Decizia civilă nr. 434/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 434/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții: M. I. T., M. L. -V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M., M.
I., P. K. -S., R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F., O.
M., M. A., M. M. -M., B. M. -R., SA, O. E.
, Ș. L. -C., P. F., C. L., C. E., F. A. T., M.
VITALYOS E. împotriva sentinței civile nr. 10291 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați
N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. B. și S. "C. M. ";
- S. T., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.7147/117/_, reclamanții: M. I. T.
, M. L. -V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M. ,
M. I., P. K. -S., R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F.
, O. M., M. A., M. M. -M., B. M. -R., SA, O.
E., Ș. L. -C., P. F., C. L., C. E., F. A. T. ,
M. VITALYOS E. au chemat în judecată pe pârâtele: S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; S.A. și S. N. DE T. F. DE M. "C.F.R.
M. "; S.A.- S. T. și au solicitat obligarea pârâtelor la plata retroactivă a drepturilor reprezentând diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut, negociat in cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pe perioada iunie 2009 - martie 2010, diferențele între sumele efectiv primite cu titlu de primă de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009, salariul suplimentar parțial pe anul 2010, respectiv prima de vacanță pe anul 2009 și sumele rezultate în urma recalculării salariului, potrivit petitului anterior, actualizate cu rata inflației, cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, precum și la operarea modificărilor corespunzătoare in carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, în perioada iunie 2009- martie 2010, nu li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în mod corect, ci avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei și că in această perioadă a fost in vigoare Contractul colectiv de muncă
unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 care prevede drepturile salariale solicitate, contract care nu a fost respectat de pârâte.
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, prima pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivând că cererea putea fi formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar, în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii reclamanților, motivând că aceștia nu au respectat procedura prevăzută de lege pentru a obține drepturile solicitate.
Prin sentința civilă nr. 10291 din_ a Tribunalului C.,
a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. S.A. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții: M. I. T., M. L. -V., P. M., C. I., C. ANA, S.
R., D. G. -M., M. I., P. K. -S., R. S., H. O., P. A.
-C., P. I., M. F., O. M., M. A., M. M. -M., B. M.
-R., SA, O. E., Ș. L. -C., P. F., C. L., C.
E., F. A. T., M. VITALYOS E. în contradictoriu cu pârâtele: S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A.-S. T. .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția invocată este nefondată, întrucât termenul de prescripție aplicabil, potrivit practicii, este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții au fost angajații societății pârâtei S. N. DE T. F.
DE M. "C. M. "; S.A.-S. T., în baza unor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată până luna martie 2010, când au fost disponibilizați în urma aplicării programului de restructurare și reorganizare determinat de situația economico-financiară dificilă a societății.
În anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se ca salariu de bază minim brut de 570 lei.
În contractul colectiv de muncă nr.72/2008, la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 se prevede un salariu de bază minim brut, valabil de la data de_ de 700 lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună iar in contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, valabil până la data de_ se prevede acordarea primei de Crăciun și a salariului suplimentar.
Prima instanță a mai reținut că modificarea salariului de bază minim brut la nivel de unitate nu se face in mod direct și imediat, ci se face cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, cu analizarea și aprobarea consiliului de administrație.
Potrivit prevederilor art.107 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2008 și 2009 în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare se instituie o comisie mixtă patronat-sindicate la nivelul societății și la nivelul sucursalelor care se reunesc în prima decadă din prima lună a trimestrului iar la cererea uneia dintre părți în maxim 10 zile calendaristice de la primirea cererii pentru a analiza sesizările apărute în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă.
S-a reținut de către tribunal că această procedură nu a fost demarată și nici nu a fost realizată de către reclamanți astfel că cererea lor privind plata diferențelor de drepturi salariale nu poate fi primită.
De asemenea, s-a constatat că, la S.N.T.F.M. "C. M. "; S.A., singurul acționar este Statul Român prin M. T. urilor cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 100%.
