Sentința civilă nr. 448/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 448
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. - Președinte Secția I Civilă
ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. Dorinel, cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. Antohe Narcisa A. din Brăila, B-dul Al.I. Cuza, nr. 32, jud. B., în contradictoriu cu pârâtele S. C.
M. SA cu sediul în B., str. D. G., nr. 38 și S. C. M. SA S. T. cu sediul în C. N., Piața Avram I., nr. 17, jud. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantului M. D. lipsă - av. Antohe Narcisa A., lipsă fiind pârâtele
S. C. M. SA B. și S. C. M. S. Transilvania. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta reclamantului Mureșan D. - av. Antohe Narcisa A. arată că nu mai are cereri de formulat și nici acte de depus.
Instanța constată lămurită cauza, închide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra cererii.
Reprezentanta reclamantului Mureșan D. - av. Antohe Narcisa A. solicită respingerea ca nefondată a excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. C. M. SA prin întâmpinare, având în vedere că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale neachitate, pentru care termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni cum susține pârâta.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii și pe cale de consecință, obligarea pâ- râtelor la plata drepturilor salariale stabilite conform Contractului Colectiv de Muncă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Arată că măsura suspendării drepturilor solicitate este nelegală, iar con- tractele de muncă la nivel de unitate nu puteau conține clauze inferioare Contrac- tului Colectiv de Muncă la nivel de ramură. Menționează că la disponibilizarea din anul 2011 salariații au beneficiat de plăți compensatorii reprezentând 6 sala- rii minime, deși raportat la prevederile art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură era prevăzut ca la disponibilizare să se plătească contravaloa- rea a 6 salarii de bază brute negociate. Menționează că, prin cererea formulată
au solicitat plata diferențelor salariale pentru perioada decembrie 2009 -_, cu includerea în aceste sume și a sporurilor.
Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronun-
țare.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantului Mureșan D. a chemat în judecată pe pârâtele S. C. M. SA București și S. C. M. SA Sucursala Transilvania cu sediul în C. N., solicitând obligarea acestora la plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației, cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pe perioada noiembrie2009 - martie 2010, salariul suplimentar pe anul 2010 proporțional cu perioada lucrată și plata compensatorie prevăzută de Contractul Colectiv la nivel de ramură tran- sporturi, art. 80, la încetarea contractului de muncă prin disponibilizare, res- pectiv 6 salarii brute, prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, ajuto- rul material pentru sărbătoarea de Paști 2010, ajutorul material de Crăciun 2010, cu obligarea pârâtelor și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că, pentru perioada 2009- 2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă între S. C.
M. SA și sindicatele reprezentative ale salariaților, prin care s-au acordat drepturi salariale, prime și alte sporuri. Potrivit alin. 3 lit. a art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivel de ramură de transporturi, valabil pentru un program de lucru de 170 ore medie lunară, este de 700 lei, adică 4.12 lei/oră, fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta. Deși contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură prevede aceste drepturi salariale, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate prevede că salariul este de 570 lei începând cu data de_ și 600 lei începând cu data de_, astfel că există o încălcarea a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
În ce privește plățile compensatorii solicitate, se susține de către recla- mant că, potrivit art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de transporturi, se prevede că la încetarea contractului de muncă din inițiativa an- gajatorului, salariații primesc pe lângă celelalte drepturi cuvenite la zi și o pla- tă compensatorie în cuantum de minim 6 salarii de bază brute negociate.
De asemenea în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură s-a prevăzut la art. 30, că pentru munca desfășurată în cursul unui an calenda- ristic, personalul societății poate primi un salariu suplimentar, echivalent cu un salariu de bază de încadrare, iar pârâta deși a realizat profit, nu a mai acordat acest stimulent din anul 2006.
În contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2009, 2010, între SNTCFM C. M. SA și sindicatele reprezentative, în urma negocierii s-a sta-
bilit obligativitatea acordării unor sporuri, prime, aceste drepturi fiind însușite de ambele părți.
În această categorie intră și ajutorul de Paști, de Crăciun și de Ziua Fe- roviarului, ajutoare care nu au fost achitate reclamanților.
Față de susținerea pârâtei din dosare similare, în sensul că pentru anul 2010 în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aceste drepturi erau suspendate, reclamanții susțin că-și întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 71 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din trans- portul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit cu 48 de luni prin actul adițional nr. 370/_ .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 229, 268 alin. 1 lit. c Codul muncii actualizat, art. 1270 Noul Cod Civil, art. 148 alin. 1, art. 211-216 din Le- gea nr. 62/2011, art. 242 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta de rândul II a invocat în principal excepția prescrierii dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea ce- rerii reclamanților, ca nefondată.
