Decizia civilă nr. 3218/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3218/R/2013
Ședința publică din data de 25 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: N. M.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. ANA împotriva sentinței civile nr. 466 din 22 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC G. R. A. - R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei, dar înainte de terminarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 466 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantei L. ANA împotriva pârâtei SC G. R. A. -R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre a fost reținut de instanță că
reclamanta
Ana a avut calitatea de angajat al pârâtei SC Generali R. A. -R. SA București, în funcția de secretară la Sucursala B. M., în baza contractului individual de muncă nr. 2724 din_, încheiat pe o durată nedeterminată, începând cu data de_ .
S-a arătat că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de _
, conform deciziei de concediere nr. 178 din_ .
A fost reținut că în perioada septembrie 2009 -_, reclamanta a beneficiat de un spor de vechime în procent de 5% din salariul de bază, astfel cum aceasta recunoaște prin cererea de chemare în judecată.
Instanța s-a raportat la dispozițiile art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 care prevăd că sporurile minime ce se acordă în temeiul prezentului contract sunt de minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.
În acest contract a arătat instanța că se reglementează numai limitele minime și maxime ale sporului de vechime, fără a se imune obligativitatea de a se prevedea prin contractele colective de muncă la nivel inferior sporul distinct pentru diverse tranșe de vechime. De asemenea, 25% pentru o vechime de peste 20 de ani este o limită maximă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi depășită, iar nu că pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime într-un cuantum mai mic de 25%.
Instanța a făcut referire și la art. 29 alin. 1 lit. m din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate unde se prevede că salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limita minimă stipulată în contractul colectiv de muncă la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani să se acorde sporul de vechime în cuantum de 5%.
S-a concluzionat de instanță că sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate respectă contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar reclamanta nu este îndreptățită pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani la acordarea unui spor de vechime într-un cuantum mai mare de 5%.
S-a apreciat de instanță că în lipsa unei stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților care se încadrează între cele două limite de vechime în muncă, cea minimă și cea maximă, în urma negocierilor colective părțile au putut să stabilească un spor de vechime de 5% pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, fără a fi încălcate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel superior.
S-a relevat că contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007- 2010 a fost denunțat de către confederațiile patronale semnatare începând cu data de_, astfel încât au rămas în vigoare contractele colective de muncă, valabil încheiate, la nivel de ramură, grup de unități sau la nivel de unitate, nefiind înregistrat la M. Muncii niciun alt contract colectiv la nivel național.
În consecință instanța a considerat că pentru perioada de după_ se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală și cu o motivare neadecvată cauzei.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond respinge acțiunea ca neîntemeiată, reținând că pentru perioada_ se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fără a arăta în ce mod este incident acest aspect privind cererea de plată a sporului de vechime datorat în cuantum de 25% pentru perioada septembrie 2009 - 01 ianuarie 2011.
A precizat recurenta că chiar dacă s-ar admite această ipoteză că începând cu 01 ianuarie 2011 părților li se aplică prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, instanța era obligată să soluționeze cererea noastră pentru perioada septembrie 2009 - 01 ianuarie 2011,prin raportare la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, ceea ce nu a făcut.
Se reține că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că în urma negocierilor colective, părțile au putut să stabilească un spor de vechime de 5% pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, însă nu rezultă că între părți s-a stabilit în urma unor negocieri acest spor de 5% .
În aceste condiții recurenta a arătat că în condițiile în care părțile contractului individual de muncă nu au stabilit prin acord un procent al sporului pentru vechimea în muncă de peste 20 de ani, în aceste condiții recurenta a
arătat că se impune a fi aplicat procentul de 25% reglementat de art, 41 alin .3 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 .
În opinia recurentei a interpreta altfel ar însemna a lipsi de conținut dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. d din CCMN și ale art. 241 alin 1 . lit. d Codul muncii, incidente la speța dedusă judecății.
Pârâta intimată SC G. R. A. -R. SA prin întâmpinarea
formulată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că pentru perioada 2009-2012, se aplica CCM la nivel de unitate, iar art, 29 alin, (1) lit. m) din CCM-unitate pe anii 2008-2009 se menționează ca salariații A. beneficiază de un spor de vechime in cuantum de 5% din salariul de baza, pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare.
S-a avut în vedere că art. 41 alin. (3) lit, d din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, se prevede limitele minime si maxime ale sporurilor, fara insa a detalia modalitatea ce urmează a fi aplicata, pentru incadrarea in aceste limite minime si maxime, respectiv "pentru vechime in munca, minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de p&ste 20 de ani, din salariul de baza".
