Decizia civilă nr. 3477/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3477/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C.
M.
GREFIER:
G.
C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 2666 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată U. V.
-I. și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, av. R. u A., lipsă fiind reclamanta și reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5164/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamanta U. V. -I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele:S. N. DE TRANPORT F. DE C. "C. C. " S.A. și R. DE TRANPORT F.
DE C., obligarea pârâtelor la plata următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, parțial, echivalent cu salariul de bază din luna decembrie a anului respective, în funcție de perioada lucrată, ajutorul material acordat de Ziua feroviarilor pe anul 2009, echivalent cu un salar de bază la nivelul clasei I de salarizare, contravaloarea bonurilor de masă neacordate din_ până la_, actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată în cadrul pârâtelor până la data de_ și că, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri nr.722/_, termenul de salariu reprezintă retribuția muncii depusă de salariat în baza contractului
individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Reclamanta a mai arătat în cadrul acestui contract colectiv de muncă părțile au convenit ca salariații să beneficieze de drepturile salariale solicitate prin acțiune și că angajatorul nu și-a respectat obligația de a le plăti, astfel încât a fost nevoită să formuleze prezenta cerere.
În drept, au invocate prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și la nivel de ramură transporturi.
Pârâtele, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii acțiunii.
La termenul din_ (fila nr.38 dosar de fond), reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu mai solicită obligarea pârâtelor la plata primei pentru Ziua F. ilor pentru anul 2010 și a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Pasti și Crăciun aferente perioadei 2010 și că înțelege să solicite obligarea pârâtelor la plata celorlalate drepturi bănești menționate în acțiunea inițială conform clauzelor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. .
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2666 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj
, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta U. V. I. în contradictoriu cu pârâții: S. N. DE T. F. DE C. C. C.
S.A și R. DE T. F. DE C. C., pârâtele fiind obligate să plătească reclamantei: salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 (proporțional cu perioada lucrată) echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată, ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorii de Crăciun pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
S-a respins cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă neeliberate începând cu luna aprilie 2009 și până la 1 aprilie 2010.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de salariată în cadrul societății pârâte SNTF de
C. C. C. SA, până la data de_, în cadrul Regionalei de T. F. de C. C. -N., astfel cum rezultă din decizia nr. 400/_ emisă de angajator (fila nr.24 dosar de fond).
Conform dispozițiilor art. 30 alin. l din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. pentru anii 2006 - 2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 629/_ până la data de_, "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, instanța a mai reținut că, potrivit aceluiași contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, art. 71, "În afara ajutoarelor l acare au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - de Ziua F.
ului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";,
stabilindu-se că primele de Paști și de crăciun nu se vor acorda salariaților care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariaților care la momentul acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art.243 alin.2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Totodată, prima instanță a reținut că drepturile prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar sunt drepturi pure și simple, astfel că acordarea lor nu a fost condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. În lipsa unui calcul efectuat de consiliul de administrație cu consultarea reprezentanților sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa 1 de salarizare).
Prin urmare, pârâta avea obligația să plătească reclamantei drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
A mai reținut instanța că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi fost sancționată disciplinar și că astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă.
Conform art.236 al.1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Prima instanță a mai reținut că nu pot fi reținute apărările pârâtelor care au vizat inexistența drepturilor invocate de reclamanți și de intervenient, întrucât actul adițional la care acestea fac referire a fost înregistrat la DMPS a Municipiului B. la data de_, dată la care drepturile salariale pretinse erau deja exigibile. Primirea acestor apărări ale pârâtelor ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii. De asemenea, instanța a constatat că un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprindea clauze prin care sunt prevăzute drepturile salariale pretinse de către reclamantă prin prezenta acțiune.
Instanța a mai constatat că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua F. ului nu a fost condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. Astfel, suma care trebuie acordată, fiind stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Prima instanță a mai reținut că profitul societății în anul de referință a fost irelevant pentru existența și executarea obligației.
Prin urmare, acest contract la nivel de grup de unități era aplicabil pârâtei, iar modificarea art.65 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în sensul că în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua F. ului nu are nici un efect juridic, deoarece acest contract nu poate contraveni contractului încheiat la nivel superior.
