Decizia civilă nr. 3445/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3445/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
A. N. A Î. F. împotriva sentinței civile nr. 7173 din 22 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă B. M. C., având ca obiect drepturi bănești.
Concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 3 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7173 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B.
M. -C. în contradictoriu cu pârâta A. N. A Î. F. ; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.529 lei cu titlu de plăți compensatorii; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită sumei începând cu data de_ și până la data plății efective și a fost obligată pârâta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
:
Reclamanta a fost concediată în cadrul concedierii colective, ca urmare a desființării Administrației Naționale a Î. F., prin Decizia nr. 55/_
, contractul individual de muncă al acesteia încetând din data de_, cu obligația plății către reclamantă a compensației echivalente cu șapte salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul A.N.I.F. (f.5,6).
Ulterior concedierii, reclamanta a participat la un concurs pentru ocuparea postului de consilier la A. N. de Îmbunătățiri F., pe care l-a promovat și s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 9/_ (f.28-29). S-a precizat că acest nou raport de muncă nu are ca efect anularea măsurii concedierii colective și exonerarea pârâtei de plata compensațiilor prevăzute de art.12 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul A.N.I.F., întrucât posibil ar fi fost ca reclamanta să nu promoveze concursul si să nu încheie un nou contract de muncă. S-a apreciat că, compensațiile sunt datorate pentru concedierea colectivă, indiferent de împrejurarea că fostul angajat încheie un nou contract de muncă într-un termen mai scurt sau mai extins, de către societatea care preia patrimoniul societății desființate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. A Î.
F.
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile pe fond și respingerea cererii.
În motivarea recursului pârâta a relatat starea de fapt și a invocat dispozițiile legale incidente după cum urmează.
Art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia"
Art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă "când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Reclamanta a acționat în judecată A. N. de îmbunătățiri F. pentru a fi obligată la plata a 7 salarii de bază ca urmare a concedierii colective.
Reclamanta a fost salariata Administrației Naționale a îmbunătățirilor F.
R.A. și a fost concediată colectiv ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G.82/_ privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare.
Aceasta a primit preavizul și Decizia de concediere în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii, republicat, determinat de desființarea locului de muncă și a postului, din motive fără legătură cu persoana salariatului.
În temeiul actului normativ mai sus invocat Administrația N. a îmbunătățirilor F. - R.A. s-a desființat la data de_, prin predarea patrimoniului către A. N. de îmbunătățiri F. .
Desființarea Administrației a condus la desființarea tuturor locurilor de muncă, prin urmare, toți salariații A. F RA au fost concediați colectiv.
Pe data de_, a fost încheiat protocolul de predare - preluare între Administrația N. a îmbunătățirilor F. R.A. și A. N. de îmbunătățiri
F., iar în conformitate cu prevederile art. 15 al OUG 82/2011 "A. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația N. a îmbunătățirilor F. este parte. "
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de A.N.I.F.-R.A.2009-2010 cu modificările și completările ulterioare, art. 12, alin. 3), "La concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă, astfel:
Vechime în sector mai mică de 3 ani 3 salarii de bază Vechime în sector mai mare de 3 ani 7 salarii de bază "
Art. 1, alin. (4) din OUG nr. 82/2011 a prevăzut un număr maxim de posturi al Agenției Naționale de îmbunătățiri F. și a Filialelor sale județene de 1500 iar art. 14 din același act normativ a stipulat că personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a îmbunătățirilor F. R.A. care se desființează se preia de către A. N. de îmbunătățiri F. în limita celor 1500 de posturi.
În perioada preavizului, reclamanta s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea posturilor în cadrul Agenției Naționale de îmbunătățiri F. .
Urmare a promovării concursului de selecție a personalului organizat la data de_ de A. N. de îmbunătățiri F., reclamanta a fost angajată începând cu data de_ .
Conform solicitărilor MADR - Direcția Generală de Buget Finanțe și Fonduri Europene și a Agenției Naționale de îmbunătățiri F. au fost întocmite și transmise pentru punere în plată, situațiile acordării acestor salarii compensatorii numai pentru salariații fostei Administrații ce nu s-au angajat la
A. N. de îmbunătățiri F., iar acestea au fost achitate la data de 11 Aprilie 2012 în temeiul H.G. nr.183/_ publicată în M.O. nr.204/_ .
În privința criticilor hotărârii arată că aceasta a fost dată după o apreciere greșită a actelor deduse judecății și cu aplicarea greșită a legii. O primă critică adusă constă în faptul că față de reclamantă nu a operat în fapt concedierea, nu
a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj fiind angajată de la data de_ la Agenție, nefiind afectată de măsura concedierii și deci nu poate beneficia de salarii compensatorii.