În motivarea poziției sale procesuale pârâta susține că, potrivit dispozi- țiilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptu- lui la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unei clauze ale acestuia, astfel că acțiunea fiind înregistrată în cursul lunii decem- brie 2012, dreptul de a solicita așa zisele diferențe salariale este prescris.
În ce privește fondul cauzei, pârâta susține că, reclamantul a fost retri- buit în mod legal conform grile și clasei de salarizare în care a fost încadrat, sa- larizarea acestuia făcându-se în conformitate cu clauzele contractelor individu- ale de muncă.
Dispozițiile art. 41 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii transporturi, nu sunt aplicabile societății pârâte față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009: "anual prin legea bugetului de stat, se stabi- lesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile ad- ministrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar...."; și ale art. 30 din lege: "contractele colective de muncă se negociază în condițiile legii după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli, ale operatorilor economici, în limitele și condițiile stabilite prin bugete";.
Acestea sunt dispoziții imperative, care stabilesc strategia în domeniul salarizării în cadrul societăților naționale, și care prin măsurile privind disci- plina financiar-bugetară la nivelul societății lor și companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, are un caracter special derogator de la norma generală și urmărește reducerea efectelor crizei economice și îndeplinirea obli- gațiilor ce rezultă din Memorandumul de Înțelegere dintre Comisia Europeană și România, încheiat la B. și Bruxelles la_ și de Acordul stand -by încheiat între România și FMI.
Prin bugetele aprobate prin hotărâri de guvern, la S. C. M. SA B. nu s-a permis creșterea nivelului salariului minim la nivelul celui prevăzut în contractul colectiv pe ramură, aceasta fiind obligată sub sancțiunea legii să
respecte atât bugetul aprobat cât și dispozițiile Legii nr. 329/2009, S. C. M. SA fiind sub monitorizarea FMI, potrivit OUG nr. 99/2009.
Pentru anul financiar 2008, Ministerul Transporturilor a comunicat o- peratorilor economici monitorizați că fondul de salarii prevăzut de BVC nu poa- te depăși o creștere de 8% față de fondul realizat în 2007. De altfel prevederile art. 40 alin. 3 din CCM la nivelul ramurii transporturi încheiat pentru anul 2006-2007 menționează că salariul de bază minim brut la nivel de ramură tran- sporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2006 este de 540 lei lei/lună, de unde re- zultă că pentru societățile de stat monitorizate și aflate în subordinea MT, acest salariu ar putea fi pentru anul 2008 de 584 lei/lună și nu 700.
Reclamantul face confuzie între valoarea salariului de baza minim brut, prevăzută în CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi 2008-2010, cu valoa- rea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificată în anexa la CCM C. M. SA.
Astfel în CCM la Nivelul Ramurii Transporturi 2008-2010, la art. 41 alin. 1 sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0, ori în cazul reclamanților care au studii superioare, dacă s-ar aplica ex- clusiv prevederile acestui contract colectiv, ar însemna că salariul de bază mi- nim brut pentru funcția deținută de aceștia ar trebui să fie la nivelul sumei de
1.400 lei.
Conform grilei de salarizare prevăzută în anexa nr. 1 din CCM C. M. SA, coeficienții de ierarhizare variază între 1,0 și 4,061, astfel încât reclamantul a fost retribuit pe baza unui salariu de bază care depășește cu mult nivelul valorii determinate exclusiv pe baza prevederilor CCM unic la nivel ramură transporturi.
Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006-2008 a fost depus și legal înregistrat la Ministerul Muncii în con- formitate cu art. 25 din Legea nr. 130/1996, acesta îndeplinind condițiile legale pentru a fi înregistrat.
Prin concluziile scrise, reclamantul solicită respingerea excepției pres- cripției invocată de pârâtă, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, iar sub as- pectul fondului a reiterat susținerile din acțiunea introductivă.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția prescrierii dreptului material la acțiu- ne, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptu- lui, astfel că acțiunea este formulată în termenul de prescripție.
Acțiunea reclamantului vizează drepturi salariale, a căror calcul solicită a fi făcut în conformitate cu nivelul stabilit prin contractul colectiv de muncă și nu vizează aspecte concrete de neexecutare a contractului colectiv de muncă sau a clauzelor acestuia.