Astfel, tribunalul a reținut că în această unitate fondul de salarii este limitat la suma aprobată printr-o hotărâre de guvern. H.G. nr.532/2008, nr.28/2010 și nr.311/2010 dispun în mod imperativ "cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise in bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limitele maxime ce nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și numai cu aprobarea guvernului, la propunerea M. ui T. urilor";.
S-a mai reținut că, în lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturilor bănești stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură transporturi care nu sunt prevăzute în actul normativ de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli și pentru care nu s-au alocat fonduri, nu se poate da eficiență convenției particulare a părților prin ignorarea legii.
În această situație, s-a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții:M. I. T., M. L.
-V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M., M. I., P. K.
-S., R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F., O. M., M. A.
, M. M. -M., B. M. -R., SA, O. E., Ș. L. -C., P.
, C. L., C. E., F. A. T., M. VITALYOS E.
considerând- o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții au fost angajați ai societății pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, până în luna iunie 2010, când au fost disponibilizați în urma aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare a societății angajatoare, determinat de situația economico- financiară dificilă a acesteia.
Pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada iunie 2009 - martie 2010, reclamanților li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei. Pornind la acest salariu minim brut de bază, pentru fiecare dintre aceștia s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficientul de ierarhizare specific, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință supusă analizei era în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 nr. 722/2008. Potrivit art.41 alin.3 lit.a din acesta: "salariul de bază minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Recurenții arată că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea, motivând că "modificarea salariului de bază minim brut la nivel de unitate nu se face in mod direct și imediat, ci se face cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, cu analizarea și aprobarea consiliului de administrație";.
Potrivit art.236 alin.4 Codul muncii și art.7 alin.2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, fiind obligatorii pentru părțile contractante.
Dar, se arată că în conformitate cu prevederile art.238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă:
"(1) Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Recurenții mai menționează faptul că art.8 din CCM la nivel de Ramură de
T. uri prevede următoarele: "cu privire la drepturile salariaților, părțile sunt de acord să respecte și să aplice prevederile înscrise în art.8 din Contractul colectiv de muncă Unic la nivel național";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicata (în vigoare la data încheierii contractelor colective de munca analizate în cauza), potrivit cărora "contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede ca "executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți";.
Pe de alta parte, se arată că art. 37 din Codul muncii consacra principiul negocierii individuale și colective a contractelor de munca, iar în art. 38 din același cod sunt indicate într-o modalitate imperativa limitele minima le ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, și dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicată, prevedeau următoarele: "clauzele cuprinse în contractele de munca negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate";.
Recurenții arată că toate normele legale anterior menționate consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat și constituțional prin art. 41 alin 5 din Constituția României conform căruia:
"Dreptul la negocieri colective în materie de munca și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate";.
Ca atare, se invocă faptul că orice contract colectiv de munca se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art. 24 alin 1 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la datele analizate în prezenta cauza.
Recurenții arată astfel că, având caracter obligatoriu, rezulta ca drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, în cauza la nivel de ramura, în cazul în care la nivel de unitate, respectiv la nivel de grup de unități au fost stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
De altfel, se arată că și în jurisprudența Curții Constituționale s-a accentuat obligativitatea respectării, în negocierile colective, a drepturilor minimale consacrate în favoarea salariaților prin dispozițiile legii și prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Prin deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr. 294/2007, definitive și general obligatorii: "Contractul colectiv de munca încheiat la nivel național sau la nivel de ramura constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale";.
Potrivit art.107 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2008 și 2009, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare se instituie o comisie mixtă patronat-sindicate la nivelul societății și la nivelul sucursalelor care se reunesc în prima decadă din prima lună a trimestrului, iar la cererea uneia dintre părți în maxim 10 zile calendaristice de la primirea cererii pentru a analiza sesizările apărute în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă.
Se arată că în mod netemeinic instanța de fond a statuat în sensul respingerii acțiunii reclamanților, motivat de lipsa demarării și realizării unei asemenea proceduri.
