Decizia civilă nr. 3371/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3371/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 598 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. LOCAL B. M. și P. M.
B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs se solicită judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 598 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului P.
M. B. M. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "O. G. "; B. M., C. Local B. M. și P. M. B. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. "O. G. "; B. -M. să le plătească membrilor de sindicat D. A., Dabija Ramona, Bosovschi M., B. a V., Cârstian M., Cozma A., C. A., Dorca Onorica, Dunca M., I. L., Micle M., N. Susana, P. M., Puriciuc M., Romok E., Bretan Violin, Hendea A., Boje A., Perja A., Slezinger N., Cuciureanu M., Gavriș
A., Nastai V., Săsăran C., Percsiovics G., Ștefănescu M. ela, Breitkopf M., P. ovic I., N. G., C. M., Gherghel N., Kovacs Richard, Czibere N., Roșu T., Balaj Sabin, Katoka F., Katoka I., T.
R., A. R., A. Valerica, Lazăr I., Oancea A., Ignat Etelca, Sarga Elsa, Stanciu E., Bota M., diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009 prin aplicarea diminuării de 15,5% prevăzute de Legea nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F.
P. M. formulată de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. și, în consecință a fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 alin. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de
interes local privind educația.
În baza art. 63 alin. 5 lit. c din Legea 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemați în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Examinând acțiunea pe baza probelor de la dosar și a motivelor invocate instanța a reținut următoarele:
D. adeverința eliberată de instituția școlară coroborată cu statul de plată depuse la dosar se constată că membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie 2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din salariul brut (f.11-20).
Legea nr. 329/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de_, intrând în vigoare la data de_, dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.
Dat fiind rolul Direcției Generale a F. P. M. în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată în scopul plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, instanța, în temeiul art. XI al. 5 din O.U.G. nr. 92/2012 coroborat cu art. 5 alin. 3 lit. b și art. 52 din Legea nr. 5/2013, cu art. art. 2 al. 2 din H.G. nr. 1274/2011, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a obligat D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B.
M. sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.
, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. M., formulata de către C. Local B.
M., și pe cale de consecința, respingerea obligării acesteia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului se arată că între instituțiile publice pârâte chemate în judecata pentru plata drepturilor de natura salariala și Ministerul Finanțelor Publice exista raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în vederea obligațiilor legate reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar intre Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu exista nici o obligație de garanție sau despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publica a obligației ce incumba.
Este adevărat ca, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legala de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementata de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligenta de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plații sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 lit. a) g) h) și I din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin.1 pct.6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr.34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Chiar și în ipoteza în care ordonatorii de credite si-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul sau, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
Admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
M. este inadmisibila, reclamantul nejustificând o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, acesta putând sa urmărească valorificarea dreptului sau raportându-se la debitorul lui, respectiv autoritatea angajatoare.
Admiterea cererii formulate împotriva Direcției Generale a F. P. M. echivalează cu obligarea la plata din bugetul M. ui F. P. a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se număra printre angajații M. ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr. 500/2002.
Înțelege recurentul să se prevaleze de Decizia nr. 10/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C.proc.civ. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul C. Local B. -M. și chematul în garanție D. G. a F. P. M. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.proc.civ.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către
instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 și 3 C.proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 598 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată C. Local B. M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
C.
M. S.
-C.
B.
I. -R.
M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
