Decizia civilă nr. 4253/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4253/R/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 1957 din 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată U. J. A S.
L. D. Î. B. -N. și pe pârâtul intimat P. C. B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic Pintea V., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 octombrie 2013, prin e-mail, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate prin UJSLÎ
B. -N. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a C.
J. B. -N. și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă privind asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare reprezentând drepturi salariale solicitate de reclamanți pentru funcțiile didactice ocupate la P. C. în raport cu prevederile art. 110 alin. 3 din Legea nr. 1/2011. Prin bugetul C. J. se asigură finanțarea cheltuielilor numai pentru unitățile de învățământ speciale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.907/112/_ pe rolul Tribunalului B. -N., U. J. A S. L. D. Î. B. -N., în numele și pentru membrii de sindicat: C. FILON-F., M. I., C. VELEA
A. -MIHAI, B. A T. -DOREL, SĂLVAN A.
, P. NASTASIA-L.
, a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții: P. C. B.
și C. J.
B. -N. ,
obligarea unității de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, respectiv, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr.221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei; plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 1 iulie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea celorlalți pârâți la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299.933 lei. în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii".
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, prin Decizia 1093/_ .
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă O.U.G. nr. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/2008 a Curții Constituționale.
Anterior pronunțării Deciziei nr.1221/2008, Guvernul României a adoptat
O.U.G. 151/_ conform căreia, pe toată durata anului 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 trebuia să fie de 299,933 lei,
Și aceste prevederi ale O.U.G. 151/_ au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009. Prin O.U.G. 1/_ s-a modificat din nou O.G. 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, însă și prevederile acesteia au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/_ .
S-a mai arătat că încercările de blocare a dispozițiilor cuprinse în Legea 221/2008 au continuat prin emiterea O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, prin care se modificau prevederile art. 1(1) din O.G. 15/2008, însă art. 1(1) a fost introdus în O.G. 15/2008 prin art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008 ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009 și Decizia nr. 989/_ .
Reclamanții mai arată că prevederile O.U.G.31/2009 și O.U.G.41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat nu puteau produce efecte după declararea neconstituționalității actului modificat.
Se consider astfel că, în măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009, dispozițiile Legii 221/2008 majorarea a coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar
pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Se mai invocă faptul că, potrivit Legii-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat trebuia să se mențină și ulterior datei de_, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, s-a susținut că, la data de_, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vigoare la data de_ .
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 Ut. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, Legea 221/2008, O.G. 15/2008, art. 28 din Legea 62/2011, art. 283 alin. 1 Ut. c Codul muncii.
Pârâtul P. C. B., prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei,
a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
Pârâtul C. județean B. -N., nu a formulat întâmpinare la judecarea cauzei în primă instanță.
La data de 10 iulie 2013, acțiunea promovată de reclamantă în numele și pentru membrul de sindicat I. B. -F. a fost disjunsă, dispunându-se formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 28 august 2013.
La aceeași dată, excepția tardivității introducerii acțiunii a fost unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1957/F din 10 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-N.,
s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul P. C. B. și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. A S. L. D. Î., în numele și pentru membrii de sindicat: C. FILON-F., M. I., C. VELEA A. -MIHAI, B. A T. -
DOREL, SĂLVAN A., P. NASTASIA-L., împotriva pârâților: P. C. B.
, C. J. B. -N., și în consecință, a fost obligat pârâtul P. C. B. să calculeze drepturile salariale cuvenite fiecărui reclamant potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească fiecăruia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
Pârâtul P. C. B. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite fiecărui reclamant potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească fiecăruia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;
Pârâtul C. J. B. -N. a fost obligat să aprobe pârâtului P. C.
diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de fiecare reclamant în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția invocată nu este întemeiată, întrucât art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu prevede expres că procedura de contestare la ordonatorul de credite
și apoi la instanța de contencios administrativ constituie o procedură prealabilă ce trebuie urmată obligatoriu anterior sesizării instanței de drept comun, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 109 C. proc. civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2010 - 13 mai 2011 reclamanții au fost angajații unității școlare pârâte, pe posturile menționate în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar, făcând parte din categoria personalului didactic, respectiv, didactic auxiliar (reclamantul Sălvan A. ), prevăzută de Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite
funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut de către prima instanță că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și
care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar.
Prin urmare, în privința reclamanților s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate, salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
S-a mai reținut că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în
interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010, s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011.
Prin Legea nr.285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
În cazul reclamanților, majorarea trebuia să pornească de la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010, calculat în baza reîncadrării operate prin Legea-cadru nr. 330/2009 pornind de la salariul cuvenit la 31 decembrie 2009, calculat conform prevederilor Legii nr. 221/2008, ceea ce nu s-a realizat așa cum a atestat unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 657/_ depusă la dosar.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, în care reclamanții au fost angajați ai unității de învățământ chemată în judecată, aceștia trebuiau să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate au suportat riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată a fost ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
S-a mai constatat că, în ceea ce privește calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul P. C. B. și a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art.110 alin. 3 din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ special funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale consiliilor județene pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
Potrivit art.91 alin. 5 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
S-a reținut astfel că pârâtul consiliul județean este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local al consiliului județean, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul a admis și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. județean B. -N. și în consecință, a obligat pârâtul să aprobe pârâtului P. C. B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de fiecare reclamant în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 -
13 mai 2011.
În baza art. 55 alin.2 din Legea nr.304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. B. -N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că a fost citat pentru termenul din data de_, fără copia acțiunii.
J. B. -N. mai invocă faptul că nu are calitate procesuală pasivă privind asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru finanțarea cheltuielilor bugetare reprezentând drepturi salariale solicitate de către reclamanți pentru perioadele: 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, în calitate de salariați ai pârâtului P.
, având în vedere prevederile art.110 alin.3 din Legea nr. 1/2011
În drept, se invocă disp.art.304 pct._ și 312 din codul de procedură civilă și ale Legii nr. 84/1995.
Reclamanta U. J. a S. L. din Î. B. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de pârâtul C. J. B. -N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat,
pentru următoarele considerente:
dovada de îndeplinire a procedurii de citare depusă la fila nr.19 dosar de fond rezultă că recurentul a fost citat pentru termenul de judecată din data de
_, ";cu copie acțiune";, astfel încât se reține ca fiind nefondat primul motiv de recurs invocat de către recurent.
Se rețin însă ca fiind fondate motivele de recurs privind lipsa calității procesuale pasive invocate în cauză de către pârâtul C. J. B. -N. .
Astfel, conform disp.art.167 alin.18 din Legea nr.84/1995, finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogica, centrele logopedice, cabinetele scolare, cluburile sportive si scolare se asigura din bugetul de stat, prin bugetul M. ui Educatiei, Cercetarii si Inovării.
De asemenea, prevederile art.110 alin.3 din Legea nr. 1/2011, reținut de către prima instanță prin considerentele hotărârii, privesc doar finanțarea unităților de învățământ special, astfel încât acestea nu pot fi aplicate și în cazul asigurării fondurilor necesare palatului copiilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.2 Cod.proc.civ., urmează să se admită recursul formulat de pârâtul C. J. B. -N. și să se modifice în parte sentința civilă pronunțată de prima instanță, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. J.
B. -N. și respingerii acțiunii formulate de U. J. A S. L. D. Î.
B. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținându-se restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul C. J. B. -N. împotriva sentinței civile nr.1957/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. J. B. -N. și în consecință respinge acțiunea formulată de U. J. A S. L. D. Î.
B. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013..
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -N.: G. C. F. .
