Decizia civilă nr. 3037/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3037/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. D. împotriva sentinței civile nr. 467 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta-intimată S. "G. R. A. R. ";S.A. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei- intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui Maramureș sub nr._, la data de_, reclamanta F. D. a chemat-o în judecată pe pârâta S. "G.
R. A. R. ";S.A. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 17.500 lei, reprezentând diferența dintre sporul de vechime datorat, de 25%, și cel acordat, de 5%, aferent perioadei septembrie 2009-_, actualizată în raport cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei, în funcția de operator calculator, șef serviciu asigurări și ulterior, director adjunct asigurări la Sucursala B. M., în baza contractului individual de muncă nr.1907 din_ .
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de_, prin concedierea reclamantei, în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, conform deciziei nr.176 din_ .
Potrivit art.41 alin.3 lit.d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2011-2014, reclamanta consideră că era îndreptățită, pentru perioada 2009-2012, la plata unui spor de vechime în procent de 25% din salariul de bază, în timp ce sporul acordat a fost de doar 5%.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3 alin. 1 lit. a, d, alin. 3, art. 8, alin. 1 și 2 coroborate cu art. 41 alin. 3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă
Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2011-2014, art. 268 alin.1 lit. c și art. 279 Codul muncii.
Pârâta S. ";G. R. A. -R. "; S.A. B. a formulat la judecarea fondului cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate.
În probațiune, părțile au administrat în primă instanță proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.467 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta F. D. în contradictoriu cu pârâta S. ";G. R. A. -R. "; S.A..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta F. D. a avut calitatea de angajată a pârâtei S. ";G. R.
A. -R. "; S.A., în funcția de operator calculator, șef serviciu asigurări și ulterior, director adjunct asigurări la Sucursala B. M., în baza contractului
individual de muncă nr. 1907 din_, încheiat pe o durată nedeterminată, începând cu data de_ .
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de_, conform deciziei de concediere nr. 176 din_ .
În perioada septembrie 2009 -_, reclamanta a beneficiat de un spor de vechime în procent de 5% din salariul de bază, astfel cum aceasta a afirmat prin cererea de chemare în judecată.
Conform art. 41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, sporurile minime ce se acordă în temeiul prezentului contract sunt de minimum 5%, pentru 3 ani vechime și maximum 25%, pentru vechime de peste 20 de ani.
Prima instanță a mai reținut că în contractul colectiv menționat anterior se reglementează numai limitele minime și maxime ale sporului de vechime, fără a se imune obligativitatea de a se prevedea prin contractele colective de muncă la nivel inferior sporul distinct pentru diverse tranșe de vechime.
În consecință, s-a reținut că 25% pentru o vechime de peste 20 de ani este o limită maximă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi depășită, iar nu că pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime într-un cuantum mai mic de 25%.
Mai mult, tribunalul a reținut că art.29 alin.1 lit.m din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate prevede că salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limita minimă stipulată în contractul colectiv de muncă la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani să se acorde sporul de vechime în cuantum de 5%.
Drept urmare, s-a constatat că, sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a respectat Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010, iar reclamanta nu a fost îndreptățită, pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani, la acordarea unui spor de vechime într-un cuantum mai mare de 5%.
Astfel, în lipsa unei stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților care se încadrează între cele două limite de vechime în muncă, cea minimă și cea maximă, s-a reținut că, în urma negocierilor colective, părțile au putut să stabilească un spor de vechime de 5% pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, fără a fi încălcate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel superior.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010 a fost denunțat de către confederațiile patronale semnatare începând cu data de_ ,
astfel încât au rămas în vigoare contractele colective de muncă, valabil încheiate, la nivel de ramură, grup de unități sau la nivel de unitate, nefiind înregistrat la
M. Muncii niciun alt contract colectiv la nivel național.
Prin urmare, s-a reținut de către prima instanță că în mod corect, pentru perioada de după_, s-a aplicat contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F. D., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta invocă faptul că și în situația în care s-ar admite că începând cu 1 ianuarie 2011 părților li se aplică prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, instanța era obligată să soluționeze cererea pentru perioada septembrie 2009 - 1 ianuarie 2011, prin raportare la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național.
Se mai consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că, în urma negocierilor colective, părțile au putut să stabilească un spor de vechime de 5% pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, întrucât nu rezultă că între părți s-a stabilit în urma unor negocieri acest spor de 5% .
În condițiile în care părțile contractului individual de muncă nu au stabilit prin acord un procent al sporului pentru vechimea în muncă de peste 20 de ani, se impune a fi aplicat procentul de 25% reglementat de art. 41 alin.3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 și 3041Cod.proc.civilă.
