Decizia civilă nr. 4465/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4465/R/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de C.
D. C., I. Ș. J. C. și M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 12561 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
_
, privind și pe reclamantul intimat S.
L.
AL Î.
P.
C.
, precum și pe intimații pârâți C. S. Ș.
"V.
"; C.
N.
și C. C.
, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere de ședință care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12561 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. E. N. .
S-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâții C. SS "V. "; C. N., C. C. D. C. ,
C. C. D., I. S. AL J. C. și M. E. N. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în speță pârâții M.
E. N. și I. Ș. AL JUDEȚULUI C. au calitate procesuală pasivă în calitate de ordonatori de credite cu privire la capetele de cerere având ca obiect alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune.
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost angajați ai pârâților.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin deciziile pronunțate în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 a stabilit că pentru anul 2009 și respectiv 2010, personalul didactic din învățământ, are dreptul la un salariu lunar, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, pentru perioada de până la data de_ interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii cărora această instanță este obligată să li se conformeze.
Pentru perioada imediat următoare datei de_ instanța a apreciat, de asemenea, că acțiunea a fost întemeiată.
Astfel, la baza deciziei în interesul Legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009).
S-a impus, prin urmare, concluzia că și după data de_ membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost îndreptățit la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Având în vedere, deci, că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și a obligat pârâții să calculeze și să le plătească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
pârâtul M. E. N. solicitând
admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a MEN, iar pe fond respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
O primă critică pe care o aduce sentinței menționate mai sus este că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui E. N. .
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
M. E. N. nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice sau auxiliare întrucât nu are aceste atribuții. Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister. Instanța de fond a efectuat o interpretare trunchiată a prevederilor legale (HG 538/2001), fiind incidente prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Este surprinzătoare soluția instanței de fond, atât timp cât în hotărârea de guvern la care se raportează nu se statuează cu privire la calitatea de ordonator de credite a MEN, calitate care ar fi condus la existența unor atribuții în ceea ce privește finanțarea, sau la plata drepturilor salariale de către MEN.
Față de instituția lipsei calității procesuale pasive și conținutul H.G. nr.538/2001, care nu creează atribuții ale MEN în ceea ce privește finanțarea se desprinde o singură concluzie, aceea că instanța de fond a interpretat în mod nelegal H.G. nr.538/2001.
Potrivit prevederilor art. 2 (1) din H.G. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, de la bugetul de stat se finanțează în continuare, prin M. E. N. în conformitate cu prevederile legale, cheltuielile privind:
componenta locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și de organismele
financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (cazare, masă, transport, drepturi salariale și cheltuieli ocazionate de desfășurarea activităților de perfecționare);
cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare.
Totodată, în art.18 din H.G. nr.538/2001 se menționează următoarele: "Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B., după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară comunică bugetele, aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate."
Citează și prevederile alin. (l)-(5) și (17) al art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, " (l) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal;
cheltuieli materiale și servicii;
cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de
stat;
cheltuieli pentru transportul elevilor;
cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele
didactice de predare și didactice auxiliare.
"(17) De la bugetul de stat, prin bugetul M. ui E. și Cercetării, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special;
componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, precum și organizarea examenelor naționale de ocupare a posturilor didactice;
manualele școlare pentru învățământul obligatoriu și pentru elevii cu dificultăți materiale din învățământul liceal și de arte și meserii;
finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;
finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;
finanțarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ.
În al doilea rând, între M. E. N. și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora. Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.
Legea trebuie interpretată în spiritul și litera ei, însă în speța de față instanța de fond a tratat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEN în mod simplu fără să se raporteze la lege, deși aceasta este principala îndatorire a unei instanțe de judecată.
Având în vedere solicitările reclamanților și atribuțiile M. ui E. N.
, care nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic, solicită instanței să admită excepția astfel cum a fost invocată și să respingă cererea de chemare în judecată cu privire la MEN ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cea de-a doua critică a sentinței se referă la greșita interpretare a legii pe care instanța de fond a făcut-o în dezlegarea pricinii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond, în mod nelegal, a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii.
Astfel, instanța de fond ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume, faptul că OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008 a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG. nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 221/2008 fără să tină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plătii drepturilor salariale.
Menționează faptul că, potrivit prevederilor art. 11(3) din Legea nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr. 136/2008,
O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, solicită instanței de recurs să rețină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor art. 11 din Legea nr. 47/1992.