Recurenții consideră în acest sens că procedura prealabilă în fața comisiei patronat-sindicate nu este obligatorie, iar art. 109 alin.2 C.pr.civ., prevede că numai în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței se face după
îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege, ori în cazul acesta nu există nicio procedură prealabilă care să fie obligatorie, înaintea promovării acțiunii.
Mai mult decât atât, se susține că, art.107, în cuprinsul alin.7, prevede expres că "sesizarea comisiei, precum și hotărârile acesteia nu aduc atingere competenței instanțelor de drept comun";.
Se mai invocă principiul forței obligatorii a contractului potrivit căruia un contract legal încheiat se impune părților semnatare întocmai ca legea; deoarece contractul colectiv de munca, este în același timp un act juridic (contract), sursa de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată, izvor de drept, fiind sub acest aspect o norma convenționala negociata, iar parata recurenta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S.A. este parte semnatara a Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura T. uri nr. 722/_, valabil pe anii 2008-2010, fapt ce reiese din simpla analiza a Anexei nr. 5 la acest contract.
Recurenții mai arată că instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea recurenților reținând faptul că pârâta-intimată avea obligația de a se încadra în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate prin H.G. nr. 532/2008, nr. 28/2010 și nr. 311/2010, doarece achitarea drepturilor pretinse de aceștia prin acțiunea introductivă nu era în niciun fel condiționată în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate, dispozițiile Contractului Colectiv Unic la Nivel de Ramură de T. uri fiind clare și lipsite de echivoc, nedispunând nicio limită în sensul celor reținute de instanța de fond.
Se mai susține că prevedrile Contractului Colectiv Unic la nivel de Ramură de T. uri înlătură de la aplicare o dispoziție cu caracter general. Din moment ce societatea și-a asumat și a stabilit prin CCM la nivel de Ramură de T. uri obligația de a acorda salariaților săi salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, recurenții consideră că aceasta avea totodată obligația de a întocmi bugetul de venituri și cheltuieli cu respectarea acestor prevederi.
În acest sens, se mai arată că pârâta nu-și poate invoca propria sa culpă în neîndeplinirea obligațiilor, ci potrivit convenției părților, potrivit legii lor, este ținută să respectare dispozițiile privind dreptul la salarizare al angajaților.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. N. de T. F. de M.
"C. M. "; S.A. B. solicită respingerea recursului formulat de către reclamanți.
Intimata arată că, în perioada în care au fost salariații ai C. M., toți reclamanții au fost retribuiți în mod legal în conformitate cu grila și clasa de salarizare în care au fost încadrați, conform CCM C. M. aplicabil pentru fiecare perioada, aceștia fiind totodată salarizați în conformitate cu prevederile
contractului individual de munca (și/sau a actelor adiționale) pe care aceștia le- au semnat fără obiecțiuni sau observații.
Față de disp. art. 41 alin.3 lit. a din CCM la Nivelul Ramurii T. uri, se arată că, prin Legea nr.329/2009 - privind reorganizarea unor autorități publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordului cadru cu Comisia Europeana și Fondul Monetar Internațional-art.27 alin.1, se arată că: "anual prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politica salariala ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar....";,
De asemenea, conform art.30 din Legea 329/2009: "contractele colective de munca se negociază în condițiile legii după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli, ale operatorilor economici, în limitele și condițiile stabilite prin bugete";. Or, intimata, raportat la dispozițiile acestei legi, care stabilesc în mod imperativ și expres strategia în domeniul salarizarii în cadrul societăților naționale, și care prin masurile privind disciplina financiar-bugetara, urmăresc reducerea efectelor crizei economice și îndeplinirea obligațiilor ce rezulta din Memorandumul de Înțelegere dintre Comisia Europeana și România, încheiat la
B. și Bruxelles la_ și de Acordul stand-by încheiat între România și FMI, este ținută să le aplice și să le respecte.
Se mai arată că, prin bugetele aprobate prin hotărâri de guvern, la S. C.
