Decizia civilă nr. 3231/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3231/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. R. DE L. și A. D. D. C. împotriva sentinței civile nr. 358 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat S. C. DE R. L. C.F..R S.C.R.L. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul Bunescu E. n, în calitate de președinte al Federației R. de L. din România, lipsă fiind pârâtul intimat.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar un script prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ., la care a anexat copia deciziei civile nr. 1565/M/_, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ .
La data de 21 iunie 2013, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare și acte anexă, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar delegația de reprezentare în instanță și se legitimează cu cartea de identitate seria PH, nr. 8. și de asemenea mai depune la dosar copia contractului colectiv de muncă pe perioada 2009-2010 și practică judiciară, respectiv decizia civilă nr. 565 din_ pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 78 din_, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ și arată că nu dorește acordarea unui termen de judecată pentru studierea întâmpinării și nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului ca fiind temeinic și legal și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond. Învederează instanței faptul că C.C.M. este legea părților, conform prev. art. 236 al. 4, coroborate cu prev. art. 40 al.2 lit. c din Codul muncii și solicită ca instanța să aplice prevederile mai favorabile salariaților, prevăzute în C.C.M. la nivel superior, care are prioritate față de C.C.M. încheiat la nivelul pârâtei. De asemenea solicită a se avea în vedere decizia civilă nr. 1565/M
din_, prin care s-a anulat Anexa 1 parte a C.C.M. 2009-2010 la nivelul pârâtei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamantul S. R. de L. și A. din D. C. a chemat în judecată pe pârâta S. C. de R. L. C.F.R. S.C.R.L. B. S.A., obligarea pârâtei la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat a drepturilor salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 de lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi(valabil de la_ ), pentru perioada _
-_, în funcție de salariul de încadrare al fiecăruia, în conformitate cu legislația muncii și cu Contractul Colectiv de Muncă la nivel ramură Transporturi
pentru anii 2008 - 2010, respectiv a diferențelor dintre drepturile salariale astfel calculate și cele efectiv plătite, cu actualizarea acestor sume cu rata inflației și dobânda legală.
În motivare s-a arătat, în esență, că membrii de sindicat reprezentați, în perioada arătată, au beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului minim brut de 570 de lei, respectiv de 600 de lei pentru perioada_ -_, în baza actului adițional la Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 5760 din_ . Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură Transporturi nr. 772 pe anii 2008 - 2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil de la_, negociat pentru un program de lucru mediu de 170 de ore pe lună este de 700 de lei. Litera b a aceluiași articol prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități, respectiv unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv adică de 700 de lei, și nu de 570 de lei, respectiv de 600 de lei.
Pârâta S. C. de R. L. C.F.R. S.C.R.L. B. S.A., prin
întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 358 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește perioada_ -_, fiind respinsă în consecință acțiunea pentru această perioadă, iar pentru perioada_ -_, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c, raportat la art. 229 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că membrii de sindicat ai reclamantului au fost, în perioada octombrie 2009 - decembrie 2010, angajații pârâtei.
Reținând că sunt reale susținerile reclamanților că în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008- 2010, se prevede un cuantum superior al salariului de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. a (salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta), instanța a subliniat că aceste dispoziții contractuale trebuie interpretate coroborat cu prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același
contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
De asemenea, nu trebuie a fi omise, în analiza cererii reclamanților, prevederile următoare ale art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 și art. 162 alin. 1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor solicitate, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, nivelurile salariale minime stabilindu-se prin contractele colective de muncă aplicabile.
Astfel, prevederile art. 9 din contractul colectiv de muncă reprezintă o rezervă pe care părțile au înțeles să o facă, în sensul că dreptul salariul de bază minim brut la un anumit nivel pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale a fost recunoscut condiționat de purtarea unor negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, instanța a reținut că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în situația particulară de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe care se întemeiază reclamanții, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În cauză, s-a constatat că, în aplicarea acestei prevederi derogatorii, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data
de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Ori, având în vedere și exigențele art. 27 și 30 din Legea nr.329/2009, care stabilesc că, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, contractele colective de muncă negociindu-se, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale acestor operatori economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete, tribunalul a constatat că nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. R. de L. și A. din D. C.
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca intimata este persoana juridica română înființata prin H.G. nr. 863/2001, cu capital integral de stat, având forma juridică de societate comerciala pe acțiuni, este înregistrata la Registrul Comerțului cu nr. J/_ și își desfășoară activitatea pe baza Statutului Societății Comerciale de R. L. în conformitate cu legislația în vigoare.
Totodată, este filiala a SNTFC, sub autoritatea M. ui Transporturilor și Infrastructurii și se finanțează din venituri proprii, nu de la bugetul de stat sau bugetele locale, cum greșit consideră instanța de fond.
Aceste bugete sunt alcătuite de către administratorul societății, cu respectarea întregii legislații a României.
Nu sunt facultative pentru întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli sau pentru încheierea unui contract colectiv de muncă dispozițiile art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 11 din Codul muncii privind caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă, art.238(1) din Codul muncii, privind caracterul obligatoriu al drepturilor stabilite la un nivel superior prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior. În același sens sunt citate dispozițiile art. 3 alin. 1 din CCM nr.722/2008 unic la nivel de ramura transporturi, art.2 punctele (2), (6) și (7) din CCM nr._ de la unitate, art.236 alin.4, coroborate cu art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii.
