Decizia civilă nr. 3657/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3657/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. B. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. -A. P. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1408/F din 13 mai 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată M. I. prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD și C. N. "L.
R. "; B., având ca obiect drepturi bănești - Legea 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, pârâții apelanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1408/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii. S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I., împotriva pârâților C. N. L. R. B., C. Local al M. B., I.
P. ui M. B., ca fiind întemeiată și în consecință:
A fost obligat pârâtul/a C. N. L. R. B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, pentru
perioada_ -_, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de_ și până la data plății efective;
Au fost obligați pârâții C. Local al M. B., I. P. ui M.
să aloce pârâtului C. N. L. R. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate de acest pârât.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată la pârâtul C. N. L. R. B., în calitate de personal didactic în perioada indicată în acțiune_ -_, dată la care s-a pensionat, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depuse la dosar, iar aceasta nu a beneficiat de majorările drepturilor salariale prevăzute de legea nr.221/2008 în perioada indicată în acțiune potrivit răspunsului comunicat de angajator la adresa formulată de tribunal.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Întrucât cu privire la modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale s-au pronunțat la nivel național soluții contradictorii, s-a pronunțat de către Î. curte de casație și justiție decizii de soluționare a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr.3/2011 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011, au fost admite recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu
dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Având în vedere această decizie tribunalul a constatat că în luna decembrie 2009, drepturile salariale cuvenite reclamantului trebuiau să fie calculate potrivit legii nr.221/2008.
Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012, au fost admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare
Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei curți de casație și justiție menționate și de dispozițiile legale din legea nr.221/2008, tribunalul a constatat că reclamanta în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată și a fost admisă, motiv pentru care pârâtul angajator a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 și până la data de 30 iunie 2010.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legii nr.221/2008 nu au
fost plătite, acestea au fost actualizate cu indicele inflației începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților de rând 2 și 3 și în consecință a obligat pârâții P. M., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local al M., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea
primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate ca urmare a neaplicării prevederilor legii nr.221/2008.
Contrar susținerilor acestor pârâți, tribunalul a arătat că aceștia pot fi obligați să asigure finanțarea ori să aloce fondurile bănești în baza prevederilor legale anterior reliefate, chiar prin aceeași hotărâre prin care angajatorul a fost obligat să calculeze și să plătească diferențe salariale, neexistând nici un temei legal care să împiedice o asemenea măsură sau să impună ca aceste cereri să fie soluționate în alt proces, situație în care apărarea acestora că acțiunea ar fi prematur formulată este neîntemeiată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul, față de admiterea acțiunii, constată că pârâții se află în culpă procesuală, motiv pentru care a obligat pârâții să plătească reclamantului/ei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B.,
solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al municipiului B., precum și a P. ui municipiului
B. .
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților de rang 2 și 3, obligându-i pe aceștia la alocarea de fonduri bănești necesare plătii sumelor restante datorate reclamantului/reclamantei.
Principala critică adusă sentinței pe care o contestă este legată de sintagma " obligă pârâții ... să aloce fondurile necesare plății .... " .
Pentru a stabili această soluție, Tribunalul a reținut, în mod corect că potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Instanța de fond apreciază că atât C. Local, cât și P. municipiului
B. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, invocând prevederile Legii nr. 215/2001, și în consecință, dispune obligarea acestor pârâți să asigure finanțarea necesară plății indemnizației la care este Îndreptățit reclamantul/reclamanta.
Pornind de la ceea ce a reținut instanța în considerentele sentinței, cum că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind lin rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, apreciem că și în cazul C. ui Local și P. ui lucrurile stau cam la fel, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, evidențiate în continuare:
Din felul în care este formulată obligația ce le revine pârâților, prin dispozitivul sentinței, reiese că pârâții ar trebui să aibă o conduită contrară prevederilor legale cuprinse in Legea nr. 273/2006 care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.
Pentru a se conforma sentinței instanței de fond, ar trebui ca această alocare de fonduri necesare plății sumelor de bani către reclamant/reclamantă să ia forma unui angajament bugetar - care în sensul art. 2, pct. 2 din Legea 11r. 273/2006 este " actul prin care o autoritate publică competență, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate".
De asemenea, se face trimitere la definiția bugetului local, ca fiind documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale", și a cheltuielilor bugetare "sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), in limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective ":
Pentru că s-a reținut de instanța de fond faptul că finanțarea cheltuielilor cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar se asigură prin bugetele locale - din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, s-a evidențiat și definiția acestor - în sensul Legii nr. 273/2006 - art. 2 pct. 59 - "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat - sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială, alocare pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice; " Conform prevederilor art. 4 ,,(2) Sumele aprobate, fa partea de cheltuieli,
prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), În cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pol fi depășite. (3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai În limita creditelor bugetare aprobate";.
