Decizia civilă nr. 4368/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4368/R/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. LIBER CĂI F.
C. în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 12137 din 2 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe pârâții intimați C. N. DE CĂI F. CFR SA și C. R. DE E., Î. ȘI R. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 octombrie 2013 CNCFR SA B. - Sucursala CREIR CF C. a depus la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul "L. CĂI F. "; C. în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CĂI F. "CFR"; SA și SUCURSALA "C.
R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C., a solicitat obligarea acestora să plătească fiecărui membru de sindicat salariul suplimentar, premiul anual acordat de Ziua Feroviarilor, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pe anii 2010-2011, toate indexate cu rata inflației la care să se adauge și dobânda legală. Pârâta CNCF S.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică arătând că pentru perioada 2009-2010 a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, în cadrul căruia, în Anexa 1 s-a stabilit că
drepturile solicitate nu se mai acordă începând cu anul 2010.
Prin sentința civilă nr. 12137 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ce privește acordarea diferențelor de salariu rezultată din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite instanța a reținut că respectivele drepturi au fost reglementate prin 3 tipuri contracte colective de muncă: CCM unic la nivel de ramură de transporturi 2008-2010 intrat în vigoare la data de_ până la data de_ ; CCM la nivel de grup de unități din transporturi 2006-2008, prelungit până la data de_ ; CCM la nivelul societății pârâte 2007-2008 prelungit și modificat prin actul adițional înregistrat la DM.P.S. B.
sub nr.1753/_, aplicabil până la_, prelungit și modificat prin actul adițional nr.437/_, valabil până la_, modificat și completat prin actul adițional nr.2450/_, modificat și completat prin actul adițional nr.1708/_, valabil până la_ .
La nivelul societății pârâte, conform anexei 1 din actul adițional nr.370/_ la CCM la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr.1 din CCM la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr.2450/_, salariul de bază brut a fost negociat la valoarea de 570 lei, începând cu_ iar ulterior, majorat la 600 lei, prin actul adițional nr.1708/_, începând cu data de_ .
Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare.
Reținând și aplicabilitatea prevederilor art.9 alin.3 din CCM la nivel de ramură de transporturi și ale art.247 din Codul muncii, s-a concluzionat în sensul netemeiniciei acestei pretenții.
Prin actul adițional la CCM nr._, la art. 32 se prevede că pentru 2010 salariul suplimentar nu se acordă datorită faptului că părțile au stabilit că dacă s-ar fi acordat acest salariu suplimentar, s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al S.N.C.F. "CFR"; S.A.
Aceleași părți contractante au stabilit prin art. 65 alin.1 din C.C.M. nr._ că pentru anii 2009-2010 nu se mai acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Pași, Crăciun și Ziua Feroviarului.
Rezultă că drepturile salariale solicitate nu au temei contractual, motiv pentru care cererea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. LIBER CĂI F.
C.
, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente.
În motivare invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.proc. civ. și art.304 pct.7 C.proc. civ., precum și că instanța de fond nu a fost atenta la starea de fapt expusa precum și la dispozițiile legale la care s-a făcut referire.
În acțiunea introductiva pretențiile au fost formulate în baza prevederilor art.30 și art. 71 din CCM la nivel de grup de unități nr. 2836/_ pentru 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr.4294/_ până la_ .
Pârâtele nu au onorat nici una din obligațiile contractuale asumate prin contractele colective de muncă astfel că datorează, cu titlu de daune, salariu suplimentar, premierea pentru Ziua feroviarului, Paște și Crăciun 2010 și 2011.
Instanța de fond retine ca cererea este nefondată deoarece prevederile art. 30 și 71 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2008-2010 au fost preluate în CCM la nivel de unitate iar clauzele au fost renegociate de către sindicatele reprezentative și administrație, în sensul ca prevederile referitoare la acordarea respectivelor drepturi nu se mai aplica în 2010.
Chiar dacă s-ar aprecia ca prin CCM la nivel de unitate drepturile au fost înlăturate, ignora faptul ca CCM la nivel de grup de unități era în vigoare, iar prevederile minimale privind acordarea acestor drepturi erau obligatorii.
Mai mult, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, având în vedere modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții ale art.30 și 71 din CCM la nivel de grup de unități.
