Decizia civilă nr. 423/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 423/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtele A. N. A Î. F. B. și A. N. A Î. F.
B. - F. J. S. împotriva sentinței civile nr. 5031/F din 8 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe intimații reclamanți S. L. D., T. T. -V., V. I. -V. și B.
E., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 5 februarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului S. reclamanții S. L. D., T. T. V., V. I. V. și B. E., au chemat în judecată pârâta A. N. a Î. F., F. J. S., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii reprezentând 3 salarii compensatorii în temeiul art. 12 alin. 3 din Capitolul II la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ANIF 2009 - 2010, actualizate cu indicele de inflație de la data de_ și până la plata efectivă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au fost angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată ai ANIF - RA și au fost concediați colectiv ca urmare a desființării acestei instituții, motiv pentru care, în raport cu vechimea în muncă, trebuiau să beneficieze de 3 salarii compensatorii conform prevederilor contractului colectiv de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanți, arătând că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile din Contractul colectiv de muncă invocate de reclamanți, întrucât aceștia nu au suferit nici un prejudiciu prin concedierea colectivă pentru a fi compensați, din moment ce au fost angajați începând cu data de_ la noua structura înființată potrivit O.U.G. nr. 82/2011, respectiv A. N. a Î. F.
- F. J. S. .
Prin sentința civilă nr. 5031/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. L. D.
, T. T. V., V. I. V. și B. E., în contradictoriu cu pârâtele A.
N. a Î. F. B. și A. N. a Î. F. B. - F.
J. S. .
Au fost obligate pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanții T. T.
V., V. I. V. și B. E. a unei plăți compensatorii în cuantum de 3 salarii, și către reclamanta S. L. D. a unei plăți compensatorii în cuantum de 7 salarii, în temeiul art. 12 alin. 3 din capitolul II la Contractul Colectiv de Muncă la nivel ANIF 2009-2010, actualizate cu indicele de inflație, de la data de_ și până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați cu contract colectiv de muncă pe durată nedeterminată ai Administrației Naționale a Î. F. - F. J. S.
.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se înființează A. N. de Îmbunătățiri F., instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea
M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Î. F. .
Potrivit alin. (4) art. 1 al aceluiași act normativ, numărul maxim de posturi al Agenției și filialelor județene este stabilit la 1.500 de posturi. Numărul de posturi ocupate la data de_ aferent Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. era de 4.757 salariați, fiind disponibilizați cu aceeași dată 3.257 de salariați.
Disponibilizările au fost efectuate în data de_, la nivel național. Cu această ocazie și reclamanților le-au fost comunicate preavizele (f. 28,37,40,46), prin care au fost încunoștințați cu privire la desființarea tuturor locurilor de muncă din cadrul ANIF, consecința fiind desfacerea contractelor individuale de muncă prin concediere colectivă.
De altfel, la data de_ reclamanților le-au fost comunicate și deciziile de concediere colectivă în temeiul art. 65-68 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii (f.29-31, 41-43, 47-49).
Conform art. 12 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ANIF în cazul concedierii colective "fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă astfel:
vechimea în sector de muncă mai mică de 3 ani - 3 salarii de bază;
vechimea în sector de muncă mai mare de 3 ani - 7 salarii de bază"; (f.6).
Potrivit art. 67 din Codul muncii salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil.
În conformitate cu prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 82/2011 "A. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația N. a Î. F. este parte, precum și că, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea încheiate de Administrația N. a Î. F. și aflate în executare la data adoptării prezentei Hotărâri își mențin valabilitatea și se preiau de către Agenție";.
Dreptul reclamanților la a beneficia de compensația prevăzută în contractul colectiv de muncă a fost recunoscut și la pct. 2 din deciziile de concediere comunicate acestora.
Simplu fapt al măsurii concedierii reclamanților ca urmare a concedierii colective le dă dreptul acestora la acordarea compensațiilor.
Nici chiar în situația prevăzută la art. 74 din Codul muncii, de reorganizare a salariatului concediat la aceeași unitate și fără examen, concurs sau perioadă de probă, textul legal nu prevede exonerarea angajatului de la plata compensațiilor sau obligarea angajatului la returnarea acestor compensații.
Cu atât mai mult reclamanții care s-au angajat la o altă unitate și după susținerea unui concurs, nu pot fi privați de plata drepturilor compensatorii cuvenite.
Având în vedere aceste considerente instanța a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească compensația cuvenită în funcție de vechimea avută în sectorul de muncă, actualizate cu indicele de inflație, de la data de_ și până la data plății efective, în temeiul art. 253 alin. 1 C. muncii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. de Îmbunătățiri F.,
solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii reclamanților.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții au fost salariați ai Sucursalei teritoriale Tisa - Someș din cadrul Administrației Naționale a Î.
F. R.A. și au fost concediați colectiv ca urmare a aplicării prevederilor
O.U.G. 82/_ privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățirii funciare.
