Decizia civilă nr. 60/2012. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. | M. | |
JUDECĂTORI: S. | -C. | B. |
I. -R. | M. |
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL R. și P. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1489 din 5 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată Ș. CU CLASELE I-V. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1489 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local R. și P. comunei R., invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î.
M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. R. , C. Local R. și P. comunei R. .
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. R. la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele prestate în plus, săptămânal, peste norma didactică, astfel cum este prevăzută de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, respectiv 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local R. și P. comunei R. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al C. R. și P. C. R.
, următoarele
:
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ- teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, C. local al comunei R. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, unde, de asemenea, se prevede că
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamant, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față, este oportună, din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ- teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.
S-au reținut în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, trebuie reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public";.
Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit. b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile și în speța dedusă judecății având în vedere că pârâții, C. Local al comunei R. și P. comunei R., au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor
juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin. 2 lit. b și d, alin.4 lit. a și alin. 6 lit. a pct.1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de
interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Așa fiind, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. local R. și P. comunei R. .
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Membrii de sindicat Achim M., Caciuc Mia-D., Demian Tiberia, Groșan M. -Aurica sunt angajații pârâtei Ș. cu clasele I-V. R. în calitate de cadre didactice, au gradul didactic I și o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverința nr. 1457 din_, depusă la fila 7 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Pentru orele prestate în plus săptămânal cadrele didactice urmează a fi remunerate în regim de plata cu ora.
Conform prevederilor art. 13 din anexa nr.1 din Ordinul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3753/2011 "personalul
didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal până la sfârșitul anului școlar 2010-2011";.
Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prevede în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin.3 faptul că "personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate fi salarizat în sistem de plată cu ora cu tariful orar stabilit în funcție de norma didactică redusă, pentru orele didactice ce depășesc această normă.
Drepturile salariale solicitate nu au fost acordate pe perioada_ -_
, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. LOCAL R. ȘI P.
C. R.
, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței civile recurate, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui C.
R. și a C. ui Local al C. R. și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă; iar în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar rejudecând cauza, respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată și totodată inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâții au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât, în primul rând, C. local este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, astfel că nu poate a-și asuma obligații pecuniare, neputând sta în judecată în nume propriu într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești. Conform art. 21 din Legea 215/2001, unitățile administrative-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind totodată și subiecte juridice de drept fiscal.
P. comunei R. și C. local al comunei R. nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și din prisma faptului că nu pot fi obligați la respectarea unor clauze contractuale, așa cum face referire reclamantul la Contractul individual de muncă unic la nivelul Inspectoratului școlar al județului M., întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-ne opozabil, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ, prin urmare nu avem nici calitate procesuală pasivă în acest dosar. Orice contract poate produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Conform art. 169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este cel obligat, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu, iar conform art.157 alin.2 din același act, prevede faptul că, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civile contractuală a celui care angajează, ori în cauza de față, pârâții C. local și P. comunei R. nu au calitatea de angajator al reclamantului.
Consideră faptul că, P. comunei R. și C. Local R. nu au raporturi juridice, directe, de muncă cu reclamantul și prin urmare nu putem fi obligați, în mod direct, la plata acestor drepturi bănești solicitate.
În altă ordine de idei, consideră faptul că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din privința faptului că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA
pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind plata indemnizației de concediu, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli.
Mai precizează faptul că aceste sume, privind plata drepturilor salariale către cadrele didactice pot fi asigurate în funcție de alocările M. ui Finanțelor P. e privind "cheltuieli de personal ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat";, prin urmare pârâtele recurente nu pot fi obligate, în solidar la asigurarea, respectiv plata, acestor sume, neacordate de angajatorul acestor persoane, în lipsa acestor alocări.
În cazul în care vor fi prevăzute/alocate asemenea sume, privind plata drepturilor salariale neacordate de angajator, bineînțeles că vor asigura plata acestor sume către unitățile de învățământ, dar atât timp cât aceste sume nu sunt prevăzute și nu au fost alocate în acest scop, nu pot asigura plata lor, întrucât plata acestor sume, așa cum au arătat și mai sus se efectuează prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții reiterează faptul că, obligația stabilită prin sentința civilă recurată și anume aceea de a asigura unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor bănești neacordate de angajator, coincide cu obligația de a plăti aceste sume, obligație care nu le poate fi imputată, deoarece o cerere privind plata unor drepturi bănești către persoane care nu sunt angajații acestora, este lipsită de orice temei legal, fapt constatat și de practica judiciară în materie, mai mult aceste plăți se fac prin bugetul local și nu din bugetul local așa cum sunt obligați prin prezenta sentință.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive iar rejudecând cauza, solicită respingerea pe fond a acțiunii reclamantului formulată împotriva noastră.
În drept a invocat prevederile art. 299 și urm. Cod pr.civ., art. 137, 158- 166 Cod pr.civ., Ordinul MECTS nr. 3753/2011, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 215/2001.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de_ (f. 13-16),
solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanții au solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 de ani vechime în învățământ și grad didactic I, respectiv plata a 2h/săptămână în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_ .
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților recurenți C. Local al C.
R. și P. C. R. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din HG nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a
căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din C.muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, motivele invocate de recurenți, nu pot avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL R. și P. C. R. împotriva Sentinței civile nr. 1489 din_ a T. ui M.
, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: H. D. M.
