Decizia civilă nr. 4518/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4518/R/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. R. SRL împotriva sentinței civile nr. 1398 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimata reclamantă C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac a fost inițial greșit formulată ca apel, contestația fiind înregistrată în octombrie 2012, deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, și în consecință instanța dispune recalificarea ei în recurs.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1398 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C.
M. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL B. M. și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei_ -_ stabilite conform contractului individual de muncă și să-i compenseze în bani 5 zile de concediu de odihnă neefectuat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Între părți s-a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu data de_ . Potrivit acestuia, reclamanta a fost angajată ca muncitor necalificat, cu un program zilnic de 4 ore, un salariu de bază lunar brut de 340 lei și cu o durată a concediului de odihnă de 11 zile anual. Raportul de muncă a încetat la data de_, prin acordul părților, la so- licitarea reclamantei formulată prin cererea înregistrată la pârâtă.
1
Deși în acțiune se susține că pentru perioada_ -_, reclamanta a prestat activitate în program de 8 ore zilnic inclusiv sâmbăta și duminica, aceste susțineri nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Nu a fost dovedită nici plata drepturilor salariale către reclamantă, statele de plată depuse la dosar nefiind semnate, ori potrivit dispozițiilor art.168 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată sau orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat, iar potrivit art. 272 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Față de considerentele de fapt reținute, prin prisma dispozițiilor art. 159 Codul muncii, instanța a apreciat că pentru munca prestată în perioada_ -_, reclamanta este îndreptățită la plata salariului astfel cum acesta a fost stabilit prin contractul individual de muncă, iar aferent perioadei lucrate, în conformitate cu dispozițiile art. 144 Codul muncii reclamanta este îndreptățită la un concediu de odihnă corespunzător perioadei lucrate, respectiv de 5 zile, care potrivit art. 146 alin. 4 Codul muncii, nefiind efectuat se poate compensa în bani la momentul încetării raportului de muncă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta,
solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare arată că în data de_ a încheiat un contract individual de muncă cu reclamanta, urmând a începe activitatea la data de_ fiind angajată ca muncitor necalificat cu o jumătate de normă pe zi adică 4 ore, iar la data de_ acesta a încetat definitive, încheindu-se raporturile de munca dintre părți, conform art. 55 lit. b din Codul munci.
Pe toată durata desfășurării raporturilor de muncă dintre părți au fost respectate toate drepturile și obligațiile asumate în acel contract individual de muncă. Din cererea de încetare a activității, se observă că reclamanta a primit toate drepturile salariale cuvenite pentru perioada lucrată.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Se constată, în acest sens, faptul că tribunalul nu s-a raportat, în soluționarea cauzei, la mențiunea pe care reclamanta a făcut-o în cererea de încetare a contractului individual de muncă, respectiv "menționez că am primit toate drepturile salariale cuvenite pentru perioada lucrată";.
Astfel, pentru a admite acțiunea, instanța a reținut neprobarea de către angajator a faptului plății drepturilor salariale, prin nedepunerea statelor de plată semnate.
Or, potrivit dispozițiilor art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Practic, așa cum semnarea statului de plată echivalează cu eliberarea unei chitanțe liberatorii de către salariat angajatorului său, în raport de obligația acestuia de plată a salariului, la fel, mențiunea din cuprinsul cererii de încetare a contractului individual de muncă făcută în sensul că s-au plătit la zi toate drepturile salariale datorate în favoarea reclamantei are aceeași forță probatorie, anume, de chitanță liberatorie, potrivit dispozițiilor art. 1500-1501 Noul cod civil Ca atare, nefiind invocat nici un motiv prin care să se tindă la înlăturarea acestui înscris probatoriu, este obligatoriu a fi luat în considerare de către
instanță și a i se da relevanța specifică, cu atât mai mult cu cât nu există probe contrare acestuia. Faptul nesemnării statelor de plată nu este o astfel de probă 2
contrarie, în condițiile în care nici unul dintre angajați nu a semnat aceste state de plată, astfel încât se conturează o practică defectuoasă sub acest aspect la nivelul societății angajatoare, iar nu o realitate contrară înscrisului liberator semnat de reclamantă.
Cât privește zilele de concediu de odihnă neefectuate, aferente părții lucrate din an, Curtea constată că din pontajul pentru luna noiembrie, reiese că aceasta a efectuat zilele de concediu de odihnă, astfel încât și sub acest aspect, acțiunea este nefondată.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304
ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL B. M. împotriva sentinței civile nr. 1398 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. M. împotriva pârâtei SC R. SRL B.
M., ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. N. M. I. T.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. V.
3