Aceștia au primit preavizul și Deciziile de concediere in temeiul art. 65- 68 din Codul Muncii, republicat, determinat de desființarea locului de muncă și a postului, din motive fără legătură cu persoana salariatului.
În temeiul actului normativ mai sus invocat Administrația N. a Î.
F. - R.A. s-a desființat la data de_, prin predarea patrimoniului către
A. N. de Îmbunătățiri F. .
Desființarea Administrației a condus la desființarea tuturor locurilor de muncă, prin urmare, toți salariații ANIF RA au fost concediați colectiv.
Pe data de_, a fost încheiat protocolul de predare - preluare între Administrația N. a îmbunătățirilor F. RA. și A. N. de Îmbunătățiri F., iar in conformitate cu prevederile art. 15 al OUG 82/2011 "A. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația N. a Î. F. este parte. "
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de
A.N.I.F. R.A. 2009-2010 cu modificările și completările ulterioare, art.12, alin. 3), "La concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă, astfel: Vechime în sector mai mică de 3 ani 3 salarii de bază; Vechime în sector mai mare de 3 ani 7 salarii de bază.";
Art. 1 alin. (4) din OUG nr. 82/2011 a prevăzut un număr maxim de posturi al Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. și a Filialelor sale județene de 1500, iar art. 14 din același act normativ a stipulat că personalul angajat in cadrul Administrației Naționale a îmbunătățirilor F. RA, care se
desființează se preia de către A. N. de Îmbunătățiri F. în limita celor 1500 de posturi.
In perioada preavizului, reclamanții s-au înscris la concursul organizat pentru ocuparea posturilor în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri F.
F. S., iar ca urmare a promovării concursului de selecție a personalului organizat la data de_ de A. N. de îmbunătățiri F., reclamanții au fost angajați începând cu data de_ .
Conform solicitărilor MADR - Direcția Generală de Buget Finanțe și Fonduri Europene și a Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. au fost întocmite și transmise pentru punere în plată, situațiile acordării acestor salarii compensatorii numai pentru salariații fostei Administrații ce nu s-au angajat la A. N. de Îmbunătățiri F., iar acestea au fost achitate la data de 11 aprilie 2012.
Consideră că sentința atacată a fost dată după o apreciere greșită a actelor deduse judecății și cu aplicarea greșită a legii întrucât față de reclamanți nu a operat în fapt concedierea, nu au beneficiat de protecția oferită de ajutor de șomaj fiind angajați de la data de_ la Agenție, nefiind afectați de măsura concedierii și deci nu pot beneficia de salarii compensatorii. Reclamanți au fost preluați la entitatea nou înființată care a preluat patrimoniul Administrației Naționale a Î. F. R.A., conform
prevederilor art. 14 din OUG 82/2011.
Atribuțiile și denumirile posturilor la Agenție sunt firesc diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, însă acest lucru nu are relevanță deoarece preluarea s-a realizat conform OUG 82/2011 atât pentru patrimoniu, cât și pentru personal.
Prin urmare, concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii, și anume pierderea locului de muncă, prevăzut cu decizia de concediere, reclamanta continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. .
Recurenta critică hotărârea și sub aspectul obligării sale la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, arătând că nu există nici o reglementare legală în acest sens pentru plata salariilor, motiv pentru care instanța nu a putut motiva hotărârea, invocând greșit ca temei de drept art. 253 alin. 1 din Codul muncii.
Consideră, de asemenea, cheltuielile de judecată solicitate ca fiind foarte ridicate în raport cu complexitatea cauzei.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ..
În data de_, intimații reclamanți S. L., T. T. -V., V. I. -
V. și B. E. au depus întâmpinare (f. 13-14),
prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că dreptul acestora de a primi cele 3, respectiv 7 salarii compensatorii si obligația corelativa a paratei exista, este certa, mai mult decât atât, recunoscuta de parata.
O prima recunoaștere a acestui drept o reprezintă deciziile de încetare a contractului individual de munca in baza art. 65 - 68 din Legea 53/2003, fiecare dintre aceste decizii de încetare cuprinzând următoarea mențiune neechivoca la art. 2: la data concedierii reclamantul beneficiază de toate drepturile conferite de legislația in vigoare, precum si de compensația echivalenta a 7 salarii de baza prevăzute de art. 12 alin. 3 din Cap. II la contractul colectiv de munca la nivel de ANIF RA pentru anul 2009 - 2010.
Mai mult decât atât, la data de_ s-a adoptat Hotărârea de Guvern nr. 183/2012, care prevede suplimentarea bugetului M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului,
prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, în vederea achitării de către A. N. de Îmbunătățiri F. a obligațiilor rezultate din încetarea contractelor de muncă în urma disponibilizării.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 82/2011, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se înființează A. N. de Îmbunătățiri F., instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Î. F.
.
Potrivit art. 1 lin. 4 din același act normativ numărul maxim de posturi al Agenției și filialelor județene este de 1.500 de posturi.