Efectele pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității, ca o garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu asigurarea securității raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
O asemenea interpretare rezultă și din coroborarea disp. art. 31 din Legea nr. 47/1992 cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Menționează faptul că Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259/2009 și Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 41/2009 aprobată prin Legea nr. 300/2009 prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr. 15/2008, au fost în vigoare în perioada_ -_ si si-au produs efectele, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare. De altfel, învederează faptul că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative de către Curtea Constituțională. (Decizia nr.105 și Decizia 106 /2010). S-a ignorat de către instanța de fond, pentru perioada octombrie 2009-31 decembrie 2009, cadrul legal în vigoare, făcându-se o greșită interpretare a
normelor și dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății.
Este inadmisibil ca o instanță de judecată să susțină că Legea nr.221/2008 se mai aplica în perioada septembrie 2009-31 decembrie 2009.
În mod greșit instanța de fond a interpretat considerentele Deciziei Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr.41/2009.
În perioada septembrie 2009- decembrie 2009 era în vigoare OUG. nr.41/2009. Mai mult această ordonanță a fost aprobată prin legea 300 din _
, de către Parlamentul României, astfel încât nu se pune problema teoretică a
încălcării voinței legiuitorului de către executiv, motiv care în mod virtual ar fi putut determina o neconstituționalitate a OUG 41/2009. Într-adevăr la data la care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității OUG nr.41/2009, acest act nu mai era în vigoare și de aceea s-a respins excepția ca și inadmisibilă. Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în nici o decizie în sensul de a declara ca fiind neconstituțională OUG 41/2009, pentru perioada septembrie — decembrie 2009 acesta era cadrul legal în funcție de care s-a realizat salarizarea cadrelor didactice.
Prin interpretarea eronată a aplicării actelor normative în timp s-a creat de către instanța de fond cadru legislativ, trecându-se peste voința legiuitorului constituant, ceea ce este inadmisibil pentru un stat de drept unde legiferarea este de competența strict a puterii legiuitoare și nu a puterii judecătorești.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41 din 2009 a fost emisă în temeiul art. 115, alin. 5 din Constituția României, care prevede modalitatea de intrare în vigoare a acestui tip de act normativ și modul în care aceasta va intra în dezbaterea celor două camere ale Parlamentului. Prevederi similare se regăsesc și în dispozițiile art. 12 alin 2 din Legea 24/2000.
Față de aceste aspecte, concluzia instanței de fond că OUG nr.31/2009 și OUG 41/2009 nu au relevanță în cauză întrucât salariile reclamanților trebuiau plătite tot conform Legii nr. 221/2008 în forma inițială, nemodificată prin ordonanțele ulterioare de urgență este nelegală.
Dacă ar fi pronunțat o hotărâre temeinică și legală instanța de fond ar fi observat că aceste acte au relevanță în cauză pentru că au fost actele normative aplicabile în perioada septembrie 2009-decembrie 2009.
Prin OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009 s-au adus modificări O.G. nr. 15/2008 cele două acte normative fiind aprobate de către Parlamentul României iar instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de Parlament.
Reglementarea cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, inclusiv al sporurilor și al adaosurilor constituie un atribut exclusiv al legiuitorului. Prin acesta sentință civilă, instanța judecătorească și-a arogat competențe care țin de sfera puterii legiuitoare și înfrânge voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, încalcă principiul separației puterilor în stat si principiul supremației Constituției și a legilor.
Faptul că o ordonanță a fost aprobată cu modificări printr-o lege nu înseamnă că nu mai poate fi supusă modificărilor așa cum s-a întâmplat.
Art.48 Punctul 16 din Legea nr.330/2009 dispune: "se abrogă O.G. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare."
Modificările și completările ulterioare se referă la OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009, acte normative care s-au aplicat în perioada pentru care instanța de fond s-a intervertit în legiuitor statuând că un act normativ se aplică deși modificările aduse de legiuitor dovedesc contrariul. Sunt astfel incidente prevederile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Reclamanții au solicitat în continuare aplicarea unei legii, în speță Legea nr.221/2008, deși ulterior acesteia puterea legislativă a modificat cadrul legal al salarizării cadrelor didactice, iar instanța judecătorească a legiferat deși atribuțiile ei sunt verificarea aplicării corecte și interpretarea legilor, nu și crearea și emiterea de acte normative.
Prin această măsură vădit nelegală instanța de fond își depășește atribuțiile, substituindu-se legiuitorului și creând un alt cadru legislativ pentru plata salariilor, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 (4) Cod procedură civilă.
