Decizia civilă nr. 3278/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3278/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. "L. C.
F. " C. împotriva sentinței civile nr. 522 din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S.
N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA și S. "C. C. " SA B. -
S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 21 iunie 2013, pârâtele intimate S.
N. de T. feroviar de C. "C. călători"; SA B. și S. "C. C. "; SA
B. - S. de T. F. de C. C. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în întregime a dispozițiilor sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.522 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul "L. C. F. "; C., a prescripției dreptului material la acțiune și a autorității de lucru judecat, invocate de pârâte prin întâmpinare.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindica- tul ,,L. C. F. "; C., în numele membrilor de sindicat M. A., Hreniuc
D., R. Cleopatra, Culac L., Remetan Corina, Miclea G., Farcasanu Eugen, Achim L., Sabasanu R., Lucacel E., P. Ventuta, A. D., B.
M., Manu M., Titoi R. Diana, A. ca Angela, Boga M., Sleam A., Manu
Alexandru, I. V., Bora P. Lazăr, C. V., Mihalca L., S. ciuc G., Duciuc G., Dohotar Gheorghe, Godenciuc Iosif, Marchis V., Sorban Ion, Marchis Petru, Babiuc Nicolae, Greceniuc I., Havrics A. o D., Benedec Artur, Santa I., Rosca V., Mois I., T. Petru, Telman G., Savu I., Rohnean Vasile, P. V., Bobriuc M., Petrovai I., Rochnean V., Vancea I. ,
R. ese G., Tivadar M., Grad V., Mititi V., Sabadis P. M. Stelian, Vlad Grigore, I. I., C. S., Sabadis L. Florin, Vlad I., Vlad V., Rachis M.
, Erdelyi S., Stan Teodor, Berinde M. D., Bledea M., Nenestean I., D. ci I.
, P. I., P. Gheorghe, Ivanic G., Mihalca Ion, L. G., R. Florin, Mircea Gavrila, Bledea I., S. R., D. I., Ona M., Brenner A. Liliana, P. I.
, Grigor V., S. Adalbert G., Viviscan Teodor, Mirza N., Mois M., G. i I., L. Aurel, C. M., Grigor V., Vlasin V., Bota I., Culac I., Boiciuc N., Slavita Petru, Neamciuc G., Proniuc V., R. iuc Nicolai, Tomulea V., Costea G., Flutar V., N. I., I. I. II, Rednic V., Simon Ion, Balta Mircea, B. V., Ress D. Adalbert, Maier M., Barbus G. G., Hajdu G. I., Toth St. S. M., Iacob Annemary Cristine, Plaier M., Lazar
M., N. M., P. Anisoara, Senatovici I., Irimus Ramona M., B. a C. Florentina, Culac V. V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T.
F. de Călători ,,C. C. "; SA B., S. N. de T. F. de Că- lători ,,C. C. "; SA B. - S. de T. F. de Călători C.
Pentru a hotărî astfel în privința excepției invocate instanța a reținut că potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, având dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în
justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea a- cestora.
Reclamantul S. "L. C. F. "; C. a fost împuternicit de membrii de sindicat M. A., Hreniuc D., R. Cleopatra, Culac L., Remetan Corina, Miclea G., Farcasanu Eugen, Achim L., Sabasanu R., Lucacel E.
, P. Ventuta, A. D., B. M., Manu M., Titoi R. Diana, A. ca Angela, Boga M., Sleam Adrian, Manu Alexandru, I. V., Bora P. Lazăr, C. V., Mihalca L., S. ciuc G., Duciuc G., Dohotar Gheorghe, Godenciuc Iosif, Marchis V., Sorban Ion, Marchis Petru, Babiuc Nicolae, Greceniuc I., Havrics
A. o D., Benedec Artur, Santa I., Rosca V., Mois I., Tiplea Petru, Telman
G., Savu I., Rohnean Vasile, P. V., Bobriuc M., Petrovai I., Rochnean
V., Vancea I., R. ese Gheorghe, Tivadar M., Grad V., Mititi V., Sabadis P. M. Stelian, Vlad Grigore, I. I., C. S., Sabadis L. Florin, Vlad
I., Vlad V., Rachis M., Erdelyi S., Stan Teodor, Berinde M. D., Bledea Mihai, Nenestean I., D. ci I., P. I., P. Gheorghe, Ivanic G., Mi- halca Ion, L. G., R. Florin, Mircea Gavrila, Bledea I., Simion R., D. I.
