Decizia civilă nr. 4068/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4068/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul M. E. N. și de pârâtul P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 11094 din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C. EAN, și pe pârâtul intimat I. S. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent P. C. C., consilier juridic V. V.G. Bondrea și reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat Patricia G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent M.
E. N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtului recurent P. C. C. .
De asemenea, se constată că la data de 08 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. al Î. P.
C. a depus la dosar întâmpinare ca a fost comunicată reprezentantului pârâtului recurent P. C. C. la momentul studierii dosarului.
Reprezentantul pârâtului recurent P. C. C. depune la dosar delegație de reprezentare și cu titlu de practică judiciară copia deciziei civile nr. 1567/R din 02 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtului recurent P. C. C. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentantul pârâtului recurent palatul C. C. consideră că reclamantul nu are calitate procesuală activă raportat la prevederile Legii nr. 62/2011 și față de documentele depuse de către sindicat.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului recurent P. C.
, reprezentantul pârâtului recurent arată că nu se poate judeca în mod trunchiat numai după codul muncii și făcând abstracție de Legea nr. 500/2002, conform căreia ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, care repartizează creditele bugetare pentru bugetele instituțiilor ierarhic inferioare, ordonatorii secundari de credite sunt inspectorii școlari generali, care repartizează creditele pentru unitățile din subordine, iar ordonatorii terțiari de credite sunt directorii instituțiilor de învățământ care utilizează acele credite repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc. Rezultă neîndoielnic că numai cel care are calitate de finanțator poate justifica legitimare procesuală, într-un litigiu al cărui obiect îl reprezintă obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării unor drepturi salariale afirmativ datorate de angajator, în acest sens depunând la dosar decizia civilă nr. 1567/R din 02 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în care s-a constatat că P. C. C. și I. Ș. Județean C. nu au calitate procesuală pasivă.
Mai arată că regimul legal al salarizării este cel prevăzut în Legea nr. 63/2011 care în anexele sale reglementează salariile diferitelor categorii de personal didactic, iar problema recuperării diminuărilor efectuate asupra salariilor și asupra altor drepturi din sectorul bugetar a fost rezolvată prin adoptarea OUG nr. 19 din 16 mai 2012.
În ceea ce privește stabilirea salariilor personalului din întregul sector bugetar pe anul 2013, s-a realizat prin adoptarea și punerea în aplicare a OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul recurent M. E. naționale, reprezentantul pârâtului recurent P. C. C. solicită respingerea acestuia pentru că nu are legătură cu prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul recurent P. C. C. prin recursul formulat, prin raportare la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, S. L. al Î. P. C. are calitatea de reprezentant și poate să promoveze și să susțină pentru membrii săi de sindicat acțiune în instanță, având ca obiect drepturi salariale. Doar o renunțare expresă la judecată prin aplicare la prevederile art. 28 alin. 2 teza a II- a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social ar interzice sindicatului să susțină o acțiune promovată în ceea ce privește drepturile salariale. Arată că din punctul său de vedere a dovedit calitatea procesuală activă la momentul la care a depus la dosarul cauzei tabelul cu membrii de sindicat pe care îi reprezintă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent P. C. C., invocată prin recursul formulat, reprezentanta reclamantului intimat solicită a se observa că pârâtul recurent P. C. C. are calitatea de angajator pentru membrii de sindicat din cadrul acestei instituții, astfel încât invocarea lipsei calității procesuale pasive de către angajator este netemeinică și nelegală prin raportare la art. 40 alin. 2 din codul muncii unde angajatorul este obligat să plătească drepturile salariale pentru salariații săi . De asemenea, trebuie avut în vedere și art. 111 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 conform căreia finanțator este M. E. N. pentru personalul salariat în cadrul
P. C. C. . În aceste condiții, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent P. C. C. .
În ceea ce privește fondul cauzei, reprezentanta reclamantului intimat arată că prin acțiunea introductivă a detaliat cadrul normativ indicat pentru ambele perioade solicitate, respectiv Legea nr. 330/2009 pentru perioada_ - _
și Legea nr. 285/2010 pentru perioada_ -_, și toate celelalte acte normative invocate de reprezentantul pârâtului recurent sunt ulterioare, se referă la salarizarea actuală a învățământului preuniversitar, însă prezenta cauză are ca și obiect alte perioade de timp.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul recurent M. E. N.
, reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea acestuia, întrucât motivele detaliate de pârâtul recurent M. E. N. sunt străine de prezenta cauză, sens în care invocă excepția lipsei de interes pentru acele motive de recurs.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul recurent M. E. N. prin întâmpinare, reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea acestei excepții prin raportare la art. 111 alin. 2 din Legea nr. 1/2011.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11094 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.
E. N. prin întâmpinare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.
S. AL J. C. prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. AL I. P. C. EAN, în numele membrilor de sindicat mentionați mai jos, formulată împotriva pârâților P. C. C. -N., I. S. AL J.
C., și M. E. N., și în consecință a fost obligat P. C. C. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății,astfel: pentru perioada_ -_, pentru membrii de sindicat ARGINTAR A., ARI. G., BERE P., CARAUATEANU R., CHIOREAN L., CIOCAN MADA., COHUT LARISA, CURTE P., FERENTI IOSIF, FODOREANU M., MOTOC C., LUPU A., MARCULESCU A., MRAZ CAROL, M. I., OPREA R., POCOLA C., P. O., R. A., SALAMON N.
, SUCIU OFELIA, U. ACHE D., OPREA A., CRISTO. MIREL, BORZ AURICA, CHIOREAN A., ABRAHEAM G., VASS A., VITCA V., pentru perioada _
_, pentru membrii de sindicat ROMAN M., S. M. și pentru perioada _
_, pentru membrul de sindicat FERTEA C. AN.
A fost obligat P. C. C. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății astfel: pentru perioada_ -_, pentru membrii de sindicat
ARGINTAR A. | , ARI. G., BERE P., CARAUATEANU R., CHIOREAN L. | , |
CIOCAN MADA. | , COHUT LARISA, CURTE P., FERENTI IOSIF, FODOREANU M. | , |
MOTOC C., LUPU A., MARCULESCU A., MRAZ CAROL, M. I., OPREA R., POCOLA C., P. O., R. A., ROMAN M., SALAMON MICOLETA, SUCIU OFELIA,
S. M., U. ACHE D., OPREA A., CRISTO. MIREL, BORZ AURICA, CHIOREAN A.
, ABRAHEAM G., FERTEA C. AN și pentru perioada_ -_, pentru membrul de sindicat GRUNZO CSILLA.
A fost obligat pârâtul M. E. N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În acest sens, analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. ui E. N. si I. Ș. Județean C., instanța a respins prima excepție invocată și a admis doar excepția lisei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. C., având în vedere dispozițiile Legii nr.1/2011,respectiv art.10 și art.14 din Codul Muncii.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții în numele cărora a fost formulată acțiunea au calitatea de cadre didactice, personal auxiliar si muncitori în cadrul pârâtului de rd.1, așa cum rezultă din adeverința depusă de către acesta (f.38-39).
Referitor la drepturile solicitate de către aceștia, prin Decizia nr. 843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr. 151/2008, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității
O.U.G. nr. 136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.
115 alin. 6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din legea fundamentală.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult
față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada
1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în
M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin.1 și art.115 alin. 4 din Constituție . Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.
115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea
fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin. 5, potrivit cărora "În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în
M.O. - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar . De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și
3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a observat în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr. 31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile
contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.166 alin. 4 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea învățământului, în calitate de angajator urmează a fi obligat către reclamantă la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 .
P. edând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de "bunuri";, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, membrii de sindicat reprezentați, fiind beneficiarii dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această "speranță legitimă"; a reclamantului își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea
împotriva României, Străin și alții, nr. 57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție Astfel, potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Ori, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică
legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să i se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr. 221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul a constatat că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, având în vedere dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României,în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile Convenției și o normă internă, prevalează dispozițiile Convenției .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile Convenției .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației Convenției, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu impietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin Decizia privind recursul în interesul Legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 11/2012, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, stabilind că: "(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.";
Mai mult prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 (actualizată) - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dispun expres că " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, respective_, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
În ceea ce privește diferențele de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite potrivit reîncadrării conform Legii nr.330/2009,acestea au fost admise doar în parte, pentru perioadele_ -_ ,_ -_ deoarece, începând cu data de_, a intrat în vigoare noua lege de salarizare unică.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a admis acțiunea, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, și a obligat pârâtul P.
