Decizia civilă nr. 527/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 527/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. C.
F. C. împotriva sentinței civile nr. 11231 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. și S. C. M. SA - S. T.
, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent concluzii scrise și practică judiciară.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 11231 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. ";
S.A. B. .
A fost respinsă acțiunea reclamantului S. L. C. F. C. în numele membrilor de sindicat: Adam L., Aschilean A. M., Baciu M., Baciu N., Baciu V., Biban M. F., Bilc F., Blidar M. E., Bodocan I. M., Bodor C. S., B. Cornel, B. G., Bonta B., Botoc Floare, Buculei D. ut, Bud D., Calina Ana M., Campan G., Cantor Zoltan, Cazan Bocica Beniamin, Chicinas D. L., C. Constantin, C. M. Calin, Chira I., Chira L., Chira M., Chira M., Cimpan I., Cimpan L., Ciule Romulus, Copaciu F., Corabean Cornel M., Corabean G., Corpodean D. ut, Cosma C. S., Cosma N., C. A. S., Costiniuc V.
, Cozma Iosif A., C. E., C. I., Cuibus P. D., Damsa Claudiu Sorin, D. M. Flavia, D. R., D. Sorin, Dobocan F., Dumuta M., Eke Stefan, Farcas I., Farcas Tiberiu, Fistes Nadia C. a, Flestea V. a M. ela, Fodorean Otilia, Fratean Ana, Frinc V., Gal Bandi Gyongyi, Gal Bandi Stefan, Ghiran Calin, Giurgiu A., Gorgan A., Grebenisan G., Hara Dumitru, Harangus I. V., Hasmasan I., Hatos A., Hegedus T., Hodis I. F., Hodis T., Holota I., Horoba M., Hotiu G., Huzau Mihai, I. Sorin C. an, Ifrim M., Ignat V., Indrei L. M., I. ut M., Iurian Mihail A., Jurma Cosmin, K. A., Kalmar Aneta C., Kis G. Ana, Latis G. M. ,
Laze M. lena, Lucuta R. M., Lupas D. Sorin, Madaras I., Magurean Timeea A., Mangu E., Marc V., Marginean C. an, M. E., M. G.
I. el, M. D. G., M. G., Mihut Greta, M. Cosmin N., M. G.
L., M. G. a D., M. I. el, M. M., M. M. P., Molnar O.
, M. A., M. u E., Munceleanu Zoita, M. A.V., M. Augustin, M.
C., M. C., M. I. E., M. M., M. Sorin, M. V., Nas D.
, N. E., N. ota Cornel, N. u I. N., N. V. P., Oancea V., Olar Domnita, O. C. M., Onofrei M. A., Orga Cosmin G., Persa S., Perte L., P. le I., P. lea Domnica, P. lea M., P. t Ana, Pintea V. M., Pintilie N. I., Plic Borza C., Pocol M. M., P. A. I., P. Aida N. ,
P. D. F. n, P. D., P. L., P. L. C., P. Mihai L., P. N., P. a C. an A., P. a S. D., P. telecan A., Prodan C., Prodan M. D., Puiu
I., R. E., Razor A. L., Razor C. an Tiberiu, R. A. D., R. A., R.
D. Violeta, R. N. M., R. Sevastiana Violeta, Sacaci Sandor Bernat, Saplacan C., Sighartau Flavia M., S. ca R. D., Sintamarian P. Sorin, Socaciu Iosif F., Stef M., Stefan L., S. Aurelia, Suba C. Manuela, Suciu A. Tamara, Suciu G., Suteu L., Szekeli Carol, Szekely G. D., Szell Odon, Szigeti M., T. S. L., Terpe A., Terpe A. M., Todea N.
, Todica V., Todorut D. G., T. R., Vancea R. L., Varga I. V., Vas I. V., V. I. D. Și Zbucea G. formulată împotriva pârâtelor S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. B. și S. "C. M. "; T. cu sediul în C. -N., având ca obiect plata unor diferențe salariale. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajații pârâtelor, fiindu-i aplicabile dispozițiile contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Societate și cele ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri.
Analizând cu precădere excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea de obligare a acesteia de executare a clauzelor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri, referitoare la drepturi salariale neacordate, invocată de pârâtă, instanța a respins-o având în vedere faptul că în cauză se face aplicarea art. 171 alin. 1 coroborat cu art. 268 lit. c din Codul muncii.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 229 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Cu privire la solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtelor, în solidar, la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei_ -_ și diferențele între sumele cuvenite și cele încasate cu titlu de prime (de vacanță, Crăciun, Paști, Ziua F. ului), sume actualizate cu rata inflație la care se adaugă dobânda legală, instanța reține în primul rând că veniturile pârâtei sunt constituite
din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii_ și 2010 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, iar fondul de salarii fiind aprobat prin hotărâri de guvern.
Astfel din actele depuse de pârâta de rândul 1, respectiv Bilanțul de la data de_, Contul de profit și pierdere de la data de_ (f.68-70) și Contul de profit și pierdere de la data de_ reiese cu claritate situația economică cu pierderi a pârâtei.