S-a apreciat că legiuitorul lasa la latitudinea pârtilor, ca prin negocieri sociale, sa stabilească sporul de vechime ce trebuie acordat salariaților, fara insa a se putea incadra sub limita minima de 5%, dar nici sa depășească limita maxima de 25%.
S-a precizat că la nivelul A. s-au purtat negocieri intre Patronat si reprezentanții salariaților, care s-au finalizat prin încheierea CCM-unitate -pe anii 2008-2009"; Înregistrat la DMPS B. sub nr. 3941, si care a inceput sa-si producă efectele din data de_ . contract care se aplica cu prioritate fata de CCM-national, dispozițiile CCM-unitate fiind obligatorii, in măsura in care nu reglementează drepturi contrare, sau sub limita celor stabilite prin CCM-national. În opinia intimatei în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit, m) din CCM- unitate pe anii 2008-2009, dispoziții ce se aplica cu prioritate fata de dispozițiile CCM-national, prevăd un spor de vechime ce se incadreaza la limita minima de 5%, deci in intervalul permis de CCM-national, clauzele contractului colectiv de
muncă la nivel de unitate nu pot fi lovite de nulitate.
Intimata a apreciat că dispozițiile CCM-national nu reglementează in mod concret modul de acordare a sporului de vechime, in funcție de anii de incadrare in munca, ci stabilește numai limita minima si maxima, de 5% si, respectiv, 25%, rămânând la latitudinea .pârtilor sa stabilească, prin dialog social, cuantumul sporului de vechime ce trebuie acordat fiecărui salariat, insa nu mai puțin de 5% pentru o vechime in munca de 3 ani sî nu mai mult de 25% pentru o vechime de 20 ani.
S-a constatat că CCM-national stabilește un spor de vechime de minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% fa o vechime de peste 20 de ani, fara a stabili insa sporul ce trebuie acordat in mod concret, pentru 7 ani, 10 ani, 15 ani sau 30 ani vechime, iar stabilirea in mod concret a sporului de vechime acordat fiecărui salariat se face in cadrul negocierilor care se finalizează prin incheierea unor contracte colective la nivel de unitate sau nivel de ramura, condiția esențiala in ceea ce privește legalitatea clauzelor negociate vizând numai respectarea limitelor minime stabilite prin CCM-national (de 5% pentru sporul de vechime).
Intimata a arătat că recurenta a recunoscut prin cererea introductiva că a beneficiat in perioada septembrie 2009 si pana la data incetarii raporturilor de munca, de un spor de vechime in cuantum de 5 %. asa cum acesta este prevăzut in art. 29 alin. (1) lit. m), din CCM-unitate si înregistrat la DMPS sub nr.
3941/_, respectiv "sporul de vechime de 5% pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare".
Recurenta a interpretat, în opinia intimatei, in mod eronat dispozițiile art, 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, dispoziții referitoare la clauzele abuzive din CCM-unitate în sensul că prevederile CCM-unitate nu poate prevedea drepturi decât la un nivel cel puțin egal cu cele stabilite prin CCM încheiate Ia nivel superior, întrucât CCM-unitate încheiat la nivelul A., pe anii 2008-2009 nu prevede drepturi sub minimul stabilit de CCM național pe anii 2007-2010, în sensul ca sporul de vechime negociat de parti se incadreaza la minimul de 5 %, deci in intervalul reglementat de CCM superior, adică de CCM-national. Chiar daca este la minim, cuantumul sporului este in intervalul permis, deci este perfect legal.
S-a precizat că potrivit legislației muncii prevede ca in raporturile de munca se aplica cu prioritate CCM-unitate, in măsura in care acesta este adoptat.
Referitor la CCM-unitate, acesta reprezintă voința pârtilor, fiind negociat si semnat atat de către angajator, cat si de reprezentanții salariaților, astfel incat apreciem ca instanța nu poate cenzura prevederile acestui contract, având în vedere faptul ca aceste prevederi se incadreaza in rigorile dispozițiilor art, 8 alin.
(2) din Legea nr. 130/1996.