Prin soluția pronunțată, instanța de fond a stabilit că reîncadrarea personalului din învățământul preuniversitar în anul 2010 se face luându-se în considerare salariul de bază reglementat prin Legea nr. 221/2008 fără modificări. Se întreabă care a fost raționamentul juridic, legal al instanței de fond atunci când s-a raportat la Legea nr.221/2008 și nu a reținut faptul că prin OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se reglementează modul în care se realizează reîncadrarea, respectiv prin luarea în calcul a salariului de bază stabilit la data de 31 decembrie 2009 conform OUG nr.41/2009. Prin OUG nr. 1/2010 s-a reglementat faptul că reîncadrarea personalului din învățământul preuniversitar se face ținându-se seama de o ordonanță de guvern, constituțională și aprobată
prin lege de Parlamentul României.
Dacă legiuitorul a statuat faptul că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării
personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009, nu este logic și nici legal, ca instanța de fond să hotărască că se aplică o altă lege, respectiv Legea nr.221/2008.
La 31 decembrie 2009 salariul corespunzător fiecărei funcții în sistemul de învățământ era stabilit de OUG nr.41/2009.
O.U.G. nr. 41/2009, prin care se reglementează modificări în sensul reducerii valorilor coeficientului de multiplicare sub valoarea stabilită prin Legea nr. 221/2008 de aprobare a O.G. 15/2008, a fost aprobată prin Legea nr. 300/2009-act normativ adoptat de către Parlament.
Prin OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009 s-au adus modificări O.G. nr. 15/2008 cele două acte normative fiind aprobate de către Parlamentul României iar instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de Parlament.
Reglementarea cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, inclusiv al sporurilor și al adaosurilor constituie un atribut exclusiv al legiuitorului. În contextul în care norma de salarizare cuprinsă în O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, după care norma de modificare a valorii luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale a personalului din învățământul preuniversitar stabilită prin OUG nr. 41/2009 a fost aprobată de legislativ prin Legea nr. 300/2009, aspectul este de natură să îi conducă la concluzia abrogării implicite a celei dintâi, până la momentul intrării în vigoare a Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009.
Într-adevăr, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de_ își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată.
Însă, în aplicarea legii a fost emisă OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, care stabilește expres modalitatea de calcul a salariilor și norma legislativă pe baza căreia se face acest calcul. Or, aceste norme sunt în vigoare și, mai mult, au caracterul unor norme speciale în raport cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 aplicându-se, astfel cu prioritate.
În drept: art. 304 pct.4 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de M. E. N. este nefondat, pentru motivele ce succed.
1. În ceea ce privește criticile referitoare la calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât M. E. N., curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 precum și cele cuprinse la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 1/2011.
Potrivit Ordinului nr. 4713/2010, în vigoare în perioada de referință menționată în cererea de chemare în judecată, casa corpului didactic este instituție cu personalitate juridică subordonată metodologic Direcției generale management, resurse umane și rețea școlară din cadrul M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului, iar potrivit prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 republicată, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și Cercetării.
Pornind de la prevederile legale arătate, Curtea constată că pârâtul M.
E. N. este autoritatea finanțatoare pentru pârâta C. C. D., inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de personal.
Este adevărat că între reclamant în calitate de salariat și pârâtul M. E.
N. nu există raporturi de muncă, reclamantul nefiind angajatul acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamant și pârâtul recurent, izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E. N. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale care îi revin, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta C. C. D. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitate pârâtului recurent de autoritate finanțatoare, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune, motiv pentru care se constată că soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a fost cea corectă.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la finanțarea învățământului superior de stat, întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995, sunt nerelevante, fiind străine de natura pricinii, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru pârâta C. C. D. .
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește criticile formulate de acest recurent, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 3 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de decizia pronunțată în recurs în interesul legii, referitor la salarizarea personalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 877/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 706/_, analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data
de_ se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la_, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu în conformitate cu OUG nr. 41/2009.
Reținând și dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, precum și statuările instanței de contencios constituțional, Curtea de Apel apreciază că pentru anul 2010, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, soluția pronunțată de instanța de fond fiind astfel temeinică și legală.
Prin urmare, toate argumentele recurentului tind a conduce la o concluzie contrară celor reținute atât de Curtea Constituțională, cât și de Î. Curtea de C. și Justiție, astfel încât ele nu vor fi reținute de Curte, cu consecința încălcării caracterului obligatoriu al deciziilor mai sus amintite. Din acest motiv, analiza lor punctuală apare ca fiind superfluă, urmând a fi înlăturate de plano.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E.
N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 12561 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. T. | D. | C. | G. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
