Decizia civilă nr. 3663/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3663/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. B. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. -A. P. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1274/F din 09 aprilie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată C. C. T. prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -NĂSĂUD și C. N. "L.
R. "; B., având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, pârâții apelanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1274/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta
C. C. T., împotriva pârâților C. N. "L. R. "; B., C. local B. și P. M. B. .
A fost obligată unitatea de învățământ C. N. "L. R. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei, potrivit Legii nr. 330/2009, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății cu mențiunea că, în perioada 3 iulie 2010- 31 decembrie 2010, se vor aplica și dispozițiile Legii nr.118/2010;
A fost obligată unitatea de învățământ C. N. "L. R. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei, potrivit Legii nr. 285/2010, în
raport cu salariul de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
Au fost obligați pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. să aloce unității de învățământ C. N. "L. R. "; B.
fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Tribunalul, din oficiu, a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului B., excepție întemeiată având în vedere că, potrivit art. 77 din Legea nr.215/2001, primăria comunei, orașului sau municipiului, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, fără personalitate juridică
, astfel că nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
Așa, fiind excepția a fost admisă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 13 mai 2011 reclamanta a fost angajatul unității școlare chemată în judecată, pe postul de profesor, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008.
La 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial-Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 221/2008, pentru perioada_ -_ s-a pronunțat și ÎCCJ care, soluționând un recurs în interesul legii, prin Decizia nr.3/2011, publicată în M.O. nr. 350/2011, a statuat în sensul: "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";.
Așadar, este de necontestat că salariul de bază al personalului didactic, în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 - prin utilizarea valorii coeficientului 1,000,de 400,00 lei, la care se adăugau celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
În realitate, însă, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr.221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost aplicabilă respectiv până la date de 31 decembrie 2009 astfel că, salariul efectiv calculat și plătit în luna decembrie a fost mai mic decât cel la care eu aveam dreptul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.5 din această lege în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege
Aceleași dispoziții au fost prevăzute și în O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță, care în art.5 alin. 1 prevede că "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avut(e) la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009...";.
În ce privește determinarea drepturilor salariale a personalului didactic din învățământ, începând cu data de 1 ianuarie 2010, ÎCCJ, prin Decizia nr.11/2012, urmare a admiterii recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și
C. de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.";
Punând în practică dispozițiile Legii nr.330/2009 și ale OG nr.1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, unitatea de învățământ, pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009, calculat greșit, fără aplicarea Legii nr.221/2008, a calculat greșit drepturile salariale și în consecință, în tot anul 2010, salariul calculat și plătit efectiv a fost greșit determinat.
În consecință și reducerea drepturilor salariale cu 25%, potrivit Legii nr.118/2010, începând cu data de 3 iulie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010, s-a efectuat având un salariu de bază și sporuri mai mici decât cele cuvenite.
Așa fiind, salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost mai mic decât cel cuvenit, determinat conform Legii nr.221/2008 și cu aplicarea reducerii de 25%, prevăzută de Legea nr.118/2010.
Cum, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit Legii nr.285/2010 drepturile salariale trebuiau determinate prin aplicarea unui procent de majorare de 15% la salariul de bază și la sporurile aferente lunii octombrie 2010 și cum salariul de bază și sporurile aferente lunii octombrie 2010, au fost mai mici decât cele cuvenite, nefiind determinate conform Legii nr.221/2008, prin utilizarea valorii coeficientului 1, de 400 lei, la care trebuia aplicată reducerea de 25%, conform Legii nr.118/2010 și drepturile salariale calculate și achitate de unitatea de învățământ, pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, când a intrat în
vigoare a Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului din învățământ, au fost mai mici decât cele cuvenite.
Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, intrată în vigoare la data de 13 mai 2011 este aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință a obligat pârâta unitate de învățământ să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei, potrivit Legii nr. 330/2009, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, cu mențiunea că, în perioada 3 iulie 2010-31 decembrie 2010, se vor aplica și dispozițiile Legii nr.118/2010; va obliga pârâta unitate de învățământ să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei, potrivit Legii nr. 285/2010, în raport cu salariul de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
Se reține că art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în anul 2010) prevedea că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ
preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, consiliul local fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, pârâtul C. local a fost obligat să aloce fondurile necesare plății diferenței de indemnizație la care este îndreptățită reclamanta
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B.,
solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al municipiului B., precum și a P. ui municipiului
B. .
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților de rang 2 și 3, obligându-i pe aceștia la alocarea de fonduri bănești necesare plătii sumelor restante datorate reclamantului/reclamantei.
Principala critică adusă sentinței pe care o contestă este legată de sintagma " obligă pârâții ... să aloce fondurile necesare plății .... " .
Pentru a stabili această soluție, Tribunalul a reținut, în mod corect că potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Instanța de fond apreciază că atât C. Local, cât și P. municipiului
B. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, invocând prevederile Legii nr. 215/2001, și în consecință, dispune obligarea acestor pârâți să asigure finanțarea necesară plății indemnizației la care este Îndreptățit reclamantul/reclamanta.
Pornind de la ceea ce a reținut instanța în considerentele sentinței, cum că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind lin rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, apreciem că și în cazul C. ui Local și P. ui lucrurile stau cam la fel, evident cu respectarea
atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, evidențiate în continuare:
Din felul în care este formulată obligația ce le revine pârâților, prin dispozitivul sentinței, reiese că pârâții ar trebui să aibă o conduită contrară prevederilor legale cuprinse in Legea nr. 273/2006 care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.
Pentru a se conforma sentinței instanței de fond, ar trebui ca această alocare de fonduri necesare plății sumelor de bani către reclamant/reclamantă să ia forma unui angajament bugetar - care în sensul art. 2, pct. 2 din Legea 11r. 273/2006 este " actul prin care o autoritate publică competență, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate".
De asemenea, se face trimitere la definiția bugetului local, ca fiind documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale", și a cheltuielilor bugetare "sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), in limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective ":
Pentru că s-a reținut de instanța de fond faptul că finanțarea cheltuielilor cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar se asigură prin bugetele locale - din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, s-a evidențiat și definiția acestor - în sensul Legii nr. 273/2006 - art. 2 pct. 59 - "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat - sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială, alocare pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice; " Conform prevederilor art. 4 ,,(2) Sumele aprobate, fa partea de cheltuieli,
prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), În cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pol fi depășite. (3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai În limita creditelor bugetare aprobate";.
Prin trimiterea Ia aceste prevederi legale recurenții doresc să evidențieze faptul că orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie, pe ele o parte supuse aprobării în prealabil, și, pe de altă parte, trebuie să se indice și să se asigure și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Potrivit art. 12 din aceeași lege, care consacră principiul specializării bugetare, "Veniturile și cheltuielile bugetare se Înscriu și se aprobă În buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora";.
Conform principiului echilibrului (al. 13), Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv, inclusiv excedentul anilor precedenți. Alte principii pe care autoritățile locale trebuie să le respecte, sunt principiul autonomiei locale financiare: "art. 16 (4) Sumele defalcate cu destinație specială se utilizează de către autoritățile administrației publice tocate În conformitate cu prevederile legale", și respectiv principiul proporționalității art. 17, "Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege".
Pe lângă aceste principii, legea mai consacră și o serie de reguli bugetare ce trebuie respectate art. 14: (2) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și
limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
(3) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.
și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicații asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective";.
Pentru că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar - pentru a motiva excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e, situația este similară și în cazul C. ui Local și P. ui.
Conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 273/2006, care tratează rolul ordonatorilor de credite:
,,(1) Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate potrivit art. 19 alin. (1) lit. b), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile lega le. "
Prin urmare, așa cum, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și
P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar. Pentru a ne putea conforma obligației de a aloca banii respectivi în buget - la capitolul cheltuieli - ar trebui să avem certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o putem indica la capitolul venituri.