Se invocă dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996 republicată, art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art.236 din Codul Muncii și faptul că circumstanțele economico-financiare ce ar fi fost de natura a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate, nu sunt de natura a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.
Prin întâmpinare, pârâta CNCF CFR SA B. - Sucursala C.R.E.I.R. CF C.
a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare arată că instanța de fond corect a soluționat cauza, potrivit prevederilor actului adițional la CCM nr._ art. 32 stabilește ca "pentru anul 2010 salariul suplimentar nu se acorda"; clauza ce nu poate fi încălcată, având în vedere că acesta reprezintă înțelegerea părților; dacă s-ar fi acordat salariul suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în Bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF CFR SA. R. ele de cale ferată nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin Hotărâre de Guvern, sens în care sunt invocate dispozițiile O.U.G. nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.65 ultimul aliniat din CCM nr._ pe anul 2009-2010, "în anul 2009 și 2010 nu se acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și Ziua Feroviarilor";.
Acest motiv este de ordine publica iar instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, statuat prin dispozițiile art.1270 C.civ.
Referitor la pretențiile pe anul 2011 acestea sunt netemeinice.
Contractul Colectiv de munca pe anul 2011-2012 înregistrat sub nr. 44/_ prevede la Capitolul XI Dispoziții Finale "ca părțile contractante stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de munca să se negocieze următoarele prevederi cu privire la salariul suplimentar pe anul 2011 cât și în ceea ce privește ajutoarele materiale pentru Paște, Ziua Feroviarului și Crăciun 2011.
Alte negocieri nu au mai avut loc, în consecința nu exista temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate.
Mai mult, și CCM la Nivel de Ramura Transporturi pe care reclamantul își întemeiază pretențiile și-a încetat aplicabilitatea la data de_ 1, în consecința și acest presupus temei legal nu mai există.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 312 alin. 5 C.proc.civ., constatându-se că nu s-a cercetat pe fond cauza.
Ceea ce s-a solicitat prin cererea introductivă de instanță a fost obligarea pârâtelor la plata, în favoarea membrilor de sindicat reprezentați, a salariului suplimentar, a premiului anual acordat de Ziua Feroviarilor, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pe anii 2010-2011, toate indexate cu rata inflației plus dobânda legală, în baza contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare.
Tribunalul a soluționat cauza prin raportare la dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, arătând că potrivit prevederilor art.247 din Codul muncii, doar în cazul în care la nivel de angajator, de grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contratul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Dezlegarea este eronată, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în prima parte a perioadei pentru care se solicită drepturile litigioase), preluate ulterior abrogării de dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități (în speță).
În același sens sunt prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Orice tranzacție prin care
se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate";, prin drepturi recunoscute de lege trebuind a fi înțelese inclusiv cele aduse de dispozițiile legale citat mai sus, de a beneficia de drepturile superioare conferite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 au valoare de principiu în dreptul muncii, astfel încât nu poate fi eludat prin inserarea unor prevederi contractuale care tind a se interpune în aplicarea directă a acestui principiu care reflectă ordinea publică în domeniul pe care îl reglementează.
Interpretând dispozițiile art. 274 Codul muncii în modul în care s-a indicat mai sus, tribunalul a omis practic a cerceta litigiul prin raportare la obiectul și cauza conturate de reclamant, omițând a cerceta litigiul cu care în mod efectiv a fost sesizat și în schimb s-a raportat la un obiect al acțiunii și o cauză cu care reclamantul nu a
investit instanța. Or, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind legată de limitele în care a fost investită.
Echivalează cu o necercetare a fondului situația în care se lasă nedezlegată chestiunea de drept centrală în soluționarea litigiului și pe care reclamantul își bazează pretențiile.
Așa fiind, Curtea constată că lipsește practic primul grad de jurisdicție, tribunalul soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, situație în care, raportat la prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., urmează a admite recursul, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, căreia îi revine obligația, conform art. 315 alin.1 C.pr.civ., de a analiza și a se pronunța asupra cererii formulate de reclamant prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. LIBER CĂI F. C. în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 12137 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. M. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. Petru Urs
GREFIER,
N. N.