În susținerea criticii s-a precizat că reclamanta a fost preluată la entitatea nou înființată care a preluat patrimoniul Administrației Naționale a îmbunătățirilor F. R.A., conform prevederilor OUG 82/_ privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare care la art. 14 stipulează expres: "Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a îmbunătățirilor F., care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1".
S-a subliniat că atribuțiile și denumirile posturilor la Agenție sunt firesc diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, însă acest lucru nu are relevanță deoarece preluarea s-a realizat conform OUG 82/2011, atât pentru patrimoniu cât și pentru personal.
Ca și consecință s-a arătat că în concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii și anume pierderea locului de muncă, prevăzut în decizia de concediere, reclamanta continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale de îmbunătățiri F. .
O altă critică se referă la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de_ până la data plații efective, obligație pe care o consideră nelegală întrucât nu există nici o reglementare legală în acest sens pentru plata salariilor, motiv pentru care instanța nu a putut motiva hotărârea.
În apărare, reclamanta intimată B. M. C. a formulat concluzii scrise
solicitând a le avea în vedere la soluționarea prezentei cauze și, în consecință, să se dispună respingerea recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate, pe care o apreciază ca fiind temeinică si legală.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a compensației la care reclamanta era îndreptățită, conform legislației în vigoare și Contractului colectiv de muncă aplicabil.
S-a arătat că susținerile recurentei referitoare la faptul că pentru reclamantă nu a operat în fapt concedierea deoarece, în urma unui concurs de selecție, ea ar fi fost angajată începând cu_ la A. N. de îmbunătățiri
F., nu pot fi primite, în condițiile în care concedierea a fost efectivă, iar decizia de încetare a raporturilor de muncă și-a produs efectele începând cu data de_ . S-a precizat că în aceste condiții drepturile bănești datorate reclamantei au luat naștere în mod valabil la momentul concedierii, situație confirmată si prin inserarea în cuprinsul deciziei a obligației unilaterale asumată de angajator, în sensul acordării compensației.
S-a apreciat prin motivare că angajarea ulterioară a reclamantei nu are relevanță în cauză, în acest sens arătând următoarele:
Reclamanta a fost concediată efectiv, societatea și-a asumat obligația de plată, iar ulterior între părți nu a mai intervenit nicio înțelegere prin care să se fi convenit în sens contrar și nici reclamanta nu a renunțat la dreptul conferit anterior. Reclamantei i-a încetat contractul de muncă cu toate dezavantajele ce au decurs din această situație, iar reangajarea nu s-a produs de drept, ci în urma unui concurs, al cărui rezultat era incert la momentul concedierii. Mai mult, la angajare s-a prevăzut și o perioadă de probă de 60 de zile calendaristice. Pe parcursul acestei perioade starea de incertitudine a reclamantei în privința locului de muncă s-a menținut, în condițiile în care, conform prev. art. 31 din Codul muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, inclusiv la inițiativa angajatorului, fără motivarea acesteia.
A. F nu a urmat procedura prev. de art. 74 Codul muncii, care prevede posibilitatea reangajării salariatului în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, fără examen, concurs sau perioadă de probă, reclamanta fiind obligată să participe la un concurs și i s-a impus și perioada de probă de 60 de zile. A mai menționat aici faptul că în cazul unui grup restrâns de angajați, din care, evident, ea nu a făcut parte, s-a procedat diferit, oarecum în concordantă cu prev. art. 74 Codul muncii, aceștia fiind determinați, în perioada de preaviz să înceteze de comun acord raporturile contractuale, după care, fără examen sau concurs, au fost angajați la noua instituție creată, A. N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F.
Codul muncii și Contractul colectiv de muncă nu condiționează dreptul de a beneficia de compensație de o eventuală reîncadrare în muncă a salariatului. Singurul criteriu este cel referitor la existenta concedierii, condiție care este îndeplinită în cazul reclamantei. A fost invocată practica judiciară care a apreciat faptul că, în caz contrar, s-ar ajunge la o situație discriminatorie, unii salariați beneficiind de această compensație în cazul reîncadrării la un alt angajator, într- un termen scurt de la data concedierii, iar ceilalți să nu beneficieze, deși concedierea a avut loc, iar angajarea s-a făcut în urma unui concurs și prin stipularea unei perioade de probă. în practica judiciară s-a evidențiat culpa societății, care nu a procedat anterior concedierii la o evaluare a angajaților și la asigurarea continuității contractelor individuale de muncă. în momentul în care s-au emis decizii de concediere pentru toți salariații, decizii care și-au produs efectele față de aceștia, s-a născut obligația angajatorului la achitarea plăților compensatorii. S-a considerat că angajatorul ar fi putut face un proces de selecție anterior emiterii deciziilor de concediere, iar deciziile să fie emise doar pentru cei care nu ar fi fost selectați să lucreze în noua instituție creată, eventual în această situație s-ar fi putut vorbi de o preluare a personalului de la vechea instituție desființată.