În lipsa unei stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților care se incadreaza intre cele doua limite de vechime in munca, cea minima si cea maxima intimata a apreciat că rolul reprezentanților pârtilor la negocierea contractelor subsecvente celui la nivel național este acela de a reglementa aceasta situație astfel că în condițiile in care reprezentanții sindicatelor, in calitate de reprezentanți ai salariaților au semnat CCM-unitate, aceștia au achiesat la prevederile referitoare la procentul de 5% reprezentând sporul de vechime, procent ce se calculează la vechimea in munca de 3 ani sau mai mare.
S-a considerat că instanța de judecata nu poate sa stabilească un procent de 25% pentru o vechime mai mare de 20 de ani de munca, atâta timp cat dispozițiile art. 41 alin. (3) lit. d) din CCM-national prevăd ca procentajul de 25% reprezintă doar un maximum ce poate fi acordat, deci per a contrarie-, aceste dispoziții nu exclud posibilitatea ca acest spor de vechime acordat salariaților încadrați in munca pe o perioada mar mare de 20 de ani sa fie mai mic de 25%, atat timp procentul nu scade sub minimul de 5%, deci CCM-national prevede ca sporul de vechime nu trebuie si nu poate sa depășească 25%, insa, evident, poate fi mai mic. CCM-national stabilește un interval in care părțile trebuie sa se încadreze, nicicum nu se prevăd limite fixe pe care părțile sa le aplice ca atare, ci, la dialogul social, se va negocia procentul aplicabil, ceea ce s-a si întâmplat, iar părțile au negociat nivelul minim pentru acest spor, având in vedere ca salariații, tocmai pentru ca au acceptat un cuantum mic al acestui spor, au primit alte beneficii (mai multe zile libere, tichete cadou, salarii compensatorii în caz de concediere, etc).
In privința sporului de vechime pentru perioada_ -_, se impune să se aibă in vedere faptul ca prin motivele de recurs recurenta recunoaște ca se aplica CCM la nivel de unitate, deci ca i s-a achitat in mod corect sporul de vechime de 5%:
A anexat intampinarii de la fond un răspuns din partea M. ui Muncii si Protecției Sociale - Direcția Ocupare si Salarizare si unul din partea ITM B. s-a arătat că potrivit dovezii depuse la dosar CCM la nivel național 2007-2010 a fost denunțat de către confederațiile patronale la data de 01 ianuarie 2011, astfel incat au. rămas in vigoare contractele colective de munca, valabil incheiate, la
nivel de ramura, grup de unități sau la nivel de unitate, si ca nici un alt contract colectiv la nivel național nu a mai fost înregistrat ia M. Muncii.
În plus s-a făcut precizarea că la data de_ a intrat in vigoare Legea nr.62/2011 privind dialogul social care abroga Legea 130/1.996 privind contractul colectiv de munca ia nivel național.
A concluzionat recurenta că pentru perioada de dupa_ (data la care a fost denunțat CCM la nivel național 2007-2010) se va aplica CCM-la nivel de unitate.
A fost precizat de intimată că la nivel de unitate, G. a încheiat un nou CCM pe anii 2012-2014 care ii este opozabil recurentei incepand din data de_ (data înregistrării acestuia la ITM B. ) dispozițiile acestui CCM aplicându-se incepand cu anul in curs la toti angajații G. .
Analizând acest contract intimata a arătat că acesta produce o schimbare majora prin art. 54 (Capitoul 4 - Salarizarea si alte drepturi bănești ale salariaților) si anume: desființează sporul de vechime, care urmează sa fie inclus in sporul de fidelitate conform anexei 2 la CCM fiind precizat in teza finala a articolului precizat este menționat expres faptul ca "incepand cu momentul intrării in vigoare a prezentului contract colectiv de munca, sporurile aplicate salariului de baza al angajaților, în baza fostelor contracte colective de munca, nu mai sunt aplicabile.
S-a arătat că in mod corect a reținut instanța de fond ca in contractul colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010 "se reglementează numai limitele minime si maxime ale sporului de vechime, fara a se impune obligativitatea de a se prevedea prin contractele colective de munca la nivel inferior sporul distinct pentru diverse transe de vechime. Sporul de 25% pentru o vechime de peste 20 de ani este o limita maxima, ceeea ce înseamnă ca ea nu poate fi depășita, iar nu ca pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime intr-un cuantum mai mic de 25%"
Referindu-se la art. 29 alin.1 lit.m din Contractul colectiv de munca Încheiat la nivel de unitate s-a arătat că se prevede ca salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limita minima stipulata in contractul colectiv de munca la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime in munca de peste 20 de ani sa se acorde sporul de vechime in cuantum de 5%."