Instanța a reținut în al doilea rând că S. "C. M. ";- S.A. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și este unul dintre
agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr. 79/2008 - privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Potrivit prevederilor art. 1 și art. 6 din acest act normativ, aceasta se aplică regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici, pârâta făcând parte dintre acestea. De asemenea se prevede că operatorii economici prezintă spre aprobare bugetele de venituri și cheltuieli, după consultarea prealabilă a organizațiilor sindicale, iar la fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli operatorii economici prevăzuți la art. 1 vor avea în vedere următoarele:
a) elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli în condiții de eficiență; b) reducerea arieratelor; c) reducerea pierderilor și a subvențiilor din exploatare; d) respectarea politicii salariale a Guvernului.
La alin. 4 se prevede expres că cheltuielile totale, inclusiv cele aferente fondului de salarii, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite. Rectificarea bugetelor de venituri și cheltuieli în sensul majorării cheltuielilor se face în limita veniturilor încasate peste nivelul programat.
Cum pârâta avea obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009-2010, aprobate prin HG nr. 28/2010 și HG nr. 311/2010, instanța a reținut că aceasta nu putea în nici un caz să admită cheltuieli suplimentare.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii aplicabil în 2009 și 2010, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar cum respectivul CCM și-a încetat valabilitatea la_, la momentul introducerii acțiunii CCM-ul respectiv nemaifiind valabil.
Mai mult chiar, părțile contractante ale Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 2009-2010 puteau solicita aplicarea prevederilor mai favorabile chiar de la data negocierii sau ulterior, prin încheierea unor acte adiționale la C.C.M., iar în caz de refuz al patronatului se putea face contestație la instanța competentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. C. F.
C.
, solicitând casarea hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului recurentul susține că hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.) și hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C.pr.civ..
Critică hotărârea instanței de fond prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciind ca instanța de fond nu a fost atenta la starea de fapt expusa precum și la dispozițiile legale la care a făcut referire, astfel că prin aplicarea greșita a acestora a pronunțat o hotărâre netemeinică și în egal măsura cuprinzând motive contradictorii.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor membrilor de sindicat cu domiciliul în județul C., astfel cum au fost depuse tabelele în dosarul de fond. În dosarul de fond aflat pe rolul Tribunalului C. la fila 51 a depus tabelul unde figurează 12 membrii de sindicat asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat și anume la următorii membrii de sindicat: M. L., P. telecan Aurica, Revnic M., Pap M. D., Petrindean Dănuț, Todoran A. Iulia, Hass I. Gloria, Biro E., Suciu M., Indrei L. M., Gorgan A. și Dobocan F. aceștia fiind omiși din sentința recurată.
Reiterează faptul că, la calculul salariului de baza lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul paratei intimate a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut și nu suma de 700 așa cum prevede Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010.
Instanța de fond în motivarea sentinței face referire la Contractul Colectiv la Nivel de Grup de Unități F. e pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional, deși cererea a fost întemeiata pe prevederile Contractului Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura T. uri valabil pentru anii 2008-2010.
Conform prevederilor art.41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura
T. uri pe anii 2008-2010 s-a prevăzut ca "Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de parata intimata, pe argumentarea ca drepturile salariale nu sunt reluate și în contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidenta doar în cazurile în care la nivel de angajator nu exista încheiat CCM la nivel de unitate.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri pe anii 2008-2010.
Recurentul mai solicită instanței de recurs sa observe faptul că, pârâta intimată nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Potrivit art. 243 Codul Muncii, executarea contractului colectiv de munca, este obligatorie pentru părțile semnatare, beneficiari, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage implicit răspunderea părților ce se fac vinovate în acest sens.
Consideră faptul că au existat circumstanțe economico-financiare ce au fost de natura a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate, nu este de natura a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.
De altfel, în măsura în care societatea a constatat ca se confrunta cu problema economica-financiara ce făcea imposibila respectarea obligației, avea posibilitatea de a solicita și obține implicit renegocierea clauzelor contractuale, lipsa fondurilor nefiind de natura a genera acceptarea punctului de vedere a existentei unui motiv de neîndeplinire a obligației.
Raportat la toate aceste critici aduse hotărârii instanței de fond, solicită să se aprecieze ca întemeiat recursul promovat, admiterea acestuia, și ca urmare solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare instanței competente.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 februarie 2013 (f.13-16) pârâta
S. N. DE T. F. DE M. "C. ";-S.A. B.,
a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurentul reclamant se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009 - decembrie 2010, în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_
, se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de _
, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În ceea ce privește perioada iunie 2009 - decembrie 2010, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul
întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_ pentru clasa de salarizare 1 au stabilit un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din CCM la Nivel de Ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu este posibil.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte prime și adaosuri salariale.
Aceste din urmă drepturi au fost prevăzute în favoarea reclamanților salariați prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și prin prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități, a cărui aplicabilitate a încetat la data de_, potrivit cărora cuantumul ajutorul material de Paște și Crăciun, a primei Ziua F. ului, reprezintă echivalentul unui salariu de bază stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare iar a salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, constatându-se astfel, raportat la prevederile contractului colectiv de muncă și având în vedere considerentele expuse anterior, că acestea au fost corect stabilite.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, instanța de fond nu s- ar fi pronunțat în dispozitivul hotărârii cu privire la membrii de sindicat menționați în precizările depuse la fila 51 din dosarul de fond, Curtea constată că acest aspect reprezintă o veritabilă eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 C.pr.civ. care, potrivit dispozițiilor art. 2812aC.pr.civ., introdus prin art. I pct.
25 din Legea nr. 202/2010, nu poate fi invocată pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art. 281 C.pr.civ..
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. C. F. C. împotriva Sentinței civile nr. 11231 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: E. B.