SA B., nu s-a permis creșterea nivelului salariului minim la nivelul celui prevăzut în contractul colectiv pe ramura, aceasta fiind obligată, sub sancțiunea legii, să respecte atât bugetul aprobat (cu limitarea fondului de salarii), cât și dispozițiile Legii speciale nr.329/2009, societatea fiind sub monitorizarea FONDULUI MO. AR INTERNATI. AL, așa cum rezulta din dispozițiile O.U.G. nr.99/2009.
C. M. mai susține că este o societate comerciala având ca acționar unic statul roman, ori în calitate de acționar, statul roman își exercita drepturile și obligațiile prin M. T. urilor, așa încât pentru anul financiar 2008, M.
urilor a comunicat operatorilor economici monitorizați ca fondul de salarii prevăzut de BVC nu poate depăși o creștere de 8% fata de fondul realizat în 2007. De altfel, prevederile art.40 alin.3 din CCM la Nivelul Ramurii T. uri încheiat pentru anul 2006-2007, erau în sensul că: "salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2006 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/luna,este de 540 lei RON/luna, reprezentând 3,18 RON/ora";.
Așadar, se arată că, aplicând aceste prevederi și dispozițiile M. ui T. urilor, rezulta ca salariul de baza minim brut la nivel de Ramura T. uri, pentru societățile de stat monitorizate și aflate în subordinea acestui minister, ar putea fi pentru anul 2008 de 584 RON/luna și nu de 700 RON/luna, astfel cum a fost stabilit în CCM la Nivelul Ramurii T. uri pentru anii 2008-2010.
Intimata mai susține că, în CCM la Nivelul Ramurii T. uri 2008-2010, la art.41 alin.1, sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0, ori în cazul reclamanților, care au studii superioare, daca s-ar aplica exclusiv prevederile acestui contract colectiv, ar însemnă că salariul de baza minim brut pentru funcția deținuta de aceștia ar trebui să fie la nivelul sumei de 1400 lei, rezultat din amplificarea valorii salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei) cu coeficientul minim de ierarhizare în valoare de 2,0 prevăzut la art.41 alin.1, lit.d, din același contract (coeficient specific funcțiilor pentru care condiția de pregătire este studii medii).
Se mai arată că, potrivit grilei de salarizare prevăzuta în anexa nr.1 din CCM C. M. SA, coeficienții de ierarhizare variază între 1,0 și 4,061, astfel că
reclamanții au fost retribuiți pe baza unui salariu de baza care depășește cu mult nivelul valorii determinate exclusiv pe baza prevederilor CCM Unic la Nivel Ramura T. uri, aceștia fiind remunerați pe baza grilei și clasei de salarizare specifica fiecărei funcții sau meserii ocupate.
Față de dispozițiile contractuale, intimata arată că a aplicat reclamanților întocmai dispozițiile în vigoare în perioada în care au fost/sau sunt salariații acesteia, societatea având obligația legala de a respecta și a se încadra în prevederile CCM al unității sau în cele prevăzute în contractul colectiv imediat superior (CCM Grup de Unități) astfel încât prevederile CCM la Nivel de Ramura
T. uri nu pot fi aplicabile în speța.
Intimata consideră că nu trebuie omise, în soluționarea cauzei, nici prevederile art.153 al Legii nr.62/2011, care stabilesc următoarele: "conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicala legal constituita poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronala orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în forma scrisa, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare"; .
Pentru acest motiv intimata consideră că se impune ca instanța să dea importanta cuvenita CCM-ului încheiat la nivelul Unității.
În recurs, părțile depun la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de reclamanții: M. I. T., M. L. -V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M., M. I., P. K. -S. ,
R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F., O. M., M. A., M.
