Decizia civilă nr. 3103/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3103/R/2013
Ședința publică din data de 18 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. T.
V. D. R. V. C. N. și de pârâta S. N. DE T. F. DE
C. C. C. SA C. împotriva sentinței civile nr. 598 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a transmis prin fax la dosarul cauzei o cerere de amânare, arătând în motivare că s-a solicitat strămutarea judecății la o altă instanță, iar cererea de strămutare are fixat termen de judecată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție, la data de 17 septembrie 2013. Totodată, reclamantul solicită comunicarea întâmpinării formulate de către pârâtă.
Având în vedere că în cauză pârâta nu a formulat întâmpinare pentru a se activa cererea de amânare formulată de reclamant pentru comunicarea acesteia, iar formularea unei cereri de strămutare nu constituie motiv de amânare, Curtea respinge cererea de amânare, apreciază că prezenta cauză se află în stare de
judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 598 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._
, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA. S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. T.
V. D. R. DE V. C. -N., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA, iar pârâta a fost obligată să plătească membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată salariul suplimentar aferent anului 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material de Crăciun pentru anii 2009 și 2010, stabilit la nivelul clasei I de salarizare și ajutorul
material de Paști și prima de Ziua F. ului pentru anul 2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, în vigoare în perioada 2009-2010, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
S-a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant vizează drepturi salariale și cererea este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de lege, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu rezultată din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite de reclamant pentru perioada_ -_ instanța a reținut că respectivele drepturi au fost reglementate prin 3 tipuri contracte colective de muncă:
S-a avut în vedere că, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010 intrat în vigoare la data de_ până la data de_, iar contractul colectiv de muncă încheia la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit până la data de_ .
S-a reținut, de asemenea că, contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte valabil pe anii 2007-2008 a fost prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la DM.P.S. București sub nr.1753/_, aplicabil până la data de_, prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. București sub nr.437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. București sub nr.2450/_
, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la DMPS București sub nr.1708/_, valabil până la data de_ .
S-a făcut constatarea că la nivelul societății pârâte, în conformitate cu prevederile Anexei 1 din Actul adițional nr.370/_ la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr.1 din Contactul colectiv de muncă la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr.2450/_
, salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei, prin actul adițional nr.1708/_, valoare de 600 lei ce a fost aplicată începând cu data de_ .
S-a apreciat că salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau să fie aprobate prin bugetul de stat, respectiv în situația în care cheltuielile de personal se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
Au fost reținute prevederile art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat.
Instanța a făcut referire și la prev.art.247 din Codul muncii, potrivit cărora, în cazul în care la nivel de angajator, de grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contratul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
S-a apreciat că din cele arătate anterior, la nivelul societății pârâte în perioada 2009-2010 a existat contract colectiv de muncă în care salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei începând cu data de_ .
Luând în considerare prevederile art.247 C. muncii, instanța a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de societate și nu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi care prevedea un salariu de bază minim brut în sumă de 700 lei pe
lună.
În raport de cele arătate, instanța a considerat că față de această situație, cererea reclamantului privitoare la obligarea pârâtei să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 lei și să plătească fiecărui membru de sindicat diferențele dintre această sumă și sumele de 570 lei, respectiv 600 lei pe lună, este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
S-a motivat de instanță că potrivit prevederilor art.69 lit.a și b din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, salariaților li se vor acorda cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun și pentru Ziua ceferiștilor un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv un premiu cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare iar conform prevederilor art.32 alin.1 și 2 din același contract colectiv de muncă, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Instanța a considerat că aceste prevederi ale contractului colectiv de muncă nu au fost respectate de către pârâtă, motiv pentru care instanța a admis cererea reclamantului, cu consecința obligării pârâtei să plătească fiecărui membru de sindicat Alb M. Artenie, Baias Dorel, Bateșiu S., Boca Iosif M., Brumă I., Ceclan V., Coste F. O., Covaci Ștefan, Doci Petrică, Festo N. Ludovic Octavian, Florian Chinde I., Hurducaș G., L. ci Jozsef Tibor, Martița Octavian, Martița S. O., Mihăilă Grigore, Munteanu Flaviu M., Palagi V.
, P. Lazăr, Pura V., R. M. P., Sale N. Dorel, Sîngeorzan S., Sava Cosmin, Silasi Sabin, Telcean Mihail și U. Aurel, salariul suplimentar aferent anului 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material de Crăciun pentru anii 2009-2010, ajutorul material de Paști pentru anul 2010 și prima de Ziua feroviarului pe anul 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. T.