Se evidențiază modul absolut abuziv si discreționar în care a acționat, practic statul în speța de față care a urmat procedura arătată bazându-se doar pe schimbarea de denumire a instituției, inițial Administrația N. de îmbunătățiri
F., iar mai apoi A. N. de îmbunătățiri F. .
Reclamanta B. M. C. a depus o completare la concluzii scrise
prin care a arătat că recurenta (A. F) nu a urmat procedura prev. de art. 74 Codul muncii, care prevede posibilitatea reangajării salariatului în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, fără examen, concurs sau perioadă de probă, reclamanta fiind obligată să participe la un concurs și i s-a impus și perioada de probă de 60 de zile, în baza noului Contract individual de muncă, salariul de încadrare este de 1.314 lei, față de 1.647 lei, cât a fost cel anterior.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține că aceasta nu este conformă cu dispozițiile legale aplicabile, recursul fiind fondat pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Criticile aduse hotărârii ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ. sunt neîntemeiate.
În ce privește prima critică referitoare la aspectul că reclamanta nu a fost concediată efectiv întrucât nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj fiind preluată de noua instituție, situație în care aceasta nu era îndreptățită să primească salariile compensatorii, Curtea constată că recurenta pârâtă a invocat practic o situație atipică, în care fiind imperativă, pentru considerente bugetare, reducerea de personal în cadrul unei regii autonome, anume Administrația N. a Î. F. - ce prin reorganizare a devenit
A. N. a Î. F. - s-a procedat la emiterea unor decizii de
concediere pe numele tuturor angajaților, concomitent cu încheierea de contracte individuale de muncă cu acei angajați care au fost admiși la concursul organizat pentru ocuparea unui post din cele limitativ reglementate prin dispozițiile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 82/2011 în cadrul Agenției.
În cazul reclamantei, decizia de concediere prevede încetarea contractului individual de muncă cu Administrația N. a Î. F. la data de _
, iar noul contract individual de muncă este semnat anterior, la_, cu A.
N. a Î. F., stipulând începerea activității de la data de_ . Toate aceste aspecte, coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 82/2011,
conturează instanței de recurs temeinicia criticii invocate de pârâtă, care se prevalează de inexistența practică a unei concedieri efective - "nu a operat în fapt concedierea"; - arată aceasta.
Cu alte cuvinte, haina pe care a îmbrăcat-o întreaga operație nu corespunde realității raporturilor juridice dintre părți, or fiind confruntată cu dezlegarea efectelor juridice ale acestor raporturi, Curtea este ținută a da eficiență principiului interpretării contractului după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, urmând a se ține seama, la stabilirea voinței concordante, de scopul contractului, de negocierile purtate între părți, de practicile statornicite în acest sens și de comportamentul ulterior încheierii contractului (art. 1266 Noul Cod Civil).
Totodată, art. 1268 din Noul cod civil statuează la alin. 2 și 4 că
"clauzele îndoielnice se interpretează ținând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părți, de sensul atribuit în general clauzelor și expresiilor în domeniu și de uzanțe"; și că "clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul";.
Evident, aceste reguli de interpretare vor fi aplicate întregii operațiuni juridice, ce include concedierea și reangajarea reclamantei la același angajator.
Se constată, astfel, că în partea introductivă a O.U.G. nr. 82/2011 se arată în mod explicit faptul că actul normativ a fost adoptat în scopul
"restructurării și reorganizării Administrației Naționale a Î. F. ";, pentru ca la art. 1 alin. 1 să se precizeze că "… se înființează A. N. de Îmbunătățiri F., denumită în continuare Agenție, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Î. F. ";.
Situația angajaților Administrației Naționale a Î. F. este reglementată la art. 15, unde se arată în clar că "agenția se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația N. a Î. F. este parte.
Contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea încheiate de Administrația N. a Î. F. și aflate în executare la data adoptării prezentei ordonanțe de urgență își mențin valabilitatea și se preiau de către Agenție";.
În mod evident, și contractele individuale de muncă aflate în derulare, în limita numărului maxim de 1500 de posturi, prevăzute la art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 82/2011, și-au menținut practic valabilitatea și au fost preluate de Agenție.