M. -M., B. M. -R., SA, O. E., Ș. L. -C., P. F.
, C. L., C. E., F. A. T., M. VITALYOS E., prin prisma
motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și convenționale invocate în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Recurenții-intimați se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform disp.art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În ceea ce privește dispozițiile art.107 din Contractul colectiv de muncă, chiar dacă în cauză nu s-a probat sesizarea comisiei mixte patronat-sindicate la nivelul societății, se reține că, potrivit alin.7 din același articol, aceasta nu poate aduce atingere competenței instanțelor de jurisdicție a muncii de a soluționa prezenta cauză.
Curtea reține însă, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009-martie 2010, că soluția la care a ajuns prima instanță în cauză este legală și temeinică, acțiunea reclamanților fiind nefondată.
S. intimată invocă în cauză faptul că solicitările formulate de către reclamanți încalcă atât prevederi ale contractelor colective de muncă valabile în perioada pentru care s-au cerut drepturi salariale, cât și dispozițiile legale în vigoare.
Pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit.a) din Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri încheiat pe anii 2008-2010 cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea națională intimată, a negociat cu sindicatele și a stabilit următoarele:
-prin Contractul colectiv de muncă pe anii 2007/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de_, prin actul adițional nr.2093/_, salariul de bază minim brut prevăzut în Anexa nr.1A, începând cu data de _
, ca fiind cel de 500 lei, iar cel prevăzut în Anexa 1B, începând cu data de_, ca fiind cel de 570 lei;
- prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, înregistrat sub nr.2584/_, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei.
Mai mult, prin Actul Adițional la CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008 nr.370/_, s-a prelungit, pe de o parte, valabilitatea acestuia cu 48 de luni (până la_ ) și de asemenea, s-a modificat art.9 alin.4 lit.c, în sensul că: "Salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unități, valabil de la_, pentru un program de lucru complet, este de 570 lei. În fiecare an de valabilitate a prezentului CCM la nivel de Grup de Unități F. e (înainte de fundamentarea BVC la unități) se va negocia salarizarea";.
De altfel, fiecare dintre reclamanții din prezenta cauză au înscrise în carnetul de muncă mențiunile privind: salariul stabilit, începând cu datele de _
, respectiv_, cu precizarea că acesta a avut la bază actul adițional nr.2093/_ la Contractul colectiv de muncă.
Tot din cuprinsul cărților de muncă depuse la dosarul de fond, dar și a actelor adiționale la contractele individuale de muncă nr.I.B-880 din_ și
nr.I.B./1358/_ -încheiate ulterior intrării în vigoare a Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010-, depuse la solicitarea instanței de recurs, rezultă că în privința modificărilor salariale intervenite pentru fiecare dintre reclamanți în anul 2008 (în temeiul Contractelor colective încheiate la nivel de unitate /cu actele adiționale aferente), angajatorul și-a îndeplinit obligația de informare a salariaților, conform disp.art.17 alin.2,3 și 5 din Codul muncii.
Astfel, art.17 din Codul muncii prevede următoarele:
Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
(1^1) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.
Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente:
identitatea partilor;
locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d)functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative si atributiile postului;
riscurile specifice postului;
data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
l) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
m) durata perioadei de proba;
Elementele din informarea prevazuta la alin. (2) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (2) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.
(4^1) La negocierea, incheierea sau modificarea contractului individual de munca, oricare dintre parti poate fi asistata de terti, conform propriei optiuni, cu respectarea prevederilor alin. (5).
Astfel, se reține că angajații au semnat actele adiționale nr.I.B/880 din_ și nr.I.B./1358/_, al căror obiect, înscris la punctul A, era stabilirea salariului începând cu datele de_, respectiv,_ și care prevedeau că acestea au fost încheiate: "În baza prevederilor Contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr.1632 din_ și Actului adițional înregistrat sub nr.2093/_ la Direcția de muncă și Protecție Socială a Municipiului B., întocmit conform prevederilor legilor nr.130/1996, republicată,…";.
Prin urmare, se reține că salariații au fost informați asupra modalității de stabilire a salariilor, în sensul că acestea au fost calculate conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, și, semnând actul adițional, au fost de acord cu toate clauzele acestuia.