Intimata S. ";G. R. A. -R. "; S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,
întrucât, prin sentința recurată, instanța a soluționat în mod corect acțiunea.
Astfel, se arată că pentru perioada 2009-2012, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar art.29 alin.1 lit.m) din acest contract menționează că salariații A. beneficiază de un spor de vechime în cuantum de 5% din salariul de baza, pentru vechime în munca de 3 ani sau mai mare.
Se mai susține că art.41 alin. (3) lit. d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, prevede limitele minime și maxime ale sporurilor, fără însă a detalia modalitatea ce urmează a fi aplicată, pentru încadrarea în aceste limite minime și maxime, respectiv "pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza".
Astfel, se consideră că partenerii sociali au lăsat la latitudinea părților, ca, prin negocieri la nivel de unitate, să stabilească sporul de vechime ce trebuie acordat salariaților, fără însă a se putea încadra sub limita minimă de 5%, dar nici să depășească limita maxima de 25%.
Analizând recursul formulat de reclamanta F. D., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este în parte fondat
, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.41 alin.3 lit.d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, salariații au dreptul la spor "pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază";.
Curtea reține că dispozițiile de mai sus acordă dreptul angajaților, care au o vechime în muncă de 20 ani sau mai mare, de a beneficia de un spor de vechime de 25%, iar o interpretare contrară, în sensul reținut de instanța de
fond, ar goli de conținut și ar face inaplicabile prevederile contractului colectiv încheiat la nivel național.
Contrar susținerilor intimatei, din modul de formulare al art. 41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, reiese că intenția părților a fost aceea de fixa un cuantum al sporului de vechime de 25% pentru salariații care au o vechime în muncă de 20 ani și în același timp de a limita acordarea unui spor mai mare de 25% pentru acei angajați care au o vechime mai mare de 20 de ani, iar nu de a acorda un spor cuprins între 5 și 25% indiferent de vechimea în muncă acumulată de fiecare angajat.
Art.238 din Codul muncii prevedea că:
"(1) Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă";.
Întrucât prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu s- a acordat salariaților care au o vechime mai mare de 20 de ani dreptul la un spor de vechime în procentul negociat prin contractul la nivel național, se impune acordarea sporului de vechime în procent de 25%, raportat la vechimea în muncă a reclamantei, spor care trebuia să se regăsească înscris între celelalte drepturi de natură salarială de care trebuia să beneficieze aceasta.
Finalitatea urmărită prin clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național nu poate fi atinsă prin acordarea aceluiași spor de vechime de 5% tuturor salariaților ce au depășit vechimea în muncă de 3 ani.
Vechimea în muncă reprezintă, sub auspiciile contractului colectiv de muncă unic la nivel național, un atu al angajatului, care, cu cât dobândește o mai mare vechime în muncă, se presupune că dobândește un plus de experiență, câștigând astfel o mai bună calificare, fiind reglementată, drept consecință, obligația angajatorului de remunerare suplimentară, în funcție de acest criteriu.
Pentru aceste motive, nu pot fi considerate ca fiind respectate prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, prin clauzele stabilite în art.31 alin.1 lit.m) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anii 2009-2010, și anume, prin stabilirea dreptului tuturor salariaților societății recurente, ce au o vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, la același spor, de 5%.
Curtea reține însă că, astfel cum a reținut prima instanță, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010 a fost denunțat de către confederațiile patronale semnatare începând cu data de_, astfel încât prevederile acestuia nu mai pot fi aplicate în cauză în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada ulterioară acestei date.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că soluția primei instanțe de respingere în totalitate a acțiunii reflectă o aplicare și interpretare incorectă a legii și a clauzelor cuprinse în contractul colectiv încheiat la nivel național, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 C.proc.civ., raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, să admită recursul formulat de reclamantă, să modifice în parte sentința primei instanțe, să admită în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, să oblige pârâta să plătească reclamantei diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și cel de 5% acordat, pentru perioada_ -_, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data
introducerii acțiunii -_ și până la data plății efective, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
Se va respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceasta nu a probat în cauză, în mod legal, plata onorariului achitat apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta F. D. împotriva sentinței civile nr. 467 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta F. D. în contradictoriu cu pârâta SC G. R. A.
R. SA B. și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și cel de 5% acordat, pentru perioada_ -_, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii -_ și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. -C. B. I. -R. M.
pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței
Axinte A.
G.
G. C.
pentru grefier aflat în C.O. semnează prim-grefier
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./.V.R.;
2ex./_
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: H. D.
M.
.