Prin trimiterea Ia aceste prevederi legale recurenții doresc să evidențieze faptul că orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie, pe ele o parte supuse aprobării în prealabil, și, pe de altă parte, trebuie să se indice și să se asigure și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Potrivit art. 12 din aceeași lege, care consacră principiul specializării bugetare, "Veniturile și cheltuielile bugetare se Înscriu și se aprobă În buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora";.
Conform principiului echilibrului (al. 13), Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv, inclusiv excedentul anilor precedenți. Alte principii pe care autoritățile locale trebuie să le respecte, sunt principiul autonomiei locale financiare: "art. 16 (4) Sumele defalcate cu destinație specială se utilizează de către autoritățile administrației publice tocate În conformitate cu prevederile legale", și respectiv principiul proporționalității art. 17, "Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege".
Pe lângă aceste principii, legea mai consacră și o serie de reguli bugetare ce trebuie respectate art. 14: (2) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
(3) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.
și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicații asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective";.
Pentru că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar - pentru a motiva excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e, situația este similară și în cazul C. ui Local și P. ui.
Conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 273/2006, care tratează rolul ordonatorilor de credite:
,,(1) Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate potrivit art. 19 alin. (1) lit. b), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile lega le. "
Prin urmare, așa cum, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și
P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar. Pentru a ne putea conforma obligației de a aloca banii respectivi în buget - la capitolul cheltuieli - ar trebui să avem certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o putem indica la capitolul venituri.
Pentru a putea înțelege mai bine constrângerile de care trebuie să se țină seama, atunci când pârâților li se stabilesc în sarcină anumite obligații, fie ele chiar și prin sentințe judecătorești, se va face trimitere la prevederile secțiunii a 2- a din legea finanțelor publice locale, care se referă la calendarul bugetar - respectiv art. 37-39.
Recurenții mai subliniază că există o foarte strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale, cu cele de la Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite nu obligația ele diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor elin subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, se arată că aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare - care conform definiției din art. 2. pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor leg ale de efectuare a operațiunilor respective";.
Pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobări! de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ se apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări ce credite bugetare.
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și P. municipiului B.
, eventualele obligații care pot sa ne revină în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege.
În acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Conform acestui act normativ, sarcina recurenților, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilire prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani In buget.
In cazul sumelor de bani care ar trebui alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executor-ii, prin bugetele locale, aceasta presupune: pe de o parte, ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de către unitatea respectivă de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe ele altă parte, aceste sume să fie corespunzător solicitate a fi transferate de la bugetul de stat pentru a putea fi virate.
Recurenții solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât a P. ui municipiului B., cât și a C. ui local al municipiului
, neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului/ei, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat.
Recursul declarat de pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. este nefondat
.
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă practic lipsa calității procesuale pasive a pârâților recurenți, Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente :
Potrivit art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, "finanțarea cheltuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar este asigurata de către consiliile județene și locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum și din resurse proprii";, în timp ce, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, " M.
Învățământului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora.";
Art. 167 alin. 5 din aceeași lege prevede că "fondurile de la bugetul de stat care revine M. ui Învățământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri și forme de învățământ";.
În conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, actualizată, pentru reglementarea unor probleme financiare, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
componenta locala aferenta proiectelor de reforma aflate in derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinantate de Guvernul Romaniei si organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe, platile de dobanzi si comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
facilitatile acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum si bursele pentru elevii straini si etnicii romani din afara granitelor tarii;
organizarea examenelor, concursurilor si olimpiadelor nationale;
perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice;
cota-parte de participare la proiectele <<L. ardo da Vinci>> la care institutiile de invatamant preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
Cheltuielile prevazute la alin. (1) lit. b), precum si cheltuielile aferente facilitatilor acordate studentilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul se finanteaza prin bugetul M. ui Lucrarilor P. e, Transporturilor si Locuintei, iar cele prevazute la lit. a) si c)-f), prin bugetul M. ui Educatiei si Cercetarii.
Cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic si inspectoratele scolare se finanteaza de la bugetul de stat prin M. Educatiei si Cercetarii.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, incepand cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se regularizeaza cu bugetele locale, dupa aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001.
In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, la propunerea M. ui Educatiei si Cercetarii, M. ui Administratiei P. e si M. ui Finantelor P. e Guvernul va aproba norme metodologice pentru finantarea invatamantului preuniversitar de stat";.
