Decizia civilă nr. 6/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/R/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții L. | T. | "E. R. | |
" B. | M. comasat prin fuziune cu C. T. "C. S. | " B. | M., C. |
LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1595 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâtul intimat G. Ș. "G. L. " B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 11 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de C. Local al M.
B. M. de P. M. B. M. și de către L. T. "E. R. "; B. M. prin care solicită respingerea acestora și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1595 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M. ;
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: Grup Ș. "G. L. "; B. M., C. T. "C.
S. "; B. M., C. Local B. M. și P. M. B. M. și, în consecință: Au fost obligați pârâții Grup Ș. "G. L. "; B. M. și C. T. "C.
S. "; B. M. să-i plătească membrului de sindicat P. I. A. prima de vacanță aferentă anului școlar 2008/2009, în cuantum de un salariu de bază avut în
luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
în temeiul art. 1 din HG 538/2001, HG_ /2009, art. 167 al. 3 din Legea 84/1995, art. 19 din Legea 273/2006, art. 4 din O.G. 22/2002, 36 al. 4 și art. 63 al. 5 lit. c din Legea 215/2001 că excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de C. local și P. orașului B. M. sunt nefondate.
Referitor la fondul cauzei, reținându-se incidența art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea 130/996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada de referință a prezentei cauze, art. 48 al. 2 din Legea 128/1997 și art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită, în baza dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, să beneficieze de primă de vacanță, instanța a admis cererea și a obligat pârâții C. T. "C.
S. "; B. M. și Grup Ș. "G. L. "; B. M. la plata primei de vacanță aferente anului școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a obligat pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, din considerentele care au fundamentat și soluția de respingere a excepțiilor lipsei capacității și calității lor procesuale pasive. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat RECURS P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M. și L. T. "E. R. "; B. M.
.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat
modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În memoriul de recurs s-au redat dispozițiile art. 77 și 21 din Legea nr.
215/2001 a administrației publice locale, republicată
Prin recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M.
s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Invocându-se dispozițiile art. 20 și 23 din Legea 215/2001 s-a precizat că nici C. Local al municipiului B. M. și nici P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Referitor la a doua excepție s-a precizat că a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. a din Legea nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului B.
M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul declarat de pârâta L. T. "E. R. "; B. M. (care s-a comasat prin fuziune cu C. T. "C. S. ";- OMECTS 5304/_ )
s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat dispozițiile art.10 din OUG 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar conform cărora "În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de munca încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009";.
D. contractul de muncă dintre cele doua părți contractuale, C. T. "C.
S. "; și P. I. A. din care nu reiese obligația de plata din partea angajatorului a primei de vacanta în cuantum de un salariu de baza avut în luna anterioara plecării în concediu.
S-a mai invocat în temeiul art. 268 lit. c) din Codul muncii tardivitatea introducerii acțiunii.
Nefiind obligație contractuală însușită de angajator prin contractul de munca, nu s-a aprobat de ordonatorul principal de credite buget pentru cheltuieli de personal - prima de vacanta, iar conf. art. 4 alin 3 și 4 din Legea 273/2006
"angajarea cheltuielilor din bugete se face numai în limita creditelor aprobate";, și
"angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii";.
Atâta timp cât prima de vacanță se plătește din venituri proprii și nu din sumele acordate de ordonatorul de credite, apreciază ca nu pot fi obligați la plata retroactivă atâta vreme cât nu dispune de venituri proprii care să îi permită efectuarea unor astfel de plăți dat fiind faptul ca în conformitate cu art. 16 alin 1 din Legea 213/1998 " sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale";, "sume care îi sunt impuse retroactiv pe perioada 2006-2011 integral prin Decizia nr.1554/_ de către Direcția de Venituri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursurile declarate de P. M. B. M. și C. Local B.
M.
se constată că recurenții nu au criticat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din Legea nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de
învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. B. M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. M. B. M. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul,, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. M. B. M. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în
judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți P. M. B. M. și C. Local B. M., în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul L. T. "E. R. "; B. M. (ale cărui critici pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă)
se reține că potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză prima de vacanță, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că printr-o dispoziție legală specială se derogă de la norma generală prevăzută de art. 157 alin. 3 din Codul muncii (art. 157 alin. 2 din Codul muncii anterior republicării), care prevede că sistemul de salarizare a personalului din unitățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Drept urmare, chiar dacă în cauză ar fi fost incidentă OUG 1/2010 (ceea ce nu se poate reține întrucât prima de vacanță solicitată este aferentă unei perioade anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ), pârâtul ar fi fost obligat să respecte dispozițiile din contractele colective de muncă prin care s-au prevăzut prima de concediu în favoarea personalului didactic.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Î. pentru anii 2005- 2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ. Potrivit dispozițiilor art.5 din Contractul colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
La data de_ a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Î. M. pe anii 2008-2009, care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Conform art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996 (în vigoare la data la care s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Î.
M. pe anii 2008-2009) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. per a contrario clauzele care conțin drepturi la un nivel superior din contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior față de cele încheiate la nivel superior sunt permise de lege.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anul școlar 2008-2009 membra de sindicat reprezentată de reclamant este îndreptățită la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Î. M. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, dreptul la plata primei de concediu fiind prevăzut într-un mod mai favorabil pentru salariați în contractul colectiv încheiat la nivel de "ramură învățământ C. ";, decât în cel la nivel ramură învățământ, susținerile contrare ale pârâtului urmând a fi înlăturate.
Faptul că prima de vacanță nu a fost prevăzută în contractul individual de muncă al membrei de sindicat reprezentată de reclamant nu exonerează pârâtul de plata acestei obligații întrucât conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg și din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Întrucât prima de concediu solicitată în cauză este aferentă anului școlar 2008-2009 și trebuia să fie acordată anterior concediului de odihnă din anul 2009, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în_, Curtea apreciază că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii nu era împlinit la data formulării acțiunii.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul L. T. "E. R. "; B.
M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. | M. | B. | ||
M., C. LOCAL AL M. B. M. și L. T. "E. | R. | "; B. | M. |
împotriva sentinței civile nr. 1595 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
G. ,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: G. Brîndușa
