Decizia civilă nr. 3616/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE RECURS C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3616/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Z. L. împotriva sentinței civile nr. 884 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtul C. T. " A. S. " B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La recursul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.242 alin.2 C.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 884 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta
L. în contradictoriu cu pârâtul C. T. "A. S. "; B. M., având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2009-2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a fost angajată la unitatea școlară pârâtă în perioada_ -_ și astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, nu a beneficiat de plata premiului anual aferent anului 2010.
Prin acțiune reclamanta a solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010, în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, "pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face pre- mierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat acti- vitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat po- trivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. W din Legea nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pu- blicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind sa- larizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Mo- nitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Legiuitorul a stabilit așadar expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea a- cordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Astfel, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, respectiv cea a majorărilor aplicate la salariile de bază/indemnizații, în cuantum de 15%.
În acest sens este și expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/solde- lor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pe luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
În ce privește reglementarea cuprinsă în art. 36 lit. a din CCM la nivel de ISJ Maramureș, aceasta își poate produce efecte doar aferent perioadei sale de valabilitate, respectiv 2008 - 2009.
Pe de altă parte, dreptul de a încasa în viitor un salariu într-un anumit c- uantum nu este un bun sau un interes patrimonial suficient de caracterizat pen- tru a intra sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dreptul de a continua perceperea unui salariu într-un anumit cuantum nu este un drept protejat de art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
Modificarea modalității de acordare a dreptului salarial pretins de recla- mantă s-a făcut prin lege, având în vedere necesitățile și constrângerile cărora trebuie să li se supună politicile publice într-o perioadă de recesiune economică.
Curtea de la Strasbourg, în jurisprudența sa, a arătat că este necesar a se distinge între dreptul unei persoane de a primi salariul pentru munca deja pres- tată și dreptul unei persoane de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum.
În hotărârea din cauza Kechko c. Ucrainei, din 8 noiembrie 2005, Curtea a acceptat că statul are libertatea de a suspenda aplicarea unor prevederi legale prin care se acordă salariaților din sistemul public dreptul la anumite beneficii, inclusiv salariale. Astfel, Curtea a considerat că nu au greșit instanțele naționale
care i-au respins reclamantului pretențiile referitoare la acordarea unor majorări de salariu, în considerarea faptului că prin lege fusese suspendată aplicarea prevederilor care le instituiseră.
În același sens, în Hotărârea din cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei, din 19 aprilie 2007, se arată că C.E.D.O. "nu conferă niciun drept la a continua per- ceperea unui salariu într-un anumit cuantum";. Mai departe, cu privire la posi- bilitatea asimilării unor creanțe cu "valori patrimoniale"; în sensul Convenției, în aceeași hotărâre, Curtea arată că "o creanță nu poate fi considerată ca fiind o
"valoare patrimonială"; în sensul art. 1 din Protocolul 1 decât dacă ea are o bază suficientă în dreptul intern";, Or, în cazul de față, prin dreptul intern au fost abrogate dispozițiile privind plata premiului anual.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a respins ca neîn- temeiată acțiunea formulată de reclamantă.
În motivare s-au invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, lege ce a intrat în vigoare la_, iar faptul că ulterior aceasta a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/_ trebuie privit prin prisma faptului că dreptul său de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, Legea nr. 284/2010 intrând în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă.
Se mai subliniază că dreptul la premiul anual este UN DREPT DE NATURĂ SALARIALĂ care se acordă "pentru activitatea desfășurată";, proporțional cu perioada lucrată în anul 2010.
Premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual fiind UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010 indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
În practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de
"premiu anual"; aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 întrucât natura
juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate și în raport de perioada de timp lucrată din anul 2010, iar salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar.
Nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu premiul anual.
Conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele avute în vedere la acordarea premiului anual.
În mod neîntemeiat a considerat Tribunalul Maramureș că prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivelul inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009 nu sunt incidente în cauză, fiind citate prevederile art. 1, art. 4 alin. 1 și ale art. 9 din acest contract colectiv de muncă, în sensul că acest contract a fost încheiat cu Inspectoratul Școlar Maramureș, părțile recunoscându-și egalitatea și libertatea în negociere, obligându-se să respecte în totalitate prevederile acestuia și să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor
acte normative care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă. totodată, durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă prelungindu-se până la data de _
.
Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de munca, la articolul 41 alin. 5.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 2,3 din H.G.829/1994, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederile art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 36 lit.a) din Contractul Colectiv De Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009.
Nu s-a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, fiind întemeiate considerentele pentru care prima instanță a înlăturat argumentele expuse de reclamantă în solicitarea dreptului litigios, argumente reluate prin motivele de recurs.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
Motivele de recurs invocate sunt următoarele: desconsiderarea principiului neretroactivității legii, încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, prin invocarea dreptului câștigat; inexistența compensării reglementate de art. 8 din Legea nr. 285/2010, între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, și în final, încălcarea obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.