V. D. R. V. C. -N. și pârâta S. N. DE T. F. DE
C. C. "C. "; S.A. BUCUREȘTI.
Reclamantul S. T. V. D. R. V. C. -N.
a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive.
Motivând recursul, reclamantul a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În acest sens s-a arătat că în mod greșit prima instanța i-a respins cererea pe motiv salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/luna se poate acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai daca» în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau sa fie
aprobate prin bugetul de stat, respective în situația în care cheltuielile de personal se Încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societății
S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 9 alin.3 din Contractul Colectiv ie Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat
In mod greșit prima instanța motivează ca parata se regăsește în ipoteza prevăzuta de art.9 alin.3 din CCM Unic Ia Nivel de Ramura T. uri, deoarece pârâta nu este o instituție bugetară, finanțată de la bugetul de stat, ci o societate pe acțiuni, indiferent de structura actionariatului si nu se poate prevala de lipsa posibilităților financiare sau neîncadrarea în fondul de salarii pentru a nu acorda drepturile stipulate imperativ în contractele colective de munca aplicabile, iar nu supletiv, si aplicabile cu, prioritate, potrivit art.8 din Legea nr.-l30/1996 sub imperiul căreia au fost convenite, dacă conțin dispoziții mai favorabile.
S-a arătat că diferențele la salariul de baza si sporurile aferente sunt datorate în aplicarea contractelor colective de ramura transporturi care le prevăd imperativ, necondiționat de posibilitățile de plata sau situația financiara a angajatorului.
S-a făcut referire la prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41 alin. 3 lit. a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ si negociat pentruu un program completele lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unitari si unitate, vor lua ca bată de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulate la art. 4l pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei si nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ - 31.03.20l0, cât i-a acordat pârâta, iar stabilirea salariilor de baia minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.41(l) din prezentul contract colectiv de munca.
S-a evidențiat că art. 3 alin, (1) al CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 prevede: "clauzele acestui contract colectiv de munco la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora"
(3) "In cazul în care partite au încheiat contract colectiv de munca la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării si publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator.
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
S-a precizat că, contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate nu pot să prevadă sub sancțiunea neluării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramură, în caz de neconformitate,
clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi sunt ipso jure iu locuite de acestea din urmă.
S-a invocat faptul că CCM pe anii 2009-2010 si 2010-2011 au fost încheiate cu încălcarea următoarelor prevederi legale, de care prima instanța nu a ținut cont.
În acest sens, s-a arătat că art. 238 Codul Muncii (in vigoare la data încheierii si înregistrării contractelor colective de munca), potrivit cărora :
A. .l - "Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi lai un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.";
A. .2 - Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă;
A. .3 - La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
S-a făcut trimitere și la art.37 din Codul muncii, care consacră principiul negocierii individuale si colective a contractelor de munca, iar în cuprinsul art.38 din același cod sunt indicate, într-o modalitate imperativa, limitele minimale ale acestor negocieri si sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariaților, în același sens sunt si prevederile art. 8 din Legea nr.130/19% republicata (in vigoare la data încheierii si înregistrării CCM pe anii 2009-2010) :
alin.l - Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele si în condițiile prevăzute de prezenta lege;
alin.2 - Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior;
alin.3 - La încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Pe de alta parte, așa cum se statua expres în dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata, "clauzele cuprinse în contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de;nulitate."
S-a arătat că normele legale anterior menționate consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat constituțional si prin art. 41 alin. 5 din Constituția României conform căruia:"Dreptul la negocieri colective în materie de munca si caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate."
Ca o consecință, recurentul a apreciat că orice contract colectiv de munca se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art. art.24 alin.l din Legea nr.130/1996 republicata.
Recurentul a precizat că, contractele colective de muncă se constituiau într-un sistem ierarhic, în vârful căruia se afla contractul colectiv la nivel național, iar ia baza lui, contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate, astfel că având caracter obligatoriu, ar rezulta că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, în cauza la nivel de ramura transporturi, în cazul în care la nivel de unitate au fost stabilite drepturi Ia un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocieri colective.
Recurentul a apreciat că în mod greșit prima instanța a respins cererea noastră motivând ca având în vedere prevederile art.247 Codul muncii, în speța sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de munca la nivel de societate si nu prevederile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi care prevedea un salariu de baza minim brut în suma de 700 lei pe luna.
