Decizia civilă nr. 332/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția I Civilă

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 332/R/2013

Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T.

JUDECĂTOR: D.

C.

G.

JUDECĂTOR: G.

-L.

T.

GREFIER: N.

N.

S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea formulată de reclamanta recurentă K. I. în contradictoriu cu pârâta intimată S.C. M. S.A., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în prezenta cauză acțiunea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 9847 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, casată cu reținere prin decizia civilă nr. 33/R/2013 a Curții de Apel C. în cadrul aceluiași dosar, pentru judecata pe fond, iar la termenul de judecată de azi este prezentă și martora P. E. .

După audierea martorei propusă de reclamantă și consemnarea mărturiei acesteia în procesul-verbal încheiat în ședința publică, reclamanta recurentă arată că nu are alte probe de solicitat și că nu dorește audierea martorei Ciornea

  1. , care a dat o declarație extrajudiciară și nu ar spune altceva în plus față de martora P. E. .

    Întrebată de președintele completului de judecată reclamanta răspunde că numita Ciornea M. a lucrat cu reclamanta pe secție însă nu în permanență.

    Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul reclamantei.

    Reclamanta susține că are dreptate și solicită să-i fie recunoscuți anii lucrați în grupa a II-a de muncă.

    Curtea reține cauza în pronunțare.

    C U R T E A

    Prin decizia civilă nr. 33 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanta K. I. împotriva sentinței civile nr. 9847 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o în tot și s-a reținut cauza spre rejudecare pe fond.

    A fost fixat termen de judecată în data de_ .

    Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut, în concordanță cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 258/_, că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

    1

    Or, tocmai în considerarea acestui fapt, instanța de fond trebuia să purceadă la o verificare concretă a stării de fapt, pentru a stabili dacă condițiile de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea s-au schimbat într-un mod care nu mai permitea încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă.

    Această cercetare se impunea cu atât mai mult cu cât intimata recunoaște că s-a aprobat acordarea grupei a II-a de muncă persoanelor care lucrau cu aracet la lipirea produselor papetare, adăugând însă că reclamanta, deși a avut aceeași funcție, cea de confecționer, în perioada litigioasă a fost mutată la activități de capsare.

    Ca atare, Curtea a subliniat că de stabilirea acestui aspect depinde corecta soluționare a cauzei, fiind absolut necesară administrarea probelor pentru lămurirea unei stări de fapt contestate de reclamantă.

    În ciuda acestui fapt și în lipsa administrării oricărei probe sub acest aspect, instanța de fond a considerat însă că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, fapt ce a avut ca și consecință pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

    Sub acest aspect, curtea a notat că prin art. 129 Cod procedură civilă este consacrat principiul rolului activ al judecătorului, principiu în virtutea căruia judecătorul este obligat să depună toate diligențele pentru corecta stabilirea a situației de fapt, cu atât mai mult cu cât reclamanta este lipsită de orice pregătire

    juridică și nu a beneficiat de asistență specializată.

    În consecință, instanța de recurs a reținut că tribunalul în mod greșit a procedat la soluționarea cauzei fără a clarifica dacă se mai impune sau nu completarea probațiunii, inclusiv prin audierea martorilor. În recurs recurenta reclamantă a precizat că stăruie în administrarea probei testimoniale și având în vedere că în raport de obiectul cauzei proba menționată este concludentă și utilă, Curtea a apreciat că se impune casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora casarea hotărârii se dispune în cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

    Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea de apel a casat integral sentința primei instanțe și a reținut cauza spre rejudecare, în rejudecare urmând a se pune în discuție administrarea probei martori solicitată de recurenta reclamantă și eventual necesitatea administrării altor probe pentru a se clarifica dacă condițiile în care recurenta și-a desfășurat în mod real activitatea permit încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă.

    În rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

    Situația de fapt afirmată de reclamantă și pe care aceasta și-a întemeiat pretențiile a vizat prestarea activității sale, în cadrul societății pârâte, în același loc de muncă atât în perioada pentru care societatea i-a recunoscut grupa a II-a de muncă, anume_ -_, precum și în celelalte perioade în care a fost

    încadrată la această societate, anume,_ -_ ,_ -_ și_ -_

    .

    Societatea pârâtă, prin întâmpinarea depusă la fond, a arătat că recunoașterea grupei a II-a de muncă pentru perioada_ -_ a avut la bază activitatea reclamantei în condiții nocive, anume, lipirea cu aracet a produselor de papetărie, conform art. 71 din anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990.

    Prin depoziția martorei audiate în rejudecare, nu s-a făcut proba situației de fapt pe care s-a întemeiat reclamanta, în condițiile în care martora a atestat că reclamanta a lucrat la liniat timp de mai mulți ani, în timp ce martora a lucrat în secția cu aracet, iar mașinile de liniat erau în altă încăpere decât cea în care se lucra cu aracet.

    2

    Atestările pe care le face martora, în sensul că în funcție de sarcinile de muncă, putea fi distribuită o persoană la o activitate sau alta și că era foarte toxic și în încăperea în care erau mașinile de liniat, de la cernelurile folosite, nu pot conduce la admiterea acțiunii.

    Susținerile recurentei, ce conturează cauza acțiunii, sunt în sensul că din prima zi de angajare a lucrat la faza de broșat cu clei de oase iar mai târziu s-a broșat cu aracet, că nu a fost mutată niciodată în altă secție, astfel încât nu se poate considera că și-ar fi întemeiat pretențiile pe aspectele atestate de martoră.

    Și prin cererea introductivă de instanță, s-a arătat de către reclamantă că își întemeiază pretențiile pe împrejurarea că a lucrat în același loc de muncă timp de 27 de ani, iar locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea era încadrat în grupa a II-a de muncă, dovadă fiind recunoașterea grupei în favoarea sa pentru o perioadă de 5 ani și faptul că mai multor colege li s-a recunoscut de asemenea grupa de muncă pe toată perioada lucrată.

    Or, pârâta a recunoscut prin întâmpinare acordarea grupei de muncă doar aferent activității cu aracet, iar nu aferent celei cu cerneluri.

    Reclamanta nu a dovedit recunoașterea grupei de muncă pentru activitatea desfășurată de ea, aceea de liniere a caietelor, și nici faptul că altor colege li s-ar fi recunoscut grupa de muncă pentru acest tip de activitate, astfel încât acțiunea apare ca neîntemeiată.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

    D E C I D E:

    Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K. I. împotriva sentinței civile nr. 9847 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _

    , pe care o menține.

    Decizia este irevocabilă.

    Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.

    PREȘEDINTE,

    JUDECĂTORI,

    I. T. D. C.

    G.

    G.

    -L.

    T.

    GREFIER,

  2. N.

Red.I.T../dact.V.R.

2ex./_ Jud.fond:E. B.

Jud.recurs: G.L.T. /I.T. /D.C.G.

3

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 332/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă