Decizia civilă nr. 3417/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3417/R/2013
Ședința publică din 09 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. A. DE T. U. DE C. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7220 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat B. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente R. A. de T. U. de C. C. -N., consilier juridic Bindea M. L. și reprezentantul reclamantului intimat B. I., avocat Cheța
V., lipsă fiind reclamantul intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
I. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a domnului avocat Cheța V. și chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată, un exemplar al întâmpinării înmânându-i-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și solicită în probațiune încuviințarea efectuării unei expertize contabile pentru a dovedi faptul că nu există în arhivele societății documente care să ateste pretențiile reclamantului intimat. De asemenea, cere ca expertul să stabilească dacă recurenta pârâtă a respectat termenele de păstrare a documentelor în arhivă și dacă se poate reține vreo culpă pentru lipsa unor documente care privesc drepturile reclamantului intimat. Totodată, solicită să fie obligat reclamantul intimat să depună o copie a deciziei de pensionare, pentru a dovedi temeinicia cererii sale și să precizeze dacă a atacat decizia de pensionare la instanța competentă.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea cererilor în probațiune formulate de reprezentanta pârâtei recurente, întrucât în recurs nu se pot produce probe noi.
De asemenea, arată că Decretul nr. 471/1972, Legea nr. 16/1966 și Legea nr. 82/1991 reglementează modul de păstrare și de arhivare a actelor, stabilind expres că statele de plată se păstrează 50 de ani. Prin art. 25 și 26 din Legea nr. 82/1991 este reglementată obligația de păstrare a acestor acte în bune condiții, evitarea degradării lor, iar în cazul dispariție impun obligația reconstituirii lor.
Totodată, consideră că nu este utilă cauzei cererea formulată de reprezentanta pârâtei recurente de depunere la dosar a unei copii de pe decizia de pensionare.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta pârâtei recurente. În concret, în ceea ce privește încuviințarea
efectuării unei expertize contabile, instanța o respinge ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 305 Cod de procedură civilă, care interzice încuviințarea acestei probe în recurs, limitând probațiunea doar la înscrisuri, categorie căreia nu i se circumscrie expertiza judiciară.
În ceea ce privește solicitarea de depunere a unei copii a deciziei de pensionare și de indicare a împrejurării dacă aceasta a fost atacată, instanța o apreciază ca fiind nerelevantă în cauză, având în vedere obiectul procesului.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În esență, consideră că hotărârea
instanței de fond este netemeinică și nelegală conținând și o eroare cu privire la un act emanat de la o altă unitate care privește un alt solicitant.
În acest sens, precizează că partea pe care o reprezintă nu este emitent al adeverinței nr. 110/_ la care s-a raportat prima instanță, aceasta fiind eliberată de SC Libertatea SA pentru numitul Miclăuș Dumitru.
Solicită a se observa faptul că în acest caz sunt două aspecte de lămurit, primul aspect privind corectitudinea datelor cuprinse în adeverințele emise de pârâta recurentă, iar cel de-al doilea aspect privind posibilitatea materială de a indica în adeverințe date bazate pe documentele existente în arhiva societății.
Referitor la corectitudinea datelor din adeverința eliberată de societate, reprezentanta pârâtei recurente arată că nici reclamantul intimat nu susține că ar fi date eronate, ci doar că adeverințele nu sunt complete și nu sunt luate în considerare nici de Casa Județeană de Pensii și nici de către instanțele de judecată, afirmații nesusținute de nici o probă, reclamantul intimat neprezentând
nici un răspuns negativ de la Casa Județeană de Pensii sau vreo hotărâre judecătorească prin care s-ar fi respins pretențiile sale pentru majorarea pensiei.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că dacă reclamantul intimat ar fi considerat că decizia de pensionare nu este corectă, trebuia să conteste această decizie.
Susține că pârâta recurentă nu poate întocmi adeverințe decât pe baza documentelor existente în arhivă, iar în arhiva unității documentele se păstrează cu respectarea Legii nr.16/1996. Astfel, documentele primare ca: foile de parcurs, FAZ-uri, fișe de salarizare etc., pe baza cărora s-a calculat câștigul salarial, au ca termen de păstrare un interval de maxim 10 ani. Statele de plată existente în arhiva unității în formatul anexat la întâmpinarea depusă la prima instanță, au termen de păstrare 50 de ani. Acestea din urmă cuprind totalul drepturilor, dar nu cuprind elemente din care se compune câștigul total brut sau net în funcție de perioadă, iar alte documente din care să rezulte componența acestor drepturi nu există în arhivă. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Susține că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta recurentă să elibereze o adeverință întocmită conform legii, care să ateste salariile brute sau nete, inclusiv sporurile și veniturile suplimentare defalcate.
De asemenea, arată că a depus adeverința nr. 110/_ doar ca model pentru pârâta recurentă.
Susține că potrivit art. 103, pârâta recurentă avea obligația legală să îl cheme pe reclamant la momentul pensionării și să îi arate și să îi înmâneze actele care trebuiau depuse la Casa de Pensii. Menționează că doar după promovarea acțiunii pârâta recurentă a eliberat adeverința nr. 8298, care este atașată la întâmpinarea depusă la prima instanță și care cuprinde salariile brute.
În justificarea interesului prezentului demers, reprezentantul intimatului arată că adeverințele care cuprind salariile brute nu sunt luate în considerare nici de Casa Județeană de Pensii și nici de către instanțele de judecată.
Învederează că reclamantul intimat este pensionat din 30 mai 2012, dar cu toate acestea pârâta recurentă i-a eliberat reclamantului intimat adeverința privind sporul de noapte doar la data de_ .
Susține că reclamantului intimat i-au fost eliberate două adeverințe privitoare la sporul pentru munca prestată în timpul nopții, care se referă însă la perioade diferite.
În fine, solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte toate sporurile și adaosurile menționate în statele de plată și care au alcătuit salariul brut, respectiv indemnizații de parcurs, ore de noapte, spor de vechime, spor de muncă grea, spor de muncă periculoasă, ore suplimentare etc. cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7220/_ a Tribunalului C. -N., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. U. DE C. C. -N. și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să evidențieze salariile brute realizate lunar în perioada derulării raportului de muncă cu reclamantul și toate sporurile primite de acesta. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada 1977-2012, iar conform art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, angajatorul are obligația să elibereze la cererea salariatului toate documentele care atestă această calitate, inclusiv adeverințele cuprinzând salariile de bază, sporurile, indemnizațiile și alte beneficii obținute de către persoana angajată în muncă.
Pârâta a eliberat reclamantului adeverința nr.110 din_ pentru perioada 1980-1993, așadar fără cuprinderea perioadei 1977-1980 și cuprinzând numai retribuția tarifară de încadrare, retribuția în acord, sporul de vechime și indemnizațiile de concediu.
De asemenea, a eliberat reclamantului adeverința nr.7669/_ referitoare la perioada 1977-2001 și care cuprinde nediferențiat veniturile brute și veniturile nete.
Rezultă că pârâta nu și-a respectat obligația de a menționa din cuprinsul adeverințelor toate elementele componente ale salariului și toate beneficiile bănești obținute de către salariat în cursul raportului său de muncă, orice considerație referitoare la baza de calcul a pensiei nefiind de competența angajatorului.
Pentru aceste motive, în baza art.40 din Codul muncii, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să
evidențieze salariile brute realizate lunar în perioada derulării raportului de muncă cu reclamantul și toate sporurile primite de acesta.
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta R. A. de T. U. de C. C. -N.
, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Susține recurenta pârâta că prima instanța s-a raportat la adeverința nr. 110/1.II.2012 pentru a evidenția modul de îndeplinire a obligației privitoare la eliberarea unei adeverințe, reținând însă în mod eronat că recurenta pârâtă este emitentul acesteia, deși în realitate aceasta a fost eliberată de SC Liberatatea SA, pentru o altă persoană, respectiv numitul Miclăuș Dumitru.
Referitor la corectitudinea datelor din adeverințele eliberate, arată că susținerile reclamantului potrivit cărora adeverințele eliberate nu sunt complete și nu sunt luate în considerare nici de Comisia Județeană de Pensii și nici de către instanțele judecătorești nu sunt susținute de nicio probă, acesta neprezentând nici un răspuns negativ emis de Casa Județeană de Pensii și nici vreo hotărâre judecătorească, prin care s-ar fi respins pretențiile sale pentru majorarea pensiei.
Menționează că nu poate întocmi documente decât pe baza celor existente în arhivă, iar în arhivă păstrarea documentelor se face cu respectarea Legii nr. 16/1996. Astfel, documentele primare - foi de parcurs, FAZ-uri, fișe de salarizare etc. - pe baza cărora s-a calculat câștigul salarial au avut ca termen de păstrare maxim 10 ani.
Statele de plată existente în arhiva unității - în formatul anexat la întâmpinare - au termen de păstrare permanent și cuprind total drepturi, dar nu cuprind elementele din care se compune câștigul total brut sau net în funcție de perioadă, în timp ce alte documente din care să se poată identifica componența acestor drepturi nu există în arhivă.
Ținând cont de faptul că este imposibilă stabilirea pe componente a drepturilor salariale, recurenta consideră nelegală eliberarea unei adeverințe în lipsa documentelor justificative din arhiva unității.
Menționează că la dosarul de pensie au fost anexate adeverințele cu sporurile în formă procentuală, precum și adeverințele cu veniturile realizate în toată perioada lucrată, astfel că nu se poate reține că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și eliberarea documentelor necesare dosarului de pensie.
Apreciază pârâta recurentă că pe baza actelor eliberate reclamantului intimat, Casa Județeană de Pensii a putut stabili pensia cuvenită acestuia.
În măsura în care reclamantul intimat ar fi fost nemulțumit de decizia de pensionare, acesta avea posibilitatea să o conteste în termenul legal, prilej cu care ar fi putut fi pusă în discuție existența unor câștiguri neavute în vedere de Casa Județeană de Pensii, instanța având dreptul să dispună efectuarea "probațiunii necesare pentru verificarea câștigurilor realizate de reclamantul intimat.
Consideră recurenta pârâtă că, prin prezentul demers, reclamantul intimat urmărește eludarea normelor legale privitoare la procedura de contestare a deciziei de pensionare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul B. I. s-a opus admiterii recursului, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, acesta a menționat că adeverința nr. 8298/_, eliberată de recurenta pârâtă, cuprinde doar venituri brute, care însă nu pot fi valorificate.
De asemenea, a arătat că nu solicită documentele primare - foi de parcurs, FAZ-uri, fișe de salarizare, al căror termen de păstrare nu este 10 ani, cum greșit susține recurenta, ci dorește eliberarea unei adeverințe cu sporurile care sunt trecute din documentele primare în fișele de salarizare și statele de plată și care se găsesc la recurenta pârâtă.
Recurenta pârâtă i-a eliberat adeverința nr. 785/_ privitoare la sporul de noapte, adeverință ce atestă venituri realizate în perioada anilor_ - _
,_ -_ ,_ -_, fiind depășit termenul de 10 ani, cât se pretinde a fi termenul de păstrare.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 40 al. 2 lit. h din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În baza acestei norme legale, în sarcina recurentei pârâte, ca fost angajator, subzistă obligația de a elibera în favoarea reclamantului intimat, în calitate de fost angajat, toate documentele privitoare la această calitate, inclusiv cele referitoare la veniturile efectiv realizate de către acesta și la componența acestor venituri.
Corect a reținut prima instanță că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația menționată, în condițiile în care adeverințele eliberate de către aceasta nu evidențiază defalcat veniturile realizate efectiv de către reclamantul intimat.
Astfel, reclamantului intimat i-a fost eliberată adeverința nr. 7669/_, în care se menționează expres că "anexele 1 și 2 la prezenta cuprind veniturile brute sau nete realizate în perioada lucrată…aș cum sunt cuprinse în statele de plată lunare din perioada respectivă";(f. 49).
