Decizia civilă nr. 3472/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3472/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 755 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat
S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. "D. V.
BABEȘ"; B. M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., având ca
obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 755 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului
P. M. B. M. ;
A fost admisă cererea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Î.
M. împotriva pârâților Ș. Gimnazială "D. V. Babeș"; B. M., C. Local B. M., P. M. B. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. Gimnazială "D. V. Babeș"; B. M. să le plătească membrilor de sindicat: Holczli Iosif Ș., Mandra D. I., Șuba A. Țilea I., Bogoviț Ofelia, pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie 2010, diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzute prin Legea nr. 118/2010 și cea efectiv încasată.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să a- loce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F.
P. M. formulată de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. și, în consecință a fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce
pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M., următoarele
:
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat .
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 alin. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 al. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajații Școlii
Gimnaziale "D. V. Babeș"; B. M. și au început efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2009-2010 la data de_ .
Potrivit art. 103 lit. a din Legea 128/1997, aplicabilă litigiului în speță, personalul didactic beneficiază de "concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";, art. 146 din Legea nr. 128/1997, dispunând că, în măsura în care statutul cadrelor didactice nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.2 Codul mun- cii, indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Însă, art. 7 al. 1 și 2 din H.G. nr. 250/1992, republicată, privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare stipulează că pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de baza, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) stabilindu-se în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
Apoi, potrivit pct. 21-26 din Ordinul M. ui Educației Naționale nr. 3251 din 12 februarie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, "pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru
funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
Media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă. Indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu";.
Nu se poate susține că art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, republicată, ar fi fost abrogat expres indirect prin raportarea la prevederile art. 298 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), căci în condițiile art. 63 din Legea nr. 24/2000 abrogarea unui act normativ trebuie dispusă în mod expres si distinct, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestuia, iar pe de altă parte, prevederile din C o d u l M u n c i i au caracter de normă generală in materia dreptului muncii, salarizarea personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat realizându-se prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative (art.1 al.2 si 157 al.2 C o d u l M u n c i i).
De altminteri, art. 1 alin. (2) din Codul muncii statuează că "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.";
D. interpretarea tuturor acestor norme legale, instanța a conchis că dispozițiile Codului muncii, ca normă comună, generală, se aplică personalului didactic numai în măsura în care, prin reglementările specifice statutului acestei categorii de personal, nu se prevede altfel, or atât cu privire la dreptul personalului didactic la concediul de odihnă, cât și cu privire la indemnizația aferentă, precum și la modul de calcul al acesteia, în perioada vizată în litigiu existau reglementări speciale, aplicabile prioritar acestei categorii de personal chiar și după intrarea în vigoare a Codului muncii.
Instanța a reținut că nu sunt incidente nici prevederile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de I.S.J. MM 2008 - 2009, prelungit și pentru anul 2010, deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din speță, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, or câtă vreme indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic este reglementată prin lege, ea nu poate fi supusă negocierii.
D. adeverința nr. 1258 din_ eliberată de unitatea școlară reiese că membrii de sindicat au intrat în concediu de odihnă la_, iar indemnizațiile de concediu aferente lunilor iulie și august le-au fost diminuate cu 25% în con- formitate cu Legea nr. 118/2010.
Potrivit art. 1 a acestui act normativ "(1) Cuantumul brut al salariilor / soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
Legea nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/_, data intrării în vigoare a acesteia fiind_ .
În consecință, în considerarea modalității legale de determinare a indemnizației pentru concediul legal de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, precum și a principiului neretroactivității legii civile, diminuarea acestei
indemnizații, ca urmare a reducerii cu 25 %, este aplicabilă acelor indemnizații corespunzătoare concediului de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 (3 iulie 2010).
Instanța a obligat pârâții P. M. B. M. și C. Local B. M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate din considerentele care au fundamentat legitimarea procesuală pasive a acestora.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
M. formulată de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a reținut următoarele:
Dat fiind rolul Direcției Generale a F. P. M. în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată în scopul plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, instanța, în temeiul art. XI al. 5 din O.U.G. 92/2012 coroborat cu art. 5 al. 3 lit. b și art. 52 din Legea 5/2013, cu art. art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a obligat D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.
, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. M., formulata de către C. Local B.
, și pe cale de consecința, respingerea obligării acesteia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului se arată că admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. M. este inadmisibila, reclamantul nejustificând o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, acesta putând sa urmărească valorificarea dreptului sau raportându-se la debitorul lui, respectiv autoritatea angajatoare.
Admiterea cererii formulate împotriva Direcției Generale a F. P. M. echivalează cu obligarea la plata din bugetul M. ui F. P. a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se număra printre angajații M. ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr. 500/2002.
Înțelege recurentul să se prevaleze de Decizia nr. 10/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C.proc.civ. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu
oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâții C. Local B. -M. și P. M. B. -M., pe de o parte, și chematul în garanție D. G. a F. P. M., pe de altă parte, nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.proc.civ.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către
instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 și 3 C.proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., împotriva Sentinței civile nr. 755 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
M. formulată de pârâții C. Local B. -M. și P. M. B. M. .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
S.
-C. B. I. -R.
M.
C.
M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
