Decizia civilă nr. 4477/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4477/R/2013
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 12193 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați A. I., A. S. L., A. C., A. S., A. I., A. M., A. A., A. S., A. H.
, A. L., A. N., B. A. C., BA. A. D., B. E., B. C.
, B. A., B. M., B. O. M., B. V., B. R., B. V. ,
C. G., B. C., B. M. I., B. M., B. F., B. C. D.
, B. A. X., B. G., B. M. A., B. O., B. D. E. ,
B. E., B. I., B. I., B. M. L., B. I., B. P. F., B. A.
, B. V., B. C., B. C. A., B. A., B. I., B. G. ,
B. I., B. V., B. A., B. C. I., B. H., B. E., B. M. ,
C. T. D., C. C., C. R., C. A., C. I. C., C. M. C.
, C. L., C. M., C. S., C. A. E., C. F., C. F., C.
., C. C., C. V., C.
M., C.
S.
, C.
A.
, C.
I., C. E ANA, C.
C. R., COPA. G., C. M.
L.
G., C.
N.
, C.
A.
,
, C.
I., M.
C.
, C.
V.
F.
A., C. B., C. V., C.
, C. V., C. A. D., C. M., C. C. A., C. H. R. ,
N. ,
D.
M.
, D.
A.
, DS
D.
, D.
D.
E.
, D.
E.
, D.
C. E., C. V. M., C. M.
, DS, D. A. P., D. I.
M., DS, D. D. M., D. C., D. M., D. E., D. I. ,
D. M., D. F., D. F., D. A., D. D., F. -G. M. ,
, F.
T.
, F.
V.
, G.
C.
, G.
G.
, G. A. ,
G.
I.
S.
, H.
V.
, H.
L.
F. D., F. N., F. A., F. M., F. N. M.
, G. C., G. A. F., G. B., G. B. I.
, G. I. T., G. T., G. T., G. M.
, G. A., G. N., G. C., G. P., EL M. I.
,
H.
T.
, I.
S.
, I. C., I.
, I.
C.
, J.
A.
, J. I., J.
, H. A.
, I. L.
,
J.
E.
, K.
D.
,
L.
M.
, L.
E.
M., I. A., I. L. F.
, K. V. I., L. R., L. D., L. L., L. L.
, L. I. D., L. C., L. I., M. A., M. C., M. O., M. A.
, M. S., M. D., M. Z., M. I., M. C., M. E., M.
G., M. O., M. F., M. A., M. E., M. O., M. G., M.
F., M. C., M. E., M. S., M. V., M. M., M. G. ,
M. V., M. C., M. A., M. C., M. I., T. I., T. D.
, T. L. M., T. A. N., T. E., T. C., T. I., T. M., T.
C.
, V.
A.
A.
, V.
B.
A., T. C., T. F., T. M., T. C., T. M. E., V. N., V.
F., V. D. I., V. R., V.
V. M., B. ANA C., V.
S. D.
,
V.
A. ,
H., Z.
D.
, Z.
, V.
, V.
E. D., M. M., M. V., M. V., M. A., M. A., M.
L.
, M.
ANA, M.
F.
, M.
E.
, M.
E.
S., M. G., M. I., M. M., M. A.
, M. L., M. C., M. C., M. C.
C., M. D., M. G., M. I. C., M. L., M. L., M.
A., N. G. C., N. G., N. E., N. D. M., N. R. I., N.
M.
, N.
O.
, N.
L.
, O. M.
, O.
V.
M., O. L., O. R., O. A. C., O.
, O. I., O. V. M., O. M. C., O. E. ,
O. I. G., O. T., O. N. A., O. M. V., O. M., P.
F. S., P. I., P. S., P. I., P. M., P. I., P. I., P. L.
J., P. S. N., P. A., P. L., P. I., P. O., P. N.
, P. PENTRU C., P. T., P. A., P. C. B., P. A. I., P. A.
R., P. C. D., P. I. L., P. L. V., P. N. S., P. R., P. C.
D., P. S., P. A. A., P. C., P. M., P. S. T., P.
C., P. T., P. D. L., R. E., R. C. M., R. O., R.
O.
, R.
D.
C.
O.
,
A., ROM. I. A., R. I., R. M., R. M. A., R.
R. V., R. A. D., R. A. R., R. A. B., R. M.
C., R. M. O., R. T., S. M. M., S. C. D., S. M. S.
D., S.
I.
C.
, S.
C.
,
S.
V., SA
V.
, S.
V.
,
S.
, S. C. D., SA, S. C.
N.
F.
, S.
R., S.
S.
A.
, S.
L.
,
B., S.
R., S.
S. L., S. M., S. F., S. I. R.
, S. R., SA I., SS, S. R. M., S. G., SA ,
SA, S. R., S. G., SA, T. E., T. G., T.
M., S. V. și pârâții U. DE SA SI M. V., M.
F. P. - D. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 noiembrie 2013, doamna judecător D. G., membră a completului de judecată C7R a formulat o cerere de abținere de la soluționarea prezentului recurs.
De asemenea, se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 18 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de abținere formulată de doamna judecător G. D., de la soluționarea prezentului recurs.
T. odată, se constată că prin motivele de recurs, pârâtul recurent M.
E. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12193 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
E., CERCETĂRII, T. ȘI S. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții A. I. și alții, în contradictoriu cu pârâții U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. și M. E., CERCETĂRII, T. ȘI S. B. și în consecință:
A fost obligată pârâta U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. în calitate de angajator la reîncadrarea reclamanților și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și
cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și în continuare până la
13 mai 2011, respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, sume actualizate potrivit indicelui de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul M. E., CERCETĂRII, T. ȘI S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția invocată de pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. a fost respinsă, având în vedere faptul că potrivit prevederilor art.171 din Legea
învățământului nr.84/1995 are obligația finanțării de bază a pârâtei de rândul 1 în vederea asigurării cheltuielilor cu salariile angajaților acesteia.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții din prezenta acțiune au calitate de angajați la U. de Ș. A. și M. V. .
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. "c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legea nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamanți și să plătească acestora după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
Pârâta de rândul 1 a continuat să plătească reclamanților salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
În cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr. 1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Începând cu_ și_ reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E. N. B.
, solicitând modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a ministerului astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de M. E. N. întrucât instituțiile de învățământ superior,
calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. 2 și alin.(3) lit. g și 171 alin. 2 și 10 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare";.
Invocând și dispozițiile art. 171 alin. 3 și 7 din Legea învățământului nr. 84/1995, pârâtul a arătat că finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E. N. să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
M. E. N. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât
gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare. M. E. N. a pus în executare prevederile legale menționate mai sus, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Prin urmare, atât timp cât în mod clar legiuitorul statuează cu privire la autonomia universitară inclusiv în plan financiar, instanța de fond a dat o hotărâre greșită întrucât o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, Legea nr. 84/1995 Legea învățământului cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de pârât s-a criticat hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile
instituțiilor de învățământ superior de stat "se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E. N., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M.
E. N. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E. N. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 84/1995, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la
alocarea către pârâta U. de Ș. A. și M. V. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E. N. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtului aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise, în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinse nerespectare a procedurii menționate anterior.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 90/2001 sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995 nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 12193 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
L. D.
S.
D.
D. G.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: P. U.