În anexa nr. 1 se regăsește adeverința nr. 8298/_, care însă nu corespunde cerințelor impuse de către legiuitor, câtă vreme aceasta cuprinde veniturile brute realizate de către reclamantul intimat în intervalul martie 1977- martie 2001(f. 50), nefiind individualizate componentele acestei sume. În lipsa unei defalcări a sumei brute nu este posibilă o identificare a veniturilor efectiv realizate, fiind nesocotite astfel prevederile legale anterior evocate.
Referitor la adeverința nr. 8298/_ (f. 51) aflată în anexa nr.2, Curtea notează că aceasta evidențiază veniturile nete realizate de către reclamantul intimat în perioada iulie 1977 - decembrie 1990.
Comparând cele două anexe, Curtea observă că adeverința din anexa 2 privitoare la veniturile nete este incompletă, perioadele martie 1977 - iunie 1977, respectiv ianuarie 1991- martie 2001, atestate în anexa 1, fiind omise.
Or, în lipsa indicării veniturilor pentru întreaga perioadă în care reclamantul a lucrat la recurenta pârâtă, nu se poate reține ca fiind îndeplinită obligația mai sus amintită.
De asemenea, Curtea reține că la data pensionării reclamantului intimat -_, recurenta pârâtă avea obligația de a-i elibera acestuia adeverințe cu privire la toate veniturile realizate de către acesta pe durata desfășurării activității, venituri ce rezultă din documentele aflate în arhiva societății.
Cu toate acestea, observă că reclamantului intimat i s-a eliberat inițial adeverința nr. 510/_, privitoare la sporul pentru munca prestată în timpul nopții(f. 47), în care sunt menționate perioadele_ -_ ,_ -_, 01.02.200-_, pentru ca trei luni mai târziu, după demersuri repetate ale reclamantului intimat, acestuia să i se elibereze o nouă adeverință nr. 785/_
, privitoare la același spor, fiind evidențiate însă alte perioade_ -_, _
-_ ,_ -_ .
Or, într-un atare context în care la un interval relativ scurt recurenta pârâtă eliberează adeverințe care atestă venituri diferite, este pusă la îndoială însăși buna credință a acesteia, conduita ei apărând drept un refuz nejustificat de a-și îndeplini o obligație legală.
Susține recurenta că în arhiva societății, cu excepția statelor de plată, nu există alte documente în care să fie evidențiată componența veniturilor foștilor salariați, iar statele de plată din arhivă cuprind doar câștigul brut sau net, în funcție de perioadă.
Curtea apreciază că prin aceste susțineri recurenta nu face altceva decât să își invoce propria culpă ce rezultă din neîndeplinirea obligației de păstrare a tuturor documentelor cu valoare practica, in baza cărora se eliberează copii, certificate si extrase privind drepturile individuale, obligație instituită de către legiuitor prin prevederile art. 16 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale.
Nu prezintă relevanță în cauză aspectele legate de contestarea deciziei de pensionare, întrucât instanța nu a fost învestită cu nicio cerere în acest sens, astfel că o analiză în cadrul prezentului demers a aspectelor evocate din această perspectivă excede cadrului procesual.
Prin considerentele sentinței atacate Tribunalul s-a raportat la adeverința nr. 110/1.II.2012, cu privire la care a reținut în mod eronat că a fost eliberată de către recurenta pârâtă, deși calitatea de emitent aparține SC Libertatea SA, iar beneficiarul este o altă persoană decât reclamantul intimat, însă această împrejurare nu afectează raționamentul ce a stat la baza soluției primei instanțe care, prin prisma considerentelor expuse, este apreciată ca fiind legală și temeinică.
Pentru toate acestea, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul societății pârâte, menținând sentința atacată.
Ca parte căzută în pretenții, în conformitate cu art. 274 al. 1 Cod de procedură civilă, va obliga recurenta pârâtă la plata în favoarea reclamantului intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. A. DE T. U. DE C. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7220 din_ a Tribunalului
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului B. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. | L. D. | S. D. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: I.P. ;
