Decizia civilă nr. 33/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/R/2013
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. I. împotriva sentinței civile 9847 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă S.C. M. SA C. N., având ca obiect obligație de a face..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsind reprezentantul intimatei pârâte.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamanta arată că nu a reușit să obțină înscrisuri de la societate în dovedirea susținerilor sale, societatea fiind închisă, la sediul acesteia negăsind decât un portar. A reușit să ia legătura cu o fostă colegă, cu numita Lako E., dar aceasta nu se poate prezenta azi în fața instanței întrucât este plecată la o înmormântare.
La întrebarea adresată de președintele completului de judecată reclamanta răspunde că nici uneia din colegele sale societatea nu a emis o adeverință pentru întreaga perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă. Arată că dorește să aducă declarații din partea fostelor colege care pot să confirme că o cunosc, că au lucrat împreună cu reclamanta și câți ani precum și câți ani li s-a recunoscut acestora grupa de muncă, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Raportat la cererea formulată de recurentă Curtea apreciază inutilă administrarea probei cu declarații extrajudiciare la care face referire recurenta în această fază a procesului și respinge cererea de acordare a unui termen în acest sens.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu reținerea cauzei spre rejudecare pentru a putea fi audiată numita Lako E. sau alte două foste colege, numitele Fazekas I. și Ciornea M. care au lucrat cu reclamanta și ar fi în măsură să depună declarații ca martori în instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9847 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta K. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, depus în copie la dosar, reclamanta a
fost salariata S.C. M. SA, prestând activitatea de confecționer în perioadele _
-_ si_ -_ (f.6-10).
Potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că a făcut demersuri privind încadrarea personalului în grupe de muncă, conform Ordinului 50/1990 însă activitatea pe care a desfășurat-o reclamanta în calitate de confecționer - capsator, nu îndeplinea condițiile pentru acordarea grupei a II-a de muncă conform punctului 71 din anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990.
În acest sens a hotărât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 258/_, care a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, instanța a admis excepția de neconstituționalitate și constată ca dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pana în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Având în vedere aceste aspecte, activitatea desfășurată de reclamantă ca si confecționer-capsator, nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pozițiile nr. 71 din Anexa nr.2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990.
Așa fiind, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, instanța a respins cererea formulată întrucât pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în proporție de 100% din timp, reclamantei i s-a eliberat Adeverința nr. 1285/_ (f. 24).
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta K. I.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si, pe cale de consecință, admiterea cererii formulate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că din prima zi de angajare la
S.C. M. SA C. N., a lucrat la faza de broșat cu clei de oase care ulterior s- au broșat cu aracet. În 27 ani și 4 luni nu a capsat nici măcar un caiet fiind o minciună să se spună că a fost confecționer capsator și nu a fost mutată niciodată la altă secție. Solicită să i se recunoască corect anii pe care i-a lucrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut, în concordanță cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 258/_, că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Or, tocmai în considerarea acestui fapt, instanța de fond trebuia să purceadă la o verificare concretă a stării de fapt, pentru a stabili dacă condițiile
de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea s-au schimbat într-un mod care nu mai permitea încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă.
Această cercetare se impunea cu atât mai mult cu cât intimata recunoaște că s-a aprobat acordarea grupei a II-a de muncă persoanelor care lucrau cu aracet la lipirea produselor papetare, adăugând însă că reclamanta, deși a avut aceiași funcție, cea de confecționer, în perioada litigioasă a fost mutată la activități de capsare.
Ca atare, Curtea subliniază că de stabilirea acestui aspect depinde corecta soluționare a cauzei, fiind absolut necesară administrarea probelor pentru lămurirea unei stări de fapt contestate de reclamantă.
În ciuda acestui fapt și în lipsa administrării oricărei probe sub acest aspect, instanța de fond a considerat însă că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, fapt ce are ca și consecință pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Sub acest aspect, curtea notează că prin art. 129 cod procedură civilă este consacrat principiul rolului activ al judecătorului, principiu în virtutea căruia judecătorul este obligat să depună toate diligențele pentru corecta stabilirea a situației de fapt, cu atât mai mult cu cât reclamanta este lipsită de orice pregătire
juridică și nu a beneficiat de asistență specializată.
În consecință, instanța de recurs reține că tribunalul în mod greșit a procedat la soluționarea cauzei fără a clarifica dacă se mai impune sau nu completarea probațiunii, inclusiv prin audierea martorilor. În recurs recurenta reclamantă a precizat că stăruie în administrarea probei testimoniale și având în vedere că în raport de obiectul cauzei proba menționată este concludentă și utilă, Curtea apreciază că se impune casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora casarea hotărârii se dispune în cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea de apel va casa integral sentința primei instanțe și va reține cauza spre rejudecare, în rejudecare urmând a se pune în discuție administrarea probei martori solicitată de recurenta reclamantă și eventual necesitatea administrării altor probe pentru a se clarifica dacă condițiile în care recurenta și-a desfășurat în mod real activitatea permit încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta K. I. împotriva sentinței civile nr. 9847 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în tot și reține cauza spre rejudecare pe fond.
Fixează termen de judecată în data de_ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
G. | -L. | T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond E. B.