De asemenea, art. 3 din OUG nr. 82/2011 prevede că "Patrimoniul Agenției se constituie prin preluarea elementelor de activ și de pasiv ale Administrației Naționale a Î. F., pe bază de protocol de predare- preluare, încheiat în termen de 30 de zile de la data înființării Agenției.
(2) La data încheierii protocolului de predare-preluare prevăzut la alin. (1), Administrația N. a Î. F. se desființează.";
Din perspectiva cererii formulate de reclamanți în cauză sunt relevante prevederile art. 14 din OUG nr. 82/2011 potrivit cărora "(1) Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a Î. F., care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1 alin. (4).
(2) Încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face în termenele și cu procedura stabilite de lege.";
Este necontestat în cauză faptul că, în raport de faptul că în cadrul Administrației Naționale a Î. F. își desfășurau activitatea un număr mai mare de angajați decât cel prevăzut la art. 1 alin. 4 din OUG nr. 82/2011, în vederea selectării personalului care a fost preluat de noua instituție publică s-a organizat un concurs.
Potrivit susținerilor recurentei pârâte, necontestate de reclamanți, aceștia s-au înscris la concursul organizat, numărându-se printre persoanele care au promovat concursul respectiv, astfel încât reclamanții au fost
"angajați";, începând cu data de_, în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri F.
Reclamanții își întemeiază pretențiile pe deciziile de concediere emise de fostul angajator, și în mod special pe mențiunile de la pct. 2 din deciziile respective, unde se prevede că fiecare dintre aceștia beneficiază la data concedierii de o compensație echivalentă cu 3 salarii, respectiv 7 salarii în ceea ce o privește pe reclamanta S. L. D., prevăzută de art. 12 alin. 3 din Cap. II din Contractul colectiv de muncă la nivel de ANIF RA.
Curtea notează că, potrivit prevederilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Compensațiile astfel acordate reprezintă în fapt măsuri de protecție socială de care beneficiază persoanele ale căror contracte individuale de muncă încetează pentru motive ce nu țin de persoana lor, menite să compenseze într-o anumită măsură eventuale prejudicii suferite prin pierderea locului de muncă.
Curtea constată însă că în situația reclamanților nu a avut loc o concediere în sensul dispozițiilor legale, întrucât, în urma procesului de selecție a personalului ce urma a fi preluat de instituția publică nou înființată,
reclamanții au continuat raporturile de muncă cu această din urmă instituție, începând chiar cu data desființării Administrației Naționale de Îmbunătățiri F.
.
În raport de terminologia folosită de legiuitor, și anume că personalul Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. "se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1 alin. (4)";, este evident că în privința personalului astfel preluat nu se poate vorbi despre o concediere, raporturile de muncă ale acestora nefiind întrerupte, ci au continuat cu instituția publică nou înființată în urma reorganizării fostului angajator.
Cu alte cuvinte, în cazul reclamanților nu s-a produs efectul specific al concedierii, și anume pierderea locului de muncă, aceștia continuându-și activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale a Î.
F. .
Chiar dacă și în cazul reclamanților fostul angajator a procedat la emiterea unor decizii de concediere, decizii care nu au fost anulate sau retractate, Curtea reține că aceste decizii nu pot constitui un temei suficient pentru a se constata îndreptățirea reclamanților la plățile compensatorii menționate în deciziile respective, din moment ce, astfel cum s-a arătat mai sus, în cazul acestora nu a intervenit o concediere.
Având în vedere cele menționate anterior Curtea constată că situația reclamanților nu este similară cu cea reglementată de prevederile art. 74 din codul muncii, reținută de instanța de fond ca un argument suplimentar în conturarea concluziei că reclamanții ar fi fost îndreptățiți la plata salariilor compensatorii. Aceasta întrucât în cazul reclamanților nu se poate vorbi despre o reînființare a locurilor de muncă intervenită ulterior concedierii, ci de o procedură specifică, reglementată prin dispoziții legale speciale, privind reorganizarea unei persoane juridice de interes public național, care a condus în final la concedierea unei părți dintre salariații acesteia.
Faptul că prin HG nr. 183/2012 s-a aprobat suplimentarea bugetului M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale în vederea achitării de către A. N. de Îmbunătățiri F. a obligațiilor rezultate din încetarea contractelor de muncă în urma disponibilizării nu poate fi interpretat ca o recunoaștere a unei îndreptățiri a reclamanților de a beneficia de plățile compensatorii pretinse, câtă vreme în actul normativ invocat de aceștia nu se face referire și la personalul preluat de noua instituție, ci se menționează destinația sumelor ca fiind aceea de a se achita obligațiile rezultate din încetarea contractelor de muncă în urma disponibilizării, reclamanții nefăcând însă parte dintre persoanele disponibilizate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de pârâtă și va modifică în tot sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. N. A Î. F. B. împotriva sentinței civile nr. 5031 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. L. D., T.
T. -V. | , V. | I. -V. | și B. | E. | în contradictoriu cu pârâta A. | N. |
a Î. | F. | . |
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS3 ex. Jud.fond: R.M.P.