În ceea privește capătul de cerere privind plata contravalorii bonurilor de masă, instanța l-a respins, întrucât potrivit prevederilor Legii nr.142/1998, tichetele de masă pot fi acordate în limita prevederilor bugetului, în materialitatea lor, nefiind posibilă acordarea contravalorii acestora dacă societatea nu a avut venituri pentru constituirea fondului necesar plăților solicitat, în același sens fiind și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 14/_ în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 853/_ .
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr. 270/_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; S.A., prin S. DE T. F. DE C. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta arată că prima instanța nu a reținut apărările formulate prin care a arătat ca nu au existat venituri pentru constituirea fondului pentru acordarea drepturilor bănești solicitate si ca acestea pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
S-a mai arătat că pentru SNTFC C. C. SA fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O.U.G. nr.79/2008.
Mai mult decât atât, recurenta arată că este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin Legea nr.203/2009 aveam obligația respectării prevederilor art.7 alin.(l), conform cărora: "indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar. care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii .... "". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli
S-a mai invocat faptul că prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi, ce prevedeau drepturile acordate, nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al SNTFC C. C. SA este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
La nivel de societate, in anul 2009 si 2010 sindicatele reprezentative si administrația SNTFC "C. C. " S.A au renegociat clauzele prevăzute la art. 32 alin.1 si art. 69 din CCM la nivel de societate, in acest sens încheind actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 2450/_ si actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 1708/_, valabil pana la data de_ .
Astfel, potrivit actului adițional nr. 2450/_, art. 69 din Contractul colectiv de muncă s-a modificat in sensul ca in anul 2009 nu se acorda salariaților ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor, iar potrivit actului adițional nr. 1708/_ la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, prevederile art. 32 si 69, nu se aplica in anul 2010, respectiv nu se acorda salariul suplimentar, ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor.
Chiar dacă în același timp erau în vigoare mai multe contracte colective de muncă, cel încheiat la nivel de grup de unități din transporturi și cel la nivel de
societate, în care existau aceleași prevederi ce acordau salariul suplimentar - cele prevăzute la art. 30, respectiv art. 32, consideră că trebuie dată eficiență contractului colectiv de muncă la nivel de societate, deoarece reprezintă voința părților și, potrivit prevederilor art. 11 al 3 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi: "Condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada la care se acordă cota de profit a salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, după caz, instituție.
Suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar este în concordanta cu situația financiară la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulată în valoare de 535.423,74 mii lei.
În consecință, se apreciază că în mod eronat prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod.proc.civilă, ale Codului muncii și ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; S.A., prin S. DE T. F. DE C. C. ,se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.229 alin.4 din Codul muncii republicat, contractele colective de
muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților";, iar
potrivit art.148 alin.1 din Legea nr.62/2011, executarea contractului colectiv de
muncă este obligat orie pentru părți. Neîndeplinirea oblig ațiilor asumate pri n
contractul colectiv d e muncă atrage răs punderea părților ca re se fac vin ovate de
aceasta.
Potrivit disp.art.133 alin.1 lit.b din Legea nr.62/2011, clauzele contractelor
colec tive de munc ă l a n ivel de grup de un ităț i produc ef ecte pen tr u toț i s al ar iaț ii
încadrați în unitățile ce fac parte din acest grup, iar conform art.132 alin.3 dinLegea nr.62/2011, contractele colective de munc ă nu po t co nț ine cl auze c are să
s tab ile asc ă drep tur i l a un n ivel inf erior celor s tab il ite pr in con tr ac tele c olectiveîncheiate la nivel superior.
Astfel, potrivit art.30 alin.1 din Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, în mod corect prima instanță a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților privind salariul suplimentar pentru anul 2008, care trebuia să fie plătit după expirarea acestui an.
Prin contractul colectiv de muncă se menționează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 și cele ale H.G. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a
justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel, în mod corect prima instanță a obligat recurenta la plata salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată de către reclamantă, în temeiul art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S..
De asemenea, în mod corect prima instanță a obligat pârâtele și la plata premiilor pentru Ziua F. ului și Crăciun 2009, în cauză fiind aplicabil art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., care prevede următoarele:
-pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare;
-cu ocazia Sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "se va acorda"; și nu "se poate acorda";, această prevedere contractuală instituind o obligație în sarcina recurentei și nicidecum o simplă facultate a acesteia.
De asemenea, se mai reține că aceste clauze nu condiționează de negocieri ulterioare acordarea acestor drepturi în cuantumul minimal prevăzut prin contract.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursuril formulat de: S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA
și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA împotriva sentinței civile nr. 2666 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: R.
-M.
V. .