A apreciat că Anexa 1 Ia Contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010 înregistrat sub nr. 2572/_ este nulă în ceea ce privește stabilirea cuantumului salariului minim corespunzător clasei 1 de salarizare, atrage în mod evident modificări în ce privește cuantumul salariilor brute corespunzătoare claselor de salarizare subsecvente, având în vedere coeficienții de ierarhizare indicați în Anexa 1.
In acest caz, arată recurentul, au incidența dispozițiile art.24 alin.3 si 4 din Legea nr.130/1996, republicata, cu consecința aplicării dispozițiilor din contractul colectiv de munca ramura, pe; întreaga perioada pentru care reclamanții au solicitat diferentele de drepturi salariale.
S-a motivat și faptul că pârâta în mod nejustificat a apreciat ca prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, nu-i sunt aplicabile si prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr,11143/3/200K a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a art.4l alin.3 Ut a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, care are următorul conținut: Salariul de baza minim brut ia nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 0l.0I.20QS si negociat pentru Un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse în acesta" și în subsidiar excluderea sa si a filialelor sale din Anexa nr,5 la CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri, cererea a fost respinsa si soluționata irevocabil prin Decizia civila nr, 1211/_ pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._
S-a apreciat că prin Decizia civila nr, 1211/_ pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._, s-a constatat în mod irevocabil ca acest CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri este aplicabil paratei si obligația acesteia de a aplica prevederile art,41 alio.3 lit b din CCM Unic Ia Nivel de Ramura T. uri pentru intreaga perioada de valabilitate 2008-2010 care are următorul conținut: "Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate, vot lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulate ța art 41, pet, 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv^, adică 700 lei si nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada _
-_ J La poziția 1 din anexa 5 la acest CCM care nominalizează unitățile la care se aplica acest contract colectiv de munca, se afla societatea parata SNTFC
C. C. " SA.
A fost invocată și jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia nr.294/2007) care a statuat ca rațiunea incheierii contractelor colective de munca tiu numai la nivel de unitate, ci si la nivel de ramura si Ia nivel național consta tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din intreaga tara sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza daca m s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de munca la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale.
A mai fost invocată și Decizia Curții Constituționale nr.380/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr,l,0l5 din 3 noiembrie 2004 si prin Deciziile hr.511/2006 si nr.294/2007, definitive si general obligatorii :
"Reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale si patronale, datorita numărului de membri stabilit prin lege, le îndreptățește pe acestea sa negocieze si sa încheie contractele colective de munca la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, sa fie obligatorii la încheierea contractelor colective de munca la niveluri inferioare, indiferent daca părțile acestora s-au asociat, respectiv afiliat ori nu, la organizațiile de la nivel superior. S-a mai precizat că, Curtea a reținut ca dispozițiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel național sau la nivel de ramura constituie izvor de drept( ca si legea) la încheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toata libertatea sa negocieze si alte clauze, precum si drepturi superioare".
Recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C. ";
S.A. BUCUREȘTI
a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii.
Motivând recursul, recurentul a arătat că în mod neîntemeiat a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în numele membrilor de sindicat, în acest sens arătând următoarele:
La nivelul societății s-a aplicat Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, valabil pentru anii 2007 - 2008, modificat si completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS București sub nr. 1753/_ valabil pana la data de_, Act Adițional nr. 437/_ valabil pana la_, Act Adițional la CCM nr. 2450/_ si Actul Adițional la CCM nr. 1708/_ valabil pana la data de_, conform căruia, la art. 32 se prevedea ca "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
S-a arătat că atât in anul 2009 cat si in anul 2010 sindicatele reprezentative la nivel de societate si administrația SNTFC "C. C. " S.A. au renegociat clauza pre văzuta la art. 32 al. 1 din CCM la nivel de societate.
Astfel s-a arătat că potrivit Actului Adițional nr. 1708/_ la CCM încheiat la nivel de societate, "art. 32- (1) si (2) s-a modificat, având următorul conținut: pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. [...] Aceste prevederi nu se aplica in anul 2010, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011
S-a apreciat de recurent că voința pârtilor a fost ca aceste drepturi sa nu se acorde pentru anul 2010, urmând a fi acordate eventual începând cu 2011.
S-a considerat că chiar daca in același timp erau in vigoare mai multe contracte colective de munca, cel incheiat la nivel de grup de unități din transporturi si cel la nivel de societate, in care existau aceleași prevederi ce acordau salariul suplimentar - cele prevăzute la art. 30, respectiv art. 32, trebuia data eficientă contractului colectiv de munca la nivel de societate, deoarece reprezintă voința pârtilor si, potrivit prevederilor art 11 al 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi: "Condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si perioada la care se acorda cota de profit a salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau, dupa caz, instituție.