Or, pentru a stabili care anume dintre angajați vor fi menținuți în limita posturilor legal reglementate pentru această instituție publică, angajatorul, în loc să organizeze formal o departajare a salariaților în cadrul procedurii concedierii colective, a procedat la o departajare prin organizarea unui concurs pentru
ocuparea posturilor încuviințate, încheind formal, cu salariații care s-au încadrat în acest număr de posturi, noi contracte individuale de muncă. Practic însă, în realitate, potrivit dispozițiilor legale invocate în cele ce preced, au continuat vechile raporturi de muncă cu acești angajați, evident, cu modificările, inclusiv sub raportul cuantumului salariului, agreate de angajați și însușite prin semnătură, chiar dacă aparent s-au încheiat noi contracte de muncă, iar concursul organizat a jucat rolul procedurii de departajare în cadrul concedierii colective
De altfel, se poate observa că reclamanta a fost "angajată"; la agenție pe postul de consilier, deci nu pe un post de debutant, pentru a se putea considera că raportul de muncă a fost privit de la acest moment de către angajator ca fiind unul distinct de cel care decursese anterior.
Faptul modificării, prin noul contract, a funcției și a salariului, nu schimbă acest mod de interpretare a raporturilor juridice dintre părți, întrucât modificarea contractului individual de muncă poate fi făcută oricând, cu acordul părților, sub oricare dintre aspectele sale, potrivit art. 41 Codul muncii.
Este adevărat că s-a inserat în noul contract individual de muncă stipulația privitoare la perioada de probă de 60 de zile calendaristice, dar acest aspect nu este de natură a înlătura efectul obligatoriu al dispozițiilor citate din cuprinsul
O.U.G. nr. 82/2011, neputându-se pune problema, în mod concret, de a-i înceta reclamantei contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 3 Codul muncii, întrucât o atare situație ar fi echivalat cu o ignorare a obligativității substituirii Agenției în toate obligațiile ce îi revin în cadrul contractelor în care Administrația N. a Î. F. era parte la momentul reorganizării.
Toate aceste considerente au format convingerea instanței de recurs că raporturile dintre părți corespund derulării în continuare a contractului individual de muncă încheiat de reclamantă cu A. N. a Î. F., că nu a avut loc o concediere efectivă și ca atare, nici sumele trecute ca fiind datorate cu titlu de salarii compensatorii în temeiul art. 12 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Administrației Naționale a Î. F., nu sunt în fapt datorate. Inserarea acestor sume în decizia de concediere nu poate fi considerată ca obligatorie, întrucât această decizie nu este un contract, pentru a se bucura de forța juridică a convențiilor, ci temeiul contractual de care se prevalează reclamanta este dat de art. 12 din CCM, unde se arată în clar că se datorează aceste salarii compensatorii "la concedierea colectivă";. Or, nefiind cazul unei concedieri în ce o privește pe reclamantă, nici aceste compensații nu i se datorează.
Ca un ultim argument, se remarcă faptul că o altă interpretare a raporturilor juridice astfel stabilite între părți ar încălca scopul legii, O.U.G. nr. 82/2011 fiind adoptată tocmai pentru a face față "constrângerilor bugetare datorate crizei economice mondiale și pentru a asigura echilibrul și stabilitatea economico-financiară";, fiind contraproductiv a se interpreta că o reorganizare a instituției, făcută prin preluarea angajaților în limita unui număr redus de posturi, ar prilejui acordarea a 7 salarii compensatorii chiar și pentru angajații menținuți în cadrul acestei instituții.
Evident, acei angajați cărora le-a încetat contractul individual de muncă cu
A. F sunt îndreptățiți la plata acestor compensații fără ca acest aspect să se constituie într-o nelegală discriminare, diferențele dintre situația juridică a acelora și a celor menținuți fiind evidentă. Chiar dacă cei concediați și-au găsit, prin ipoteză, un nou loc de muncă, acest fapt nu modifică situația, fiind clare diferențele între un angajat concediat și unul menținut în funcție.
Cât privește practica judiciară invocată, Curtea notează că aceasta nu are valențe de izvor de drept, nefiind obligatorii decât dezlegările pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le face prin deciziile în interesul legii, or în speță nu a fost pronunțată o atare decizie.
În ce privește cea de-a doua critică, analiza ei nu se mai impune a fi făcută având în vedere efectele pe care le produce prima critică, apreciată ca întemeiată, respectiv admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
În raport de cele expuse în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza II-a din C.pr.civ. urmează să fie admis recursul și modificată hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. N. A Î. F. împotriva sentinței civile nr. 7173 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta B. M. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. A Î. F. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
I. T. D. C.
G.
N. M.
GREFIER,
N. N.
în C.B., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: I. P.