Art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, reglementează atribuțiile consiliilor locale, dintre aceste interesând cele enumerate la alin. 4 lit. a, și anume, "aprobarea, la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contului de încheiere a exercițiului bugetar";, respectiv, cele menționate la alin. 6 lit. a pct. 1, "asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația";.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 actualizată, P. îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții, enumerate expres în acest text legal, în speță interesând însă cele reglementate de art. 63 alin. 1 lit. c, și anume, atribuțiile referitoare la bugetul local și în exercitarea cărora primarul: "a)
exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Art. 40 din H.G. nr._, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, nu face altceva decât să contureze și mai clar atribuțiile ce revin consiliilor locale în alocarea sumelor necesare învățământului din bugetul propriu, respectiv, în aprobarea bugetului fiecărei unități de învățământ.
Astfel, potrivit art. 40 din H.G. nr._, "(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Legea nr. 1/2011 reglementează în ce condiții se asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat, prevăzând în art. 104 alin. 2 lit. a, că aceasta se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede următoarele:
"(1) Finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale.
(2) Finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, prin bugetele locale, pentru urmatoarele articole de cheltuieli, in functie de care se calculeaza costul standard per elev/prescolar:
cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora;
cheltuieli cu pregatirea profesionala;
cheltuieli cu evaluarea periodica a elevilor;
cheltuieli cu bunuri si servicii";.
Art. 104 alin. 4 din aceeași lege arată cum anume se stabilește baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin si din bugetele locale, pentru finanțarea de baza, prevăzând că aceasta este reprezentată de costul standard per elev/preșcolar, subliniind faptul că aceste fonduri, care asigură finanțarea de bază, se alocă unităților de învățământ de la bugetele locale.
În același timp, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, "finantarea de baza si finanțarea complementara se realizeaza pe baza contractului de management incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de sector in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu presedintele consiliului judetean/primarul de sector, in cazul scolilor speciale";.
Art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009, privind finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, finantate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/prescolar pentru anul 2010, prevede faptul că
"finantarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora, pentru unitatile de invatamant preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/prescolar";, în timp ce alin. 2 din același articol prevede că "standardele de cost pe elev/prescolar se determina, pentru fiecare nivel de invatamant, filiera, profil, specializare/domeniu, in functie de numarul de elevi, de limba de predare, de alti indicatori specifici de invatamant si de mediul urban/rural";.
Potrivit art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 1618/2009, "finantarea cheltuielilor prevazute la alin. (1) se asigura prin bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale de care apartin unitatile de invatamant, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata";.
Același act normativ, respectiv, H.G. nr. 1618/2009, reglementează, relativ detaliat, în art. 4, ce atribuții revin consiliilor locale cu privire la repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, după cum urmează:
"(1) Consiliile locale raspund de repartizarea sumelor si aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de invatamant cu personalitate juridica.
Consiliile locale, inspectoratele scolare si consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant cu personalitate juridica raspund de reorganizarea unitatilor de invatamant cu personalitate juridica, in conditiile legii, cu incadrarea in standardele de cost/elev/prescolar/an.
Directorul unitatii de invatamant preuniversitar de stat cu personalitate juridica, in calitate de angajator, raspunde de incadrarea in bugetul aprobat pe baza standardelor de cost/elev/prescolar/an, transmis de catre primar, pe baza hotararii consiliului local de aprobare a bugetului anual";.
Dispozițiile Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, citate de recurenți în memoriul de recurs, nu sunt aplicabile în fundamentarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, pe de o parte, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, iar pe de altă parte, având în vedere că obiectul acestei legi îl constituie "stabilirea principiilor, a cadrului general și a procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitățile autorităților administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate in domeniul finanțelor publice locale";, neprevăzându-se nicăieri în cuprinsul legii, în mod expres, faptul că recurenții nu ar avea atribuții în finanțarea unităților de învățământ de stat, și care sunt finanțate din bugetele locale, respectiv, în alocarea de fonduri bănești necesare acestei finanțări.
În ceea ce privește invocarea de către recurenți a prevederilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este de remarcat faptul că recurenții se pot prevala de dispozițiile acestui act normativ, eventual, în faza de executare silită a hotărârii irevocabile pronunțată în dosarul pendinte, întrucât, această ordonanță reglementează doar executarea unor obligații de plată stabilite prin titluri executorii.
Rezultă, așadar, prin prisma textelor legale mai sus citate, că pârâții recurenți C. Local al municipiului B. și P. municipiului B.
justifică pe deplin în cauză calitatea procesuală pasivă, reținută în persoana lor
de către prima instanță, astfel încât, se impune respingerea recursului acestora ca nefondat.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art.
304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. B. și
LOCAL AL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1408/F din 13 mai 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
B. A.
C.
A. -A.
P.
GREFIER
A. B.
Red.DB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: M.L.B.