Pentru a putea înțelege mai bine constrângerile de care trebuie să se țină seama, atunci când pârâților li se stabilesc în sarcină anumite obligații, fie ele chiar și prin sentințe judecătorești, se va face trimitere la prevederile secțiunii a 2- a din legea finanțelor publice locale, care se referă la calendarul bugetar - respectiv art. 37-39.
Recurenții mai subliniază că există o foarte strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale, cu cele de la Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite nu obligația ele diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor elin subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, se arată că aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare - care conform definiției din art. 2. pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor leg ale de efectuare a operațiunilor respective";.
Pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobări! de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ se apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări ce credite bugetare.
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și P. municipiului B.
, eventualele obligații care pot sa ne revină în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege.
În acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Conform acestui act normativ, sarcina recurenților, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilire prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani In buget.
In cazul sumelor de bani care ar trebui alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executor-ii, prin bugetele locale, aceasta presupune: pe de o parte, ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de către unitatea respectivă de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe ele altă parte, aceste sume să fie corespunzător solicitate a fi transferate de la bugetul de stat pentru a putea fi virate.
Recurenții solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât a P. ui municipiului B., cât și a C. ui local al municipiului
, neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului/ei, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat.
Recursul declarat de pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. este nefondat
.
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă practic lipsa calității procesuale pasive a pârâților recurenți, Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente :
Potrivit art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, "finanțarea cheltuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar este asigurata de către consiliile județene și locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum și din resurse proprii";, în timp ce, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, " M. Învățământului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și
instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora.";
Art. 167 alin. 5 din aceeași lege prevede că "fondurile de la bugetul de stat care revine M. ui Învățământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri și forme de învățământ";.
În conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, actualizată, pentru reglementarea unor probleme financiare, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
componenta locala aferenta proiectelor de reforma aflate in derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinantate de Guvernul Romaniei si organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe, platile de dobanzi si comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
facilitatile acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum si bursele pentru elevii straini si etnicii romani din afara granitelor tarii;
organizarea examenelor, concursurilor si olimpiadelor nationale;
perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice;
cota-parte de participare la proiectele <<L. ardo da Vinci>> la care institutiile de invatamant preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
Cheltuielile prevazute la alin. (1) lit. b), precum si cheltuielile aferente facilitatilor acordate studentilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul se finanteaza prin bugetul M. ui Lucrarilor P. e, Transporturilor si Locuintei, iar cele prevazute la lit. a) si c)-f), prin bugetul M. ui Educatiei si Cercetarii.
Cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic si inspectoratele scolare se finanteaza de la bugetul de stat prin M. Educatiei si Cercetarii.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, incepand cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se regularizeaza cu bugetele locale, dupa aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001.
In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, la propunerea M. ui Educatiei si Cercetarii, M. ui Administratiei P. e si M. ui Finantelor P. e Guvernul va aproba norme metodologice pentru finantarea invatamantului preuniversitar de stat";.
Art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, reglementează atribuțiile consiliilor locale, dintre aceste interesând cele enumerate la alin. 4 lit. a, și anume, "aprobarea, la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contului de încheiere a exercițiului bugetar";, respectiv, cele menționate la alin. 6 lit. a pct. 1, "asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația";.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 actualizată, P. îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții, enumerate expres în acest text legal, în speță interesând însă cele reglementate de art. 63 alin. 1 lit. c, și anume, atribuțiile referitoare la bugetul local și în exercitarea cărora primarul: "a) exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Art. 40 din H.G. nr._, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, nu face altceva decât să contureze și mai clar atribuțiile ce revin consiliilor locale în alocarea sumelor necesare învățământului din bugetul propriu, respectiv, în aprobarea bugetului fiecărei unități de învățământ.