C. C. -N. să reîncadreze personalul didactic reprezentat de reclamant, cu începere de la_ și până la_ potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008, ale Legii - cadru nr. 330/2009 și ale Legii nr.285/2010, să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008, Legii - cadru nr. 330/2009 și a Legii nr.285/2010, pe perioadele indicate în precizarea de acțiune pentru fiecare membru de sindicat, corespunzător perioadei lucrate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtul M. E. N. și pârâtul P. C. C. .
Prin recursul declarat de pârâtul M. E. N.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, pârâtul și-a întemeiat excepția invocată pe lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții și pe lipsa atribuțiilor sale de finanțare, limitative stabilite de art.167 alin.17 din Legea nr.84/1995.
Prin recursul declarat de pârâtul P. C. C.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a S. ui L. al Î. P. C., contestându-se semnătura a 6 salariați, menționați în împuternicirea scrisă acordată organizației sindicale ceea ce se coroborează, în opinia recurentei cu neindicarea CNP.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, susținându-se că legitimarea procesuală pasivă revine doar ordonatorilor principali (M. E. N. ) și secundari (I. Ș. Județean C. ) de credite, conform art.22 din Legea nr.500/2002, art.100 alin.3 din Legea nr.1/2011, HG nr.536/2011, Ordinul MEN nr.5567/2011 și art.95 alin.1 lit. h din Legea nr.1/2011.
În fine, pârâtul a expus cadrul legal al salarizării personalului didactic începând cu anul 2011.
Pârâtul M. E. N. a depus întâmpinare
prin care a reiterat excepția calității procesuale pasive, considerând în mod eronat că obiectul acțiunii îl constituie plata premiului anual.
S. L. al Î. P. C. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul M. E. N. este nefondat.
Acesta a criticat hotărârea instanței de fond doar sub aspectul modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În acest context, Curtea notează că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 167 alin. 17 din Legea nr. 84/1995, conform cărora:
"Finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistenta psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E., Cercetării și
I novării
.";
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârât nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, pârâtul a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 84/1995, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâtul P. C. C. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a palatelor copiilor, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E.
N. .
Recursul declarat de pârâtul P. C. C. este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, dreptul organizației sindicale de reprezentarea în justiției a membrilor săi se întemeiază pe o împuternicire scrisă din partea acestora. Verificând împuternicirea scrisă depusă la dosarul de fond (filele 34-37), Curtea observă că toți salariații reprezentați de organizația sindicală au semnat declarația de împuternicire, ceea ce este suficient pentru nașterea dreptului de reprezentare. Omisiunea indicării codului numeric personal a 6 salariați nu prezintă relevanță juridică, nefiind o mențiune legală obligatorie în sensul art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, cu atât mai mult cu cât pârâtul recurent cunoaște aceste date ale propriilor salariați.
Prin urmare, este eronată legătura cauzală pe care pârâtul o stabilește între lipsa codului numeric personal și semnarea împuternicirii de către alte persoane decât cele 6 nominalizate în recurs.
De altfel, doar în recurs pârâtul contestă realitatea semnăturilor celor 6 persoane indicată, fără a solicita în probațiune verificarea de scripte și fără a se înscrie în fals.
În acest context, Curtea de Apel reține că prin demersul său pârâta tinde să susțină lipsa calității sindicatului de reprezentant a celor 6 persoane. Cum însă în dreptul numelui lor figurează semnăturile, revine pârâtului (în plus angajator) sarcina să dovedească că persoanele în cauză se opun sau renunță la judecată, conform tezei a II-a a art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011.
Nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului căruia în calitate de angajator a reclamanților îi revine obligația plății drepturilor salariale, conform art.40 alin.2 lit. a din Codul muncii.
Mecanismul de finanțare a cheltuielilor de personal nu exonerează pârâta de această obligație fundamentală a angajatorului din cadrul raporturilor juridice de muncă, iar identificarea și stabilirea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aparține sferei executării hotărârii. De altfel, pârâtul a fost chemat în judecată ca angajator, nu în calitatea sa de ordonator terțiar de credite.
În fine, expunerea cadrului legal ce guvernează în prezent salarizarea personalului didactic este total irelevantă, deoarece în speță au aplicabilitate dispozițiile Legii nr.330/2003 și ale Legii nr.285/2010 până la data de_ .
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C.
C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul M. E. N. și de pârâtul P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 11094 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.E. B.