În cauză au fost invocate de către recurenți și dispozițiile art.38 din Codul muncii republicat, privind nulitatea oricărei tranzacții prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute salariaților, însă aceste prevederi se referă în exclusivitate la drepturi recunoscute angajaților "de lege";.
Se mai reține că, după data de_, până în luna martie 2010-când reclamanții au fost concediați-nu a mai fost necesară încheierea unor alte acte adiționale la contractul individual de muncă, întrucât, astfel cum am precizat anterior, prin actul adițional nr.2093/_ la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007/2008, a fost stabilt salariul de bază minim brut de 570 lei, începând cu data de_, care a fost menținut la același nivel și prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, înregistrat sub nr.2584/_, Anexa nr.1.
Se mai reține că art.1 lit.d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, re prezentanții statului
, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pun ă în aplicare p olitica
salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de
conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act nor mativ, operatorii eco nomici prezintă,
în vederea aprobări i, bugetul de venit uri și cheltuieli org ane lor administrațieipublice centrale
sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin .1 din aceeași
lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și
cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Mai mult, analizând în cauză și mențiunile înscrise în carnetele de muncă al reclamanților în perioada 2009-2010
, Curtea observă că toți aceștia au înscrise diferite perioade
din lunile iulie-decembrie 2009, în care s-au aflat în șomaj tehnic, ceea ce evidențiază, pe de o parte, dif icultățile economice ale
intimatei, iar, pe de altă parte, încercar ea acesteia de a păstra în această
perioadă personalul angajat .
De asemenea, în luna martie 2010, reclamanții au fost concediați, în
temeiul disp.art.65 din Codul muncii, în cadrul unei proceduri de concediere
colectivă, potrivit Programului de Restructura re și Reorganizare aprobat prin
Hotărârile A.G.A. nr.38/_, nr.1/_, nr.3/_ și nr.12/_ .
În consecință, se constată că toți reclamanții au avut, în diferite perioade ale anului 2009, suspendat contractul de muncă, în temeiul disp. 52 alin.1 lit.d)
din Codul muncii,
pentru intreruperea t emporară a activitat ii angajatorului, din
motive economice, tehnologice, structurale
și, conform disp.art.53 alin.1
din cod, în aceste perioade, salariații erau îndreptățiți doar la o indemnizatie
, platită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.
De altfel, conform disp.art.44 alin.3
din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr.722/2008, "În cazuri excepționale, când din motive tehnice sau din alte motive neimputabile salariaților activitatea unității a fost întreruptă
, salariații vor primi 75% din salariul de bază minim brut individual avut și sporul de vechime al acestuia
, cu condiția ca încetarea activității să nu se fi produs din vina lor și dacă în tot acest timp au rămas la dispoziția unității. Prin negocieri în cadrul comisiei paritare constituite la nivel de grup de unități sau unitate se vor stabili cazurile excepționale precum și modul concret de realizare a prevederii de a rămâne la dispoziția unității, prezenți în incinta unității în așteptarea reluării activității sau de a rămâne la domiciliu, de unde să poată fi convocați de unitate.";
Din carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că aceștia au beneficiat, în perioadele din anii 2009 și 2010, în care au fost în șomaj tehnic, de dispozițiile O.U.G.nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, se reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea
reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de salariu de bază, cât și celor cu titlu de prime și alte adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanții: M. I. T., M. L. -V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M., M. I., P. K. -
S., R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F., O. M., M.
A., M. M. -M., B. M. -R., SA, O. E., Ș. L.
-C., P. F., C. L., C. E., F. A. T., M. VITALYOS
E. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții: M. I. T., M. L.
-V., P. M., C. I., C. ANA, S. R., D. G. -M., M. I. ,
P. K. -S., R. S., H. O., P. A. -C., P. I., M. F., O.
M., M. A., M. M. -M., B. M. -R., SA, O. E.
, Ș. L. -C., P. F., C. L., C. E., F. A. T., M.
VITALYOS E. împotriva sentinței civile nr. 10291 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U.
