Decizia civilă nr. 3259/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3259/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5868 din 4 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, privind și pe reclamanta intimată Z. ANA și pe pârâtul intimat C. T. DE C. "A. M. "; C. -N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5868 din 4 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Z. ANA în contradictoriu cu pârâții C. T. DE C. "A.
M. "; C. -N., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. și a fost obligat pârâtul C. T. DE C. A.
M. C., în calitate de angajator, la calcularea și plata către reclamantă a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În perioada anului școlar 2008-2009 reclamanta a îndeplinit funcția de cadru didactic în cadrul unității școlare C. T. de C. "A. M. "; din
C. -N. .
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din Contractele Colective de Muncă încheiate la Nivel de Ramură Învățământ pe perioada vizată prin prezenta cerere
de chemare în judecată (anii școlari 2007-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de "o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În C.C.M. la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul "are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele C.C.M. evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art. 977-985 Cod civil, în vigoare la data nașterii drepturilor. Astfel, rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului.
De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. Astfel, părțile nu au menționat "plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci "plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractele Colective de Muncă.
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în C.C.M. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C.C.M. unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la_, conform cărora "prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C.
-N. și C. LOCAL C. -N.
.
Pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N. a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 312, coroborat cu art. 304 pct. 5 C.pr.civ. și art. 3041C.pr.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii
formulată de reclamant, față de recurent.
În motivarea recursului a arătat că cererea de chemare în judecata a fost formulata în contradictoriu cu pârâții: C. T. De C. "A. M. "; C. -
N., C. Local al Municipiului C. -N. și Primăria Municipiului C. -N., observând așadar că în nici un act procedural formulat de reclamantă nu este menționat P. Municipiului C. -N. în calitate de pârât.
Cadrul procesual este stabilit de către reclamant care menționează în cererea de chemare în judecata persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii. Instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în proces decât cele arătate de reclamant prin cerere.
În respectarea principiului disponibilității, instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în cauză, cu atât mai mult nu poate să oblige P.
Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Reclamanții nu au formulat nicio extindere de acțiune prin care să identifice pârâtul P. Municipiului C. -N. în calitate de pârât și să exprime pretențiile în contradictoriu cu acesta.
În acest sens, recurentul a înțeles să critice sentința prin care instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu P., fără ca acesta din urma să fi dobândit calitatea de pârât în prezentul litigiu.
Prin recursul declarat de pârâtul C. local al municipiului C. -N.
s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuala a pârâtului care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva. Pentru ca pârâtul recurent să poată îndeplini cerințele cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta că în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Recurentul înțelege să se prevaleze de prevederile art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și arată că poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat ca aceste sume să fie calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local.
Pe de alta parte, arată instanței faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
În temeiul celor menționate mai sus, a arătat, de asemenea, că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin. 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București. De asemenea. alin. 6 din Legea Educației Naționale prevede în mod clar ca Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
În subsidiar, solicită admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate în temeiul art.3041C.pr.civ..
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pe de alta parte, arată instanței faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ unde se prevede ca salariații sunt îndreptățiți la "o prima de vacanta din venituri proprii în condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemnizația de concediu";. Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul 1, daca ar fi fost îndeplinite condiții le reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ, conform cărora: "în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de contract colectiv de munca, părțile contractuale vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. (2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează aceste drepturi";.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local al Municipiului
C. -N. și P. Municipiului C. -N. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, invocarea de către recurenți a prevederilor Legii nr. 1/2011 precum și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 293/2012 și HCL nr. 57/2012, nu poate avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Pentru anul școlar 2008-2009, reclamanta este îndreptățită la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Prin urmare, C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului
C. -N. pot fi obligați la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță în ceea ce privește sumele aferente anului școlar 2008-2009 pentru reclamantă.
Referitor la motivele de recurs invocate de pârâtul P. Municipiului C. -N.
, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Însă, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție acesta să figureze, în calitate de pârât, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a înțeles să cheme în judecată Primăria Municipiului C. -N. alături de ceilalți pârâți, însă acest fapt reprezintă o evidentă inconsecvență terminologică din partea reclamantei, motiv pentru care în mod corect prin sentința recurată s-a dispus obligarea P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor restante, tocmai în virtutea calității acestuia de calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. 4 din Legea 215/2001.
Așadar, Curtea apreciază că în mod just tribunalul, în virtutea rolului activ instituit prin dispozițiile art. 129 pct. 5 C.proc.civ. a stabilit cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice reale dintre părți, astfel cum acestea derivă din prevederile legale ce stabilesc atributul primarului de ordonator principal de credite.
Nu se poate reține că, procedând în acest mod, instanța de fond ar fi încălcat principiului disponibilității. Dimpotrivă, o altfel de interpretare, contrară înțelesului evident avut în vedere de parte la data stabilirii cadrului procesual, ar fi însemnat o interpretare excesiv de rigidă a dispozițiilor legale amintite, cu încălcarea tocmai a înțelesului real dat de reclamant termenului de "primărie"; și, deci a disponibilității în stabilirea cadrului procesual.
Dincolo de acest viciu de formă, Curtea subliniază importanța exercitării drepturilor procesuale cu bună credință. Or, chiar dacă formal apare ca citată în cauză în fața instanței de fond Primăria Municipiului C. -N. și nu P. Municipiului C. -N., nu se poate reține că acest aspect a produs o vătămare recurentului, în condițiile în care acesta face parte din primărie, conform art. 77 din Legea nr. 215/2011, mai sus redat, motiv pentru care o concluzie contrară nu ar conduce decât la un formalism exagerat în aplicarea legii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. MUNICIPIULUI C.
-N. și C. LOCAL C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 5868 din 4 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: E. B.
