Decizia civilă nr. 580/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 580/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T.
G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul P. M. B.
M., respectiv de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1899 din 20 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L.
D. Î. M., precum și pe intimata pârâtă G. CU P. P._ A M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data 14 februarie 2013 a fost înregistrată la dosar întâmpinare formulată de reclamantul intimat.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1899/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-au respins excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive invocate de pârâții P. municipiului B. M. și C. Local al municipiului B. M. prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 28
B. M., C. Local B. M., P. M. B. M. .
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 28 B. M. să calculeze membrei de sindicat Sabau Gheorghina, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru perioada_ -_, proporțional cu concediul efectuat, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010 și să plătească acestora
diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. M. și C. local B. M., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce
interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local. Instanța a mai reținut că primarul are calitatea de ordonator principal de credite, iar legitimitatea procesuală pasivă a acestui pârât este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. municipiului B. M. și C. local B. M. instanța a reținut că potrivit art.
41 alin. 1 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată";, iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate…";. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea unei persoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale. Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși. Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale.
Pe fond tribunalul a reținut că membra de sindicat Sabău Gheorghina reprezentată de reclamant este angajată la pârâta G. cu program prelungit nr. 28 B. M., iar pentru anul școlar 2009- 2010 aceasta a beneficiat de concediu de odihnă potrivit adeverinței nr. 201/_, a intrat în concediu de odihnă la_, iar indemnizația de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25%.
Prin decizia nr. 20 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 822/_ s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 ( fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din Legea 128/1997 cu modificările ulterioare, și art. 7 din H.G. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicat, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța supremă a considerat, contrar practicii anterioare că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat pentru concediile
de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 ( fost art. 145) din Codul Muncii republicat, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterior celor în care se efectuează concediul.
Ori, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea 128/1997 și a H.G. 250/1992, republicată, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3251/1998, indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederilor normative anterior citate rezultă faptul că îndemnizația de concediu de odihnă cu venită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentate, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% stabilită prin art. 1 din Legea 118/2010, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a actului normativ (3 iulie 2010). Astfel reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de concediu nediminuată cu 25%, de la data intrării în concediu_ până la intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 (_ ).
De asemenea, analizându-se jurisprudența CEDO considerată a fi rele- vantă s-a apreciat că prin aplicarea art. 1 din Legea 118/2010 cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate pre- văzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Cum tribunalul a fost învestit cu o cerere al cărui obiect privește diminuarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în raport de prevederile Legii 118/2010 și, având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. .
Prin recursul declarat, pârâtul C. Local al municipiului B. M.
a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii intentate de S.
L. din Î. M., față de această autoritate pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C. ui Local al M. B. M. .
În ceea ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art.
36 din Legea nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (pune în aplicare hotărârile consiliului local, conform art.61 din Legea nr. 215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește a doua excepție, C. local al M. B. M. a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din Legea 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63 alin. 1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local, care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Prin recursul formulat, pârâtul P. M. B. M.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S.
L. din Î. M., față de acest pârât pentru lipsa capacității și calității sale procesuale pasive.
Raportat la aceste excepții, recurentul arată că potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.";
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar S. L. din Î. M.
a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că în mod corect a reținut T. că pârâții recurenți au capacitate procesuală, precum și calitate procesuală pasivă.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți solicitând ca aceștia să fie obligați la asigurarea sumelor necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse potrivit primului capăt de cerere.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă
interpretare, justifică legitimarea procesuală pasivă a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare până la data de_ ) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale (act normativ aplicabil începând cu data de_ ), care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, acesta reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea acestuia s-a făcut tocmai în considerarea calității sale de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Având în vedere atribuțiile ce revin C. ui Local al M. B. M. conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că această autoritate poate sta în proces în calitate de pârât, calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind justificată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulate împotriva sa.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât P. M. B. M. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv a municipiului B. M., art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă,
astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local B. M. și P. M.
B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B.
M. și C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1899 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. | D. C. | G. | G. | -L. T. |
G.
N. N.
Red./tehnored. GLT 2 ex./_
Jud.fond: B.G.
