Decizia civilă nr. 3036/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3036/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL M. DE L. D. DS M. împotriva sentinței civile nr. 356 din 5 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. C. DE R. L. B. CFR - S. B. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 356 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta S. C. de R. L. B.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. și I. al M. de L. din depoul S. M. - în numele membrului de sindicat D. I. împotriva pârâtei S. C. de R. L. B., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, următoarele
:
Reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale aferente perioadei_ -_, fiind aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii și cele ale art. 166 din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste drepturi erau datorate) .
În consecință, constatând că la data introducerii acțiunii_, termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise în privința drepturilor bănești pretinse de reclamant, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Membrul de sindicat D. I. este angajatul Societății Comerciale de R.
L. "C. - S. B. " SA.
Prin prezenta acțiune a solicitat acordarea diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei potrivit art.
41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada_ și până la data de_ .
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din contratul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform lit. b a art. 41 alin. 3, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. (1) din contractul colectiv de muncă nr. 722/2008.
S-a constatat însă, așa cum rezultă din tabelul de la fila 7 dosar, că reclamantul nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci luarea în considerare, la stabilirea drepturilor lor salariale, a acestui element conjugat cu coeficienții de ierarhizare și clasa de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În acest context, se observă că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art. 41 alin. 3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Or, reclamantul nu solicită a i se acorda diferența salarială dintre salariul de bază minim brut obținut prin înmulțirea salariului minim de 700 lei cu coeficientul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și salariul de bază minim brut rezultat prin înmulțirea acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a salariului minim de 570 lei, respectiv 600 lei, cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în acest contract, ci combinarea elementelor mai avantajoase din cele două contracte colective.
Cu alte cuvinte, reclamantul pretinde instanței aplicarea unor dispoziții contractuale noi prin combinarea dispozițiilor contractuale mai avantajoase cuprinse în cele două contracte colective de muncă, respectiv a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce contravine prevederilor art. 969 cod civil.
Pe de altă parte, conform art. 41 alineatele 5 și 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni
în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Astfel, prin negocierea anuală părțile contractante au stabilit un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare având în vedere numărul de salariați și limita superioară dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli, iar acordarea unor drepturi salariale suplimentare determinate fără luarea în considerare a acestui fond de salarii, contravine prevederilor contractuale mai sus expuse.
Nu s-a putut reține susținerea reclamantului referitoare la nerespectarea clauzelor contractului colectiv încheiat la nivel superior relativ la stabilirea salariilor lor, căci aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi prevăzute în art. 41 alin.1-3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi condus la stabilirea unor salarii în cuantum mai mic decât cele de care reclamantul a beneficiat raportat la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. ȘI I. AL M. DE L. D. DS M.,
solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și rejudecând cauza pe fond sub toate aspectele, să se admită cererea de chemare în judecată. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțata fiind lipsita de temei legal fiind data cu încălcarea și cu aplicarea greșita a legii în ceea ce privește respingerea drepturile salariale ale salariaților pârâtei.
În C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi în vigoare pentru perioada pentru care s-a introdus acțiunea în instanță la art. 3.-(1) se prevede că "Clauzele prezentului contract de munca unic la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toți salariații în cadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din tara . indiferent de structura capitalului acestora";, la art. 3.-(3) avem că "În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de munca la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării sau publicării, prezentului contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale .acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau a cărui clauze nu se regăsesc incluse"; și la art.5.-(6) avem că "în cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor prevăzute în prezentul contract neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă că ea a renunțat la acest drept al său";.
Prin urmare, recurentul solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulata și să fie obligată intimata-pârâtă S. C. de R.
L. B. (S.C. "CFR" S. B. SA), să calculeze și să plătească membrilor de sindicat diferențele dintre drepturile salariate calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin.3 lit. a din C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim) pe anii 2008-2011 și drepturile salariale efectiv plătite începând cu data de_ până la_, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 iunie 2013 (f.7-8) S. C. de R. L. B. "C. - S. B. "; S.A
., a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Totodată, intimata a înțeles să invoce excepția nulității recursului în raport de prevederile art. 486 C.pr.civ. coroborat cu art. 84 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, recurenta a înțeles să se prevaleze în susținerea acestei excepții de prevederile art. 486 și art. 84 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă, ale cărui prevederi au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013 și se aplică, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, proceselor începute după intrarea în vigoare a codului.
Prin urmare, prevederile legale privind asistarea obligatorie de către un avocat sau consilier juridic în exercitarea recursului, se aplică doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013, or, în prezenta cauză, acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul T. ui Maramureș la data de_, anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de S. reclamant, Curtea reține următoarele: Recurentul reclamant se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.
a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri
individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009
- decembrie 2010, în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ ,
se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În ceea ce privește perioada septembrie 2009 - decembrie 2010, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare I îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_ pentru clasa de salarizare I au stabilit un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din CCM la Nivel de Ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții
de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu este posibil.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților, în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., potrivit căruia, instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Curtea constată că acesta a fost invocat în mod formal de către recurent, prin motivele de recurs nefiind aduse critici în susținerea lui.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata S. C. de R. L. B. "C. - S. B. "; SA.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. ȘI I. AL M. DE L. din depoul S. M. împotriva Sentinței civile nr. 356 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
C.
M.
S.
-C.
B.
I. -R.
M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