S-a motivat că suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar este in concordanta cu situația financiara la nivelul
societății, care, la sfârșitul anului 2009 a inregistrat o pierdere cumulata in valoare de 535.423,74 mii lei.
În ce privește constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate nu a putut fi îndeplinită de subscrisa motivat de faptul că S. N. de T. F. de C. "C.F.R. C. " - S.A. fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008 aveam obligația respectării prevederilor art.7 alin.(1) din acest act normativ conform cărora:" ...indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității..". Deci în conformitate cu aceste prevederi legale, subscrisei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2010, aprobat prin act normativ, iar fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
S-a precizat că conform bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2010, pe anul care face obiectul prezentei cereri, indicele de creștere a salariului mediu brut față de indicele productivității muncii este inferior celor reglementați prin
O.U.G. nr.79/2008.
În același timp recurentul a menționat că din execuția bugetară preliminară pe anul 2010, reiese că subscrisa a inregistrat o nerealizare a veniturilor cu 17,83%, respectiv 167.018 mii lei față de prevederile din BVC, înregistrând creanțe restante în cuantum de 115.700 mii lei ceea ce a determinat insuficienta fondurilor subscrisei, pentru achitarea plaților restante reprezentând arierate către furnizorii de combustibil, reparatori și prestatori de servicii, sumă în cuantum de 550.000 mii lei. In condițiile în care subscrisa nu a putut onora plățile către furnizorii de materiale si servicii necesare desfășurării activității in condiții de operativitate, nu a dispus implicit nici de resurse financiare necesare acordării drepturilor de personal solicitate, respectiv salariul suplimentar pe anul 2010.
În raport de cele arătate s-a considerat de recurentă că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă pe anul 2010 au renegociat prevederile art. 32, astfel că prin actul adițional la contract au fost de acord ca pentru anul 2010 prevederile privind acordarea salariului suplimentar să nu se aplice.
Referitor la cererea reclamantului privind acordarea ajutorului material de Crăciun pentru anii 2009 si 2010 si a ajutorului material de paști si a primei de Ziua Ceferistului pentru anul 2010 recurentul a apreciat-o ca neîntemeiată.
S-a motivat că în această perioadă, reclamanții au beneficiat de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate si modificat prin Actul Adițional la CCM nr. 1708/_, valabil pana la data de_ și prin urmare, nu se puteau aplica prevederilor art. 247 din Codul Muncii, motivat de faptul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel superior se pot aplica numai în absența contractelor colective de muncă inferioare.
S-a motivat și faptul că prin aplicarea prevederilor art. 11 al. 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi, la negocierea CCM la nivel de societate se putea prevedea ca anumite drepturi, respectiv ajutoare sa nu se acorde
Recurenta a făcut precizarea că societatea ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Crăciunului pe anii 2009 si 2010, a ajutorului material de Paști pe anul 2010 și a primei de Ziua Ceferistului pe anul 2010, decât cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca și art. 7 alin.(1) din OUG nr.
79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora si sa se încadreze in fondul de salarii.
Motivat de situația financiară dificilă a societății, recurenta a arătat că organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul ca prevederile art. 69 lit.a) și b) din CCM pe unitate (art. 71 CCM grup unități) urmau a se aplica, începând cu_ conform Actului Adițional nr. 1708/_ .
Curtea, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor din cele două recursuri, constată că acestea sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Scurt istoric al contractelor colective de muncă cu incidență în soluționarea prezentului litigiu.
Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura de transporturi (CCM la nivel de ramura), pe anii 2008 - 2010, inregistrat la M. Muncii si Protecției Sociale sub nr.722 din_, intrat in vigoare la data de_, publicat in Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3/_, valabil pana la data de_, data la care si-a incetat valabilitatea, fiind denunțat, in condițiile art. 4, de părțile semnatare - Confederația N. a Patronatului Roman, conform adresei nr. 171/DDS/_ a M. ui Mincii si Protecției Sociale.
Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008 (CCM grup de unități), inregistrat sub nr. 2836/_, prelungit pana la data de_ prin Actul Adițional inregistrat la MMFES București sub nr. 370/_ ;
CCM la nivel de SNTFC "C. C. S.A. (CCM la nivel de societate), inregistrat la DMSSF București sub nr. 1625/_, valabil pentru anii 2007 - 2008, prelungit si modificat cu Actul Adițional inregistrat la DMPS București sub nr. 1753/_ aplicabil pana la data de_, prelungit si modificat cu Actul Adițional inregistrat la DMPS București sub nr. 437/_, valabil pana la data de_, modificat si completat prin Actul Adițional inregistrat la DMIS București sub nr. 2450/_, modificat si completat prin Actul Adițional
inregistrat la DMPS București sub nr. 1708/_, valabil j pana la data de _
, CCM la nivel de unitate SNTFC "C. C. "SA pe anul 2011 - J 2012, inregistrat la ITM București sub nr. 43/_, valabil pana la data de_ .
Se observă de Curte că potrivit anexei nr. 1 din Actul adițional nr. 370 din_ la CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr. 1 din CCM la nivel de societate, modificat prin Actul Adițional nr. 2450 din_ salariul de bază brut (clasa 1 de salarizare) a fost negociat la 570 lei începând cu_, ulterior fiind majorat la 600 lei prin Actul adițional nr. 1708 din_ la CCM încheiat la nivel de unitate, valoare aplicată începând cu data de_, la nivelul societății nefiind negociat și neaplicându-se niciodată salariul minim brut de 700 lei prevăzut în CCM la nivel de ramură de transporturi, art. 41 (alin. 3 lit. a).
În același timp se constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din CCM la nivel de ramura transporturi, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 (ei/luna prevăzut in art. 41 (3) lit. a din CCM la nivel de ramura se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai daca, in urma negocierii cu autoritățile din subordinea Guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau a fi aprobate prin bugetul de stat sau alte acte normative, respectiv in situația in care cheltuielile de personal (fondul de salarii) se incadrau in prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
De asemenea, la alin. 3 al art. 9 din CCM la nivel de ramura de transporturi se menționează clar ca, pe baza fondurilor aprobate prin bugete sau
acte normative, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finantate de la bugetul de stat.
În raport de aceste prevederi, Curtea apreciază că în mod corect prima
instanță că art. 9 din CCM la nivel de ramură de transporturi conține prevederi derogatorii de la obligația de aplicare a salariului minim brut de 700 lei/luna (clasa 1 de salarizare), salariile de baza minime aferente clasei 1 de salarizare putandu-se negocia la nivel de grup de unități din transporturi, respectiv la nivel de societate in funcție de alocațiile bugetare, respectiv a bugetelor aprobate fiecărei societăți feroviare, societăți cu capital de stat, cu activitate subvenționată de către acesta, aflate in subordinea M. ui T. urilor.
Critica formulată de recurent concentrată în jurul regulilor stabilite prin art. 8 alin. 2-4 din Legea nr. 130/1996 și de dispozițiile art. 238 din Codul Muncii în forma existentă la data CCM, este neîntemeiată.
Reținerea de către prima instanță potrivit căreia în cauză are prioritate contractul colectiv la nivel de unitate, deși conține clauză inferioară celui încheiat la nivel de ramură, nu încalcă aceste reguli.
Aceasta întrucât așa cum s-a arătat CCM la nivel de ramură condiționa salariu de bază minim la nivel de ramură transporturi de 700 lei/lună de existența alocațiilor bugetare și lăsa posibilitatea de negociere, în funcție de aceste alocații la nivel de unitate și de grup de unități, a salariului minim brut.
Caracterul obligatoriu, invocat de recurent, al CCM la nivel de ramură vizează și clauzele sus-arătate și nu numai salariu minim brut de 700 lei.
Prin stabilirea clauzelor arătate în CCM la nivel de ramură și existența unui CCM la nivel de unitate, așa cum corect a reținut prima instanță, sunt aplicabile prevederile art. 247 din Codul Muncii, în forma existentă la data încheierii contractelor colective de muncă, într-o interpretare per a contrario.
Precedentele judiciare invocate de recurentă nu reprezintă izvor de drept obligatoriu pentru instanță, astfel că nu va ține seama de el.
Prezentul litigiu a fost soluționat de prima instanță, în limitele în care a fost investită, în care nu se regăsește și constatarea nulității Anexei nr. 1 la CCM pe anii 2009-2010.
În raport de cele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S. T.
V. D. R. V. C. -N. și de pârâta S. N. DE T. F. DE
C. C. C. S.A. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5.853 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Pt. I. T. în
Pt.D.
C.
G.
N.
M.
c.odihnă, semnează în c.odihnă, semnează Președintele Curții de Apel, Președintele Curții de Apel, Judecător V. M. Judecător V. M.
GREFIER,
Pt.N. N. în c.odihă, semnează
PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./ _
dact.L.C.C./2 ex.
Jud.fond: P. U. .