S-a arătat de intimată că în mod nereal recurenta susține ca nu a existat o negociere directa intre aceasta si conducerea societății întrucât aceasta a existat și a fost purtata intre Sindicatul A. (care de altfel reprezintă interesele tuturor angajaților A., inclusiv a recurentei) si conducerea societății s-au purtat negocieri, iar in urma acestor negocieri s-a incheiat CCM ia nivel de unitate unde se prevede un spor de vechime de 5% pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare.
Intimata și-a însușit motivarea instanței de fond potrivit căreia s-a reținut ca "sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime, contractul colectiv de munca la nivel de unitate respecta contractul colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010, iar reclamanta nu este îndreptățită pentru o vechime in munca de peste 20 de ani la acordarea unui spor de vechime intr-un cuantum mai mare de 5%."
S-a considerat că întrucât in contractul colectiv de munca la nivel național nu exista stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților defalcat pe anii de vechime, instanța de fond in mod corect a reținut ca "in urma negocierilor colective, părțile au putut sa stabitesca un spor de vechime de 5% pentru salariații cu o vechime in munca de peste 20 de ani, fara a fi încălcate clauzele contractului colectiv de munca la nivel superior, astfel că sporul pentru vechime
in munca datorat de către subscrisa-intimata către recurenta-reclamanta, pentru perioada septembrie 2009 - 01 ianuarie 2011 este de 5%, spor care a fost acordat.
In ceea ce privește acordarea sporului de vechime pentru perioada_ - iulie 2012 s-a apreciat că în mod temeinic si legal Tribunalul Maramureș a reținut că:
"Contractul colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010 a fost denunțat de către confederațiile patronale semnatare începând cu data de_, astfel incat au rămas in vigoare contractele de munca, valabil încheiate, la nivel de ramura, grup de unități sau la nivel de unitate, nefiind înregistrai la M. Muncii nici un alt contract colectiv la nivel național".
Curtea, analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor din motivele de recurs, ce se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., constată că recursul este nefondat pentru motivele ce succed.
Critica adusă hotărârii atacate vizează în esență nesocotirea prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, nesocotire la care s-a ajuns printr-o interpretare greșită a clauzelor acestui contract în privința sporului de vechime și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate care stabilește un spor de vechime de 5% în lipsa negocierilor între părți.
Perioada vizată este septembrie 2009-_ . Curtea reține caracterul nefondat al criticii.
Susținerea din critică potrivit căreia în condițiile în care părțile contractului individual de muncă nu au stabilit prin acord un procent al sporului de vechime în muncă de peste 20 de ani, se impune a fi aplicat procentul de 25% reglementat de art. 41 alin. 3 lit. d din contractul de muncă la nivel național pe anii 2007- 2010, nu poate fi reținută ca întemeiată.
Textul supus interpretării stipulează: "(3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: (…) d) pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5 % pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază";.
În mod evident, acest text nu permite interpretarea acestui spor ca permițând aplicarea unui procent fix de 5 %, indiferent de vechimea în muncă acumulată, în intervalul de peste 3 ani și nelimitat în sus, întrucât sensul dispoziției este tocmai acela de a se face o diferențiere în remunerarea salariaților în funcție de vechimea în muncă, prin acordarea unui spor de vechime progresiv, în funcție de vechimea acumulată.
Vechimea în muncă reprezintă, sub auspiciile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, un atu al angajatului, care cu cât dobândește o mai mare vechime în muncă, se presupune că dobândește un plus de experiență, câștigând astfel o mai bună calificare, fiind reglementată ca o consecință obligația de remunerare suplimentară, în funcție de această vechime, prin acest contract colectiv de muncă unic la nivel național.
Nu trebuie omisă, în interpretarea textului, precizarea făcută în partea introductivă a alineatului din care face parte textul propriu-zis relevant pentru acest spor, unde se instituie caracterul minimal al sporurilor reglementate în continuare.
Prin urmare, dacă în partea introductivă a alineatului se face precizarea caracterului minimal al drepturilor reglementate în cuprinsul său, chiar dacă la litera d) se reglementează ca un maxim sporul de vechime de 25 % peste 20 de ani, acest din urmă fapt nu poate fi privit ca o anulare a primei determinări. Suprapunându-se, așadar, caracterul minim al dreptului cu cel maxim stabilit
prin dispozițiile următoare, se deduce de aici intenția părților contractante de a stabili un spor de vechime fluctuant, ce pornește de la procentul minim de 5 % pentru 3 ani vechime în muncă și merge până la 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani, acest din urmă procent fiind exact, nesupus negocierii.