Se face trimitere la decizia civilă nr. nr. 1565/2009 a Curții de Apel B. prin care s-a anulat anexa 1 parte a CCM 2009-2010 la nivelul pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta a
solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, neîntemeiată și nelegală.
În motivare arată că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale în materie, pronunțând o sentința perfect temeinică și legală.
În contractul colectiv de munca la nivel de unitate, valabil pentru anii 2009-2010 nu se folosesc termenii de "salariu de baza minim brut"; ci doar termenii de "clasa de salarizare"; și "salariu de baza"; care "se stabilește în raport cu pregătirea, competenta, răspunderea, complexitatea sarcinilor funcției ocupate";.
Prin acțiunea formulata, reclamantul recurent caută a induce în eroare instanța de judecata, creând o confuzie intre salariul de baza minim brut și clasa de salarizare.
Raportat la dispozițiile art.247 din Codul muncii obligația legala de a aplica dispozițiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel superior incumba doar în cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de
munca. Însă nu este și cazul acesta, societatea având contract colectiv de munca valabil pentru anii 2009-2010, înregistrat la D.J.P.S B. sub nr.1781, modificat prin Act Adițional la CCM, înregistrat la D.J.P.S B. sub nr.5706/2010, astfel încât nu se poate pune la îndoiala legalitatea acestuia.
Nu s-a solicitat simpla aplicare a dispozițiilor din contractul colectiv de munca la nivel de ramura privitoare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii (ceea ce ar duce la stabilirea unui salariu sub valoarea celui negociat căci aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de ramura transporturi, prevăzute la art. 41 alini-3 din contractul colectiv la nivel de ramura, ar fi dus la stabilirea unor salarii în cuantum mai mic decât cele de care intimat reclamanții au beneficiat raportat la prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate), ci a acestui element conjugat cu coeficienții de ierarhizare și clasa de salarizare din contractul colectiv de munca la nivel de unitate. Soluția aplicării directe a dispozițiilor contractuale de la nivel superior nu poate fi una legala și temeinică decât daca se constata ca în aceasta modalitate salariatului i se creează o situație mai favorabila decât cea rezultata din aplicarea CCM la nivel inferior. Ori, printr-un simplu calcul matematic se poate observa ca la nivel de ramura transporturi este garantat un salariu minim de baza de 700 lei, de care urmau a beneficia în concret doar muncitorii necalificați, iar coeficientul maxim folosit în acest algoritm este pentru "studii superioare: 2";.
Spre deosebire, la nivel de unitate au fost stabilite salarii de baza brute pornindu-se de la un salariu de baza de 570 lei (_ -_ ), respectiv 700 lei (_ -_ ), și 46 clase de salarizare, pentru care s-au convenit coeficienți de ierarhizare cuprinși intre 1 și 6.371, ajungându-se la un nivel maxim al salariului de baza brut de 3.632 lei.
La societatea pârâtă nici un salariat nu este încadrat la nivelul claselor 1,2 de salarizare, deci reclamanții nu pot sa invoce încălcarea legii cu privire la salariul minim pe economie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Reclamanții-recurenți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul a respins acțiunea, considerând că are prevalență contract individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în condițiile în care nu s-a solicitat, la data negocierii, aplicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, iar în sistemul de salarizare aplicat, s-a realizat încadrarea în bugetul aprobat la nivel de unitate.
Recurenții invocă sub acest aspect omisiunea primei instanțe de a acorda prevalență prevederilor mai favorabile pe care s-au întemeiat în acțiunea lor, anume, cele ale art.41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi valabil pentru anii 2008-2010.
Motivul de recurs nu se verifică.
Așa cum corect subliniază și intimata pârâtă, reclamanții nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de
ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul a salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se
interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamanți faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta venituri mai mici pentru angajați.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, respectiv de unitate, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamanții recurenți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate amănuntele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Cât privește invocata anulare prin decizia civilă nr. nr. 1565/2009 a Curții de Apel B., a anexei 1 parte a CCM 2009-2010 la nivelul pârâtei, Curtea constată, în prezenta cauză, că acest fapt nu atrage aplicarea automată a prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, în condițiile în care există contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități, iar acestea stipulează același nivel al salarizării ca și cel de la nivel de unitate. În plus, chiar aplicând dispozițiile ce reglementează minimele salarizării în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, s-a arătat de către pârâta
intimată și nu a fost contestat de către reclamanți că ar rezulta un salariu individual mai mic decât cel achitat fiecăruia, neputând fi acceptat, pentru
considerentele ce preced, a se aplica în mod combinat prevederile din două contracte colective de muncă, anume, cele privitoare la coeficienții minimi de salarizare (clasa de salarizare) din unul și respectiv salariul de bază minim brut din altul.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.
R.
de L.
și A.
din D. C. împotriva sentinței civile nr.
358 din _
a
Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M.
N.
S. D.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
aflat în CO, semnează
aflat în CO, semnează
vicepreședintele instanței
vicepreședintele instanței,
A. I. A. A.
I.
A.
GREFIER,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. A. M. I.