, Ona M., Brenner A. Liliana, P. I., Grigor V., S. Adalbert G., Viviscan Teodor, Mirza N., Mois Maria, G. i I., L. Aurel, C. M., Gri- gor V., Vlasin Vasile, Bota I., Culac I., Boiciuc N., Slavita Petru, Neamciuc Gheorghe, Proniuc V., R. iuc Nicolai, Tomulea V., Costea G., Flutar V., N. I., I. I. II, Rednic V., Simon Ion, Balta Mircea, B. V., Ress D. Adalbert, Maier M., Barbus G. G., Hajdu G. I., Toth St. S. M.
, Iacob Annemary Cristine, Plaier Maria, Lazar M., N. M., P. Anisoara, Senatovici I., Irimus Ramona M., B. a C. Florentina, Culac V. V. să formuleze prezenta acțiune, astfel cum rezultă din tabelelel semnate de aceștia aflate la filele 15-30 din dosar.
Raportat la obiectul cererii formulate, tribunalul apreciază că sunt aplica- bile în speță dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. C din Codul muncii, republicat, în
conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care se solicită plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri
către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Astfel, drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care, așa cum este definit de art. 160 din Codul muncii, se compune din salariul de ba- ză, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind vorba despre drepturi salariale, chiar dacă își au sorgintea în con- tractul colectiv de muncă, regimul juridic al prescripției extinctive este reglementat de art. 171, coroborat cu art. 268 alin. 1 lit. C din Codul muncii, republicat.
Cererea de chemare în judecată a fost trimisă prin poștă la data de_ (fila 8) în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, conform art. 104 Cod procedură civilă.
Pârâtele nu au probat în cauză tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a exista autoritate de lucru judecat, drepturile salariale acordate prin ho- tărâri judecătorești irevocabile fiind solicitate și stabilite prin raportare la un salariu de bază minim brut lunar de 570 lei.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 137 Cod proce- dură civilă, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul "L. C. F. "; C., prescripției dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat, invocate de pârâte prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 722/ 2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Se constată însă că reclamanții nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în sta- bilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se por- nească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhi- zare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pen- tru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art. 41 alin. 3, potrivit cărora părțile impli- cate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată, însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și, respectiv, la nivel de unitate, obliga- ția de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
T. a constatat însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fi- ecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salari- ului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială care să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din con- tractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ra- mură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază mi- nim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamanți faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coe- ficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei mi- nimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu con- secința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din salariații reprezentați în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din con- tractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în ve- dere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamanții recurenți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dis- pozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură,
este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de ve- nituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul fero- viar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și a- numiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se în- temeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul S. L. "C. F. C. "; a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente
.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. s-a invocat caracterul minimal și efectul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010, precum și forța sa superioară față de Contractul Colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități F. e pe anii 2006-2008 sau la nivel de unitate.
Pârâta S. "C. C. "; S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, arătând, în esență, că plata salariului de 700 de lei era condiționată de aprobarea bugetului și de încadrarea sa în cheltuielile de personal, precum și că prin demersul judiciar se tinde a combina elemente din dispoziții contractuale diferite.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Soluția de casare propusă de recurent nu este întemeiată, deoarece sentința atacată a fost pronunțată de instanța competentă să judece conflicte de muncă, după examinarea fondului litigiului dedus judecății nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.1-5 sau art.312 alin.3 C.pr.civ., ci eventual prevederile art.304 pct.6-9 C.pr.civ., după cum s-a arătat, de altfel, prin recurs.
În acest sens Curtea reține că reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea
salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.
din prezentul contract colectiv de muncă."; Conform art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilo r aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vornegocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul
întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală Curtea reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și
precondiție imperativă limitele bugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea
nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.
"L. C.
F.
" C. împotriva sentinței civile nr. 522 din_ a T.
ui Maramureș,
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. D.
S.
D.
D. G.
Se află în C.O. semnează Președintele instanței
V. M.
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.H. D.