Cu alte cuvinte, întrucât matematic, o valoare ce nu poate fi nici mai mică, nici mai mare decât alta, trebuie să fie egală cu aceasta, aplicând această logică textului de interpretat, rezultă că pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani, sporul de vechime nu poate fi nici mai mic, dar nici mai mare decât 25 %, rămânând deci a fi egal cu acest procent.
Față de această interpretare a dispozițiilor aplicabile din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, apare cu evidență că cele referitoare la sporul de vechime din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului pentru anii 2009-2011 sunt mai defavorabile pentru reclamant, situație în care, față de dispozițiile art. 238-241 Codul muncii, varianta în vigoare în acea perioadă, se impune aplicarea dispozițiilor mai favorabile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, național.
Este considerentul pentru care urmează a fi admis recursul și admisă acțiunea pentru perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, adică până la_ (data când expiră termenul de 4 ani reglementat de art. 4 din acest contract, raportat la data publicării acestuia în Monitorul Oficial).
Ulterior acestei perioade este temeinică soluția tribunalului de respingere a acțiunii, nemaiexistând un temei juridic contractual pentru acordarea altor drepturi decât cele achitate de angajator reclamantului, pe care de altminteri, acesta le recunoaște prin chiar petitul acțiunii, prin care solicită obligare angajatorului la plata diferenței dintre sporul de vechime acordat de 5 % și cel cuvenit în cuantum de 25 %.
În sensul celor arătate se mai poate adăuga că într-o interpretare în concordanță cu dispozițiile art. 977 și urm. din Codul civil și care să respecte intenția părților contractante se impune a se observa din textul art. 41 alin. 3 lit. d că contractul colectiv de muncă la nivel național se pot desprinde două categorii de limite, respectiv care nu pot fi negociate și care pot fi negociate în cadrul CCM la nivel de unitate.
În prima categorie se înscriu limitele ce nu pot fi negociate de 3 ani și respectiv peste 20 ani, pentru care se prevăd procente de 5% și respectiv 25%, iar în a doua limitele negociabile, respectiv o limită minimă pentru o vechime mai mare de 3 ani și de 20 ani sau mai mică, negocierile putând avea loc între procentele de 5% și până la 25%.
Dacă s-ar accepta interpretarea primei instanțe, în sensul că prin CCM la nivel de unitate s-ar putea negocia și pentru o vechime de peste 20 de ani între limitele de 5% și 25%, ar dispărea limita minimă pentru vechimea de peste 20 de ani, ceea ce ar fi în contradicție cu ceea ce de principiu are în vedere textul art. 41 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național.
În raport de cele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza I-a din C.pr.civ. urmează a fi admis recursul și modificată hotărârea în parte, în sensul celor din dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta L. ANA împotriva sentinței civile numărul 466 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar numărul_, pe care o modifică în parte și, în consecință, admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L. ANA împotriva pârâtei SC G. R. A. - R. SA și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantei diferența între sporul de vechime în cuantum de 25% și sporul de vechime achitat de pârâtă în procent de 5% pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Menține dispoziția de respingere a celorlalte pretenții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
I. T.
S.
D. N. M.
În C.O., semnează pentru
Cu opinie separată în
Președintele Curții de Apel C.
sensul respingerii
Judecător V. M.
recursului ca nefondat
G. ,
B.
în C.O., semnează pentru PRIM G. ,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: H. D. M.
Motivarea opiniei separate:
Conform art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, sporurile minime ce se acordă în temeiul prezentului contract sunt: lit. d) pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.
Contractul colectiv menționat anterior reglementează numai limitele minime și maxime ale sporului de vechime, fără să se impună obligativitatea de a se prevedea prin contractele colective de muncă la nivel inferior, un nivel al sporului distinct pentru diverse tranșe de vechime. De asemenea, 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani este o limită maximă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi depășită și nu că pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime într-un cuantum mai mic de 25%.
Art. 29 alin. 1 lit. m din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 (filele 45-69 dosar fond) prevede că salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limita minimă stipulată în contractul colectiv de muncă la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 % să se acorde sporul de vechime în cuantum de 5%.
Drept urmare, sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate respectă Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani de acordarea unui spor de vechime într-un cuantum mai mare de 5%.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, consider că trebuia respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
JUDECĂTOR,
S. D.