Cât privește primul motiv de recurs, Curtea constată că în cauză nu se poate reține retroactivitatea legii pentru aceleași considerente pentru care nu se poate constata nici o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO: practic, acest drept nu a fost negat, nu a fost refuzat la plată de către debitor, anume, Statul Român, ci s-a dispus plata acestuia într-o altă modalitate decât cea clasică, anume, prin plata unor drepturi salariale majorate față de cele plătite în anul precedent.
Prin urmare, nu a fost afectată substanța dreptului, pentru a se putea vorbi despre efectul retroactiv al dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, ci s-a reglementat, prin aceste prevederi legale, modalitatea de plată a dreptului litigios, plată ce urma a fi făcută sub imperiul noii legi, astfel încât se constată o activitate a legii, iar nu o aplicare retroactivă a acesteia.
Un alt motiv de recurs este cel referitor la constatarea că aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat, raportat la modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de lege.
Practic, recurenta afirmă că statuând prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";, statul practic a eludat obligația de plată a acestui premiu anual.
Se constată, sub acest aspect, că din expunerea de motive a legii rezultă această intenție a legiuitorului, de cuprindere în majorările salariale aduse în anul 2011, a premiului anual pentru anul 2010, alături de intenția de a recupera parțial diminuarea de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se verifică argumentul adus de recurentă sub acest aspect, în afirmarea faptului că practic nu s-ar fi plătit premiul anual pentru anul 2010.
Ceea ce contestă recurenta, aducând chiar argumente de calcul, este că ar fi posibilă imputarea unei unice creșteri salariale asupra a două deziderate legislative: că, altfel spus, legiuitorul, afirmând că prin creșterile salariale de 15
% față de salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, se achită și obligația de plată a premiului anual aferent anului 2010 și se și recuperează parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, nu face decât să omită practic prima dintre aceste deziderate.
Or, Curtea constată că nu reiese din expunerea de motive a legii faptul că se tinde, prin măsurile date de Legea nr. 285/2010, la o recuperare a diminuării salariale din sectorul bugetar exact cu acest procent de 15 % aplicat salariului aferent lunii octombrie 2010, ci din lecturarea întregii expuneri de motive și a legii, interpretând-o în ansamblul său, cu luarea în considerare a tuturor dispozițiilor sale, se ajunge la concluzia că intenția legiuitorului a fost de a recupera parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar și de a cuprinde în creșterea salarială reglementată plata salariului suplimentar pentru anul 2010, urmărind deci un dublu scop, la care se împarte măsura de creștere salarială cu 15 %.
Ca atare, interpretând dispozițiile legii în așa fel încât să aibă un sens (conform dictonului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), se concluzionează în sensul că nu s-a ratat scopul de a se asigura, prin creșterile salariale reglementate de Legea nr. 285/2010, plata premiului anual pentru anul 2010, fiind înlăturată interpretarea majorării salariale ca acoperind doar recuperarea parțială a diminuării cu 25 % a salariilor din sectorul bugetar.
Chiar dacă natura juridică a premiului anual și a salariului comportă distincții, acest fapt nu împiedică a raporta o creștere salarială la ambele aceste obligații financiare, nefiind de esența, ci doar de natura premiului plata acestuia uno ictu, astfel încât considerarea acestei plăți ca fiind efectuată prin achitarea lunară a unor drepturi salariale majorate nu suportă critici de substanță care să tindă la admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, în ce privește situația personalului sancționat, în acest caz, Legea nr. 330/2009 nu statua cu caracter obligatoriu, ci facultativ, neacordarea sau reducerea premiului, astfel încât majorarea salariilor tuturor angajaților vizați prin Legea nr. 285/2010 nu poate echivala decât cu o decizie de acordare în favoarea tuturor a acestei majorări ambivalente, conform deciziei legiuitorului.
Cât privește critica referitoare la criteriile diferite aplicate pentru acordarea premiului anual și a majorărilor salariale, aceasta nu este una de substanță, fiind rezonabil a se considera că prin acordarea unor majorări salariale stabilite
de la caz la caz în funcție de gradul sau treapta profesională și alte criterii, se acoperă și plata premiului anual, de asemenea stabilit în funcție de situația specifică a fiecărui beneficiar (salariile de bază realizate în perioada pentru care se plătește premiul).
Raportat la contractul colectiv de muncă, pe lângă argumentele aduse de prima instanță, Curtea reține că în cursul anului 2010, pentru care este solicitat premiul anual, era în vigoare Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, unde la art. 12 se stipula:
"(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Or, în mod evident, dreptul la premiul anual este reglementat de dispozițiile legale invocate prin acțiune, astfel încât reclamanta, aparținând categoriei salariaților bugetari, nu se poate prevala de alte drepturi salariale, cu același titlu, izvorâte din contractul colectiv de muncă, decât cele reglementate prin lege, și în limitele legale.
Această interpretare nu contrazice forța juridică a contractului colectiv de muncă, acesta trebuind a fi încheiat în limitele legii pentru a-și produce efectele juridice firești și a se bucura de protecția constituțională pe care o invocă reclamanta.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z. L. împotriva sentinței civile nr. 884 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr.
_, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M.
N.
D. C. G.
G. ,
S. - D. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. V.
