.8), de care se prevalează instanța de fond.
În drept, se invocă disp.art. 302, art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul de procedură civilă.
Analizând recursul formulat de reclamanta N. A. N., în temeiul disp.art.3041din Codul de procedură civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că la data la care premiul anual pe anul 2010 ar fi fost scadent, conform art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, potrivit cărora, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Se mai constată că în mod eronat reclamanta-recurentă a apreciat că în speță se poate reține retroactivitatea legii, având în vedere faptul că, în luna
ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr.285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Pentru aceste motive nu se poate reține în cauză nici faptul că dreptul recurentei la premiul anual era unul câștigat, întrucât, dispozițiile legale în vigoare nu o mai îndreptățeau la acordarea acestuia.
În ceea ce privește ingerința Statului în dreptul reclamanților la un "bun"; în sensul Convenției și analizarea acesteia conform dispozițiilor art.20 din Constituția României, prin raportare la art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și a art. l din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, se reține că măsurile luate de către legiuitor în privința premiului anual pentru anul 2010 au urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
De asemenea, nu se poate reține că în speță s-ar fi încălcat principiul proporționalității măsurii, reclamanta nefiind pusă în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
În consecință, se reține că prima instanță a soluționat cauza cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare la data la care dreptul la premiu anual era scadent, nefiind incidente în cauză disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
De altfel, prin decizia nr.115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
"Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, Curtea reține că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În ceea ce privește susținerile autorilor excepției potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională reține că, într-adevăr, obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de
lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art.
8 din Legea nr.285/2010
-, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza final ă din Legea -cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.
1.533 din 28 noiembrie 2011
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 și, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Totodată, Curtea constată că, potrivit prevederilor Ordonanței de urg ență a
Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 di n Ord onanța de urgență a
Guvernului nr.37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011
, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate
în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Având în vedere cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din
11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.";
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul, disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, să se respingă recursul formulat de reclamanta N. A. N. și să se mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4316 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
judecător în C.O. semnează președintele instanței
V.M.
GREFIER
C. M.
Red. C.M./Dact. V.R.
2ex./_
Jud.fond: A. M. I.
