Decizia civilă nr. 3909/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3909/R/2013
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N. și P. MUNICIPIULUI C. N. împotriva sentinței civile nr. 8160 din 13 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
, privind și pe reclamanta intimată P. M. și pârâtul intimat C. T. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prev. art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8160 din 13 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. ,
s-a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -
N., pentru perioada_ -_ și s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul material la acțiune,
s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții C. T. C. -N., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI
C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N., și a fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului C. -N., a arătat că din textele de lege invocate de către pârât, a rezultat că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei, fiind irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Relativ la excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, respectiv referitor la perioada care depășește cei trei ani anteriori introducerii acțiunii, a reținut că pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că excepția este întemeiată
Referitor la fondul cauzei au fost reținute cele ce succes. Reclamanta a fost angajat al pârâtei în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante, astfel că este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
S-a avut în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, astfel că pârâta de rândul 1 în calitate de angajator are obligația să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
A fost invocată și Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, care a statuat că, efectele deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, îl constituie faptul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, sunt temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
S-a reținut și faptul că pârâta nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În privința pârâților de rândul 2 și 3 s-a constatat că aceștia au obligația să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze, în calitatea lor de ordonatori de credite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului
C. -N. și C. local al municipiului C. -N. .
Prin recursul formulat, C. Local al municipiul C. -N., reprezentat prin primar, E. Boc, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței atacată, in sensul respingerii acțiunii formulata de reclamantă, față de C. Local al Municipiului C. -N. .
Prin motivele de recurs se critică sentința instanței de fond in ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii formulate si, pe cale de consecința, obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor necesare plații drepturilor bănești.
Critica are în vedere respingerea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului recurent - C. Local al Municipiului C. -N., în acest sens arătând următoarele aspecte:
Pentru ca paratul, C. Local al Municipiului C. -N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate
in mod corect, sa fî fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, astfel că era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare inainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant.
Deși a arătat că pârâtul recurent poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, el facând doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in
funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. S-a precizat că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse. art. 104, alin. 1 din Legea nr.1/2011 care prevede că: Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de
invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale; alin. 2 care arată ca: finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele
locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora; alin. 5 prevede că: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului București; alin. 6 statuează că: Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de invatamant preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Din aceste dispoziții pârâtul a concluzionat că unitățile de invatamant preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În contextul acestei ultime aserțiuni s-a arătat că potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, astfel că pentru ca sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod correct, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat- aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția noastră facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al
fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În susținerea petitelor subsidiare din recurs a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de invatamant au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
P. Municipiului C. -N., E. Boc, prin recursul formulat, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii acțiunii formulata de reclamant, față de C. Local al Municipiului C. -N.
.
Prin motivele de recurs pârâtul a înțeles să critice hotărârea in ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii formulate si, pe cale de consecința, obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor necesare plații drepturilor bănești.
Critica are în vedere respingerea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului recurent, P. Municipiului C. -N., în acest sens arătând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit a) din Legea 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local,calitate în care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari, sau terțiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora in condițiile legii.
În susținerea criticii s-au mai invocat dispozițiile art. 104, alin. 1 din Legea nr.1/2011 care stabilește că: Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Totodată, alin. 2 care prevede că: Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum Q contribuțiile aferente acestora[...]; alin. 5 care stabilește că: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului București; alin 6 care dispune că sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de invatamant preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Din aceste dispoziții pârâtul a concluzionat că unitățile de invatamant preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În contextul acestei ultime considerații s-a arătat că potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat in Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că pentru ca să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod correct, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat- aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost
repartizate si virate in contul bugetului local, in functie de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În susținerea petitului subsidiar din cererea de recurs s-a precizat că potrivit disp. Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de invatamant au calitatea de angajator al personalului didactic, astfel că acesta are obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora. A fost invocat și faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei, iar legea bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/_ a prevăzut că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate
finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de invatamant preuniversitar de stat, repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene dupa consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, dupa caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Analizând ho tăr âre a atac ată pr in pr is ma cr itic ilor d in mo tivele celor dou ă
recursur i, cr itic i ce p o t f i c ircu mscr ise d is poz iț iilor ar t.304 pc t. 9 din C.pr.civ., Curtea
cons tată c ă ho tăr âr e a es te leg al ă, iar recursur ile nef ondate pen tru ur măto arel e
motive ce succed:
Se constată, că în esență, cele două recursuri cuprind aceleași critici referitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă și la procedura de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar.
Criticile sunt neîntemeiate.
Astfel sub aspectul lipsei de calitate procesuală pasivă se constată că prima instanță a soluționat excepțiile în mod corect, printr-o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
În acest sens sunt de reținut în privința C. ui local următoarele:
Sub aspectul finanțării unităților de învățământ preuniversitar pentru perioada din litigiu sunt de observat dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 care prevăd că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități
finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Sub acest aspect se impune a fi observat aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă
îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001, și răspunde pentru îndeplinirea standardului de calitate și de cantitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică astfel că, împrocesuarea acestuia s-a făcut în considerarea calității de reprezentant a unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Nu-i înlătură C. ui Local obligația impusă prin hotărâre, faptul că există și participarea în cadrul procedurii de alocare a fondurilor necesare finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat și a altor instituții, întrucât așa cum s-a arătat, C. local are și el atribuții proprii în procesul de finanțare, iar dispozițiile legale mai sus arătate, precum și cele ale Legii nr.195/2006 și Legii nr.273/2006 prevăd o implicare a Consiliilor locale care presupune inițiativă și colaborare cu celelalte instituții implicate.
În ce privește criticile aduse hotărârii de către pârâtul P. municipiului C.
-N. sunt de reținut dispozițiile art.63 alin.4 lit.a și b din Legea nr.215/2001 care reglementează atribuțiile primarului ca ordonator de credite între care este și aceea de întocmire a proiectului bugetului local precum și dispozițiile art.62 alin.1 din aceeași lege care prevăd pentru primar calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale titulara patrimoniului din care face parte și bugetul local.
Considerațiile făcute cu privire la recursul pârâtului C. ui Local referitoare la motivele invocate de finanțare ale unităților de învățământ preuniversitar de stat și la procedura de finanțare sunt valabile și pentru pârâtul
P. municipiului C. -N., astfel că ele sunt menținute și în aprecierea criticilor aduse de acest pârât, sub acest aspect.
Astfel devine evident faptul că, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art.
62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Se impune a fi observat pentru netemeinicia criticilor și faptul că prin sentința atacată nu s-a dispus plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Cât privește practica judiciară pe care o invocă recurenții C. Local C. -
N. și P. municipiului C. -N., aceasta diferă de cauza dedusă judecății în prezentul dosar, în condițiile în care recurenții fuseseră obligați în cauzele invocate prin recurs direct la plata drepturilor salariale către cadrele didactice, iar nu la alocarea fondurilor necesare acestor plăți către unitățile de învățământ, cum s-a dispus în prezenta cauză.
În raport de cele expuse în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din C.pr.civilă urmează ca recursurile să fie respinsă ca nefondate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 8160 din 13 mai 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
D. CIRSTINA G.
N.
M.
I.
T.
A. B.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.U. P.