Astfel, potrivit art. 40 din H.G. nr._, "(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Legea nr. 1/2011 reglementează în ce condiții se asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat, prevăzând în art. 104 alin. 2 lit. a, că aceasta se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede următoarele:
"(1) Finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale.
(2) Finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, prin bugetele locale, pentru urmatoarele articole de cheltuieli, in functie de care se calculeaza costul standard per elev/prescolar:
cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora;
cheltuieli cu pregatirea profesionala;
cheltuieli cu evaluarea periodica a elevilor;
cheltuieli cu bunuri si servicii";.
Art. 104 alin. 4 din aceeași lege arată cum anume se stabilește baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin si din bugetele locale, pentru finanțarea de baza, prevăzând că aceasta este reprezentată de costul standard per elev/preșcolar, subliniind faptul că aceste fonduri, care asigură finanțarea de bază, se alocă unităților de învățământ de la bugetele locale.
În același timp, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, "finantarea de baza si finanțarea complementara se realizeaza pe baza contractului de management incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de sector in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu presedintele consiliului judetean/primarul de sector, in cazul scolilor speciale";.
Art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009, privind finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, finantate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/prescolar pentru anul 2010, prevede faptul că
"finantarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora,
pentru unitatile de invatamant preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/prescolar";, în timp ce alin. 2 din același articol prevede că "standardele de cost pe elev/prescolar se determina, pentru fiecare nivel de invatamant, filiera, profil, specializare/domeniu, in functie de numarul de elevi, de limba de predare, de alti indicatori specifici de invatamant si de mediul urban/rural";.
Potrivit art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 1618/2009, "finantarea cheltuielilor prevazute la alin. (1) se asigura prin bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale de care apartin unitatile de invatamant, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata";.
Același act normativ, respectiv, H.G. nr. 1618/2009, reglementează, relativ detaliat, în art. 4, ce atribuții revin consiliilor locale cu privire la repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, după cum urmează:
"(1) Consiliile locale raspund de repartizarea sumelor si aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de invatamant cu personalitate juridica.
Consiliile locale, inspectoratele scolare si consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant cu personalitate juridica raspund de reorganizarea unitatilor de invatamant cu personalitate juridica, in conditiile legii, cu incadrarea in standardele de cost/elev/prescolar/an.
Directorul unitatii de invatamant preuniversitar de stat cu personalitate juridica, in calitate de angajator, raspunde de incadrarea in bugetul aprobat pe baza standardelor de cost/elev/prescolar/an, transmis de catre primar, pe baza hotararii consiliului local de aprobare a bugetului anual";.
Dispozițiile Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, citate de recurenți în memoriul de recurs, nu sunt aplicabile în fundamentarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, pe de o parte, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, iar pe de altă parte, având în vedere că obiectul acestei legi îl constituie "stabilirea principiilor, a cadrului general și a procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitățile autorităților administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate in domeniul finanțelor publice locale";, neprevăzându-se nicăieri în cuprinsul legii, în mod expres, faptul că recurenții nu ar avea atribuții în finanțarea unităților de învățământ de stat, și care sunt finanțate din bugetele locale, respectiv, în alocarea de fonduri bănești necesare acestei finanțări.
În ceea ce privește invocarea de către recurenți a prevederilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este de remarcat faptul că recurenții se pot prevala de dispozițiile acestui act normativ, eventual, în faza de executare silită a hotărârii irevocabile pronunțată în dosarul pendinte, întrucât, această ordonanță reglementează doar executarea unor obligații de plată stabilite prin titluri executorii.
Rezultă, așadar, prin prisma textelor legale mai sus citate, că pârâții recurenți C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. justifică pe deplin în cauză calitatea procesuală pasivă, reținută în persoana lor de către prima instanță, astfel încât, se impune respingerea recursului acestora ca nefondat.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art.
304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. B. și
LOCAL AL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1274/F din 09 aprilie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
B. A.
C.
A. -A.
P.
GREFIER
A. B.
Red.DB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.I.B.