În ce privește fondul cauzei, trecând la soluționarea acesteia în baza probelor de la dosar și a dispozițiilor legale invocate, instanța reține următoa- rele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte de rândul 2 în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată până la data de_, când a fost disponibilizat în urma aplicării programului de restructurare și reorganiza- re determinat de situația economico-financiară dificilă a societății.
În anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se salariu de bază minim brut de 570 lei.
În contractul colectiv de muncă nr. 722/2008 la nivel de ramură trans- porturi pe anii 2008-2010 se prevede un salariu de bază minim brut, valabil de la data de_ de 700 lei pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună iar in contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, valabil până la data de_ se prevede acordarea salariului suplimentar.
Modificarea salariului de bază minim brut la nivel de unitate nu se face în mod direct și imediat, ci se face cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, cu analizarea și aproba- rea consiliului de administrație.
În cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt sta- bilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor anga- jaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și sa- lariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmul- țire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile lit. b) a art. 41 alin. 3, potrivit cărora părțile impli- cate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea sala- riului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții mi- nimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Este evident că, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coefi- cienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obli- gația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei, dar această omisiune a părților contractante nu susține admisibilitatea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a sala- riului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Reclamantul nu se prevalează de o diferență salarială ce să se conture- ze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelo- rași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. O atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contrac- tuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al con- tractului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele con- vențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezul- tă din actul întreg.
Stabilirea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colec- tiv de muncă la nivel de unitate s-a făcut cu acordul părților contractante, iar la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din reclamanții în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vede- re, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultan- tei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită peste ceea ce părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocie- rii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile impli- cate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianua- rie";.
Atâta timp cât la nivel de grup de unități din transportul feroviar, res- pectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți co- eficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numă- rul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în dis- cuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu în- calcă prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3
din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, ori art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un ele- ment al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat recla- manților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Cu privire la capătul de cerere, prin care se solicită plata salariului su- plimentar se reține că, la S. C. M. SA, singurul acționar este Statul Român prin Ministerul Transporturilor cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 100%.
În această unitate fondul de salarii este limitat la suma aprobată printr-o hotărâre de guvern. H.G. nr. 532/2008, nr. 28/2010 și nr. 311/2010 dispun în mod imperativ "cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limitele maxime ce nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și numai cu aprobarea guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor";.
În lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturi- lor bănești stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură tran- sporturi care nu sunt prevăzute în actul normativ de aprobare a bugetului de ve- nituri și cheltuieli și pentru care nu s-au alocat fonduri, nu se poate da eficiență convenției particulare a părților prin ignorarea legii. De asemenea este de reți- nut că, prin actul adițional la CCM pe anul 2010, înregistrat la DMPS Bucu- rești sub nr. 1713/_, s-a convenit ca salariul suplimentar să nu fie acordat pentru anul 2010.
În această situație, tribunalul apreciază că reclamantul nu este îndreptă- țit să i se plătească nici salariul suplimentar.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea salariilor compensa- torii ca urmare a concedierii, 6 salarii de bază brute, tribunalul reține că, dis- ponibilizarea reclamantului s-a făcut ca urmare a programului de restructurare și reorganizare a pârâtei, iar în decizia de concediere la art. 7 s-au indicat mă- surile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate și anu- me, acordarea sumei de 670 lei fiecărui salariat pe o perioadă de 6 luni, având în vedere CCM dar și art. 1 din HG 1193/2010. Decizia de concediere nu a fost contestată în termenul legal, astfel că aceasta a rămas definitivă cu privire la toate dispozițiile din cuprinsul acesteia, respectiv și cu privire la plățile com- pensatorii acordate cu ocazia disponibilizării.
De altfel, pentru considerentele deja expuse cu privire la primul capăt de cerere, nu este admisibilă acordarea diferențelor dintre plățile compensato- rii achitate reclamantului și cele stabilite în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
În ce privește prima pentru Ziua Feroviarului pe 2010 și ajutorul mate- rial de Paști și Crăciun pe 2010, tribunalul reține că, prin art.65 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei, prelungit prin acte adiționale, și art. 65 alin. 1 din Contractul Colectiv de Mun- că încheiat la nivelul aceleiași societăți pe anul 2009-2010, s-a stabilit acorda- rea către salariați a unui ajutor material, cu ocazia sărbătorilor de Paști, de Crăciun și de Ziua Feroviarului al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Aceeași normă este preluată în art. 65 din CCM încheiat la nivel de uni- tate pe anii 2009-2010, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B. sub nr. 2591/2009, în urma negocierilor dintre administra- ție și sindicatele reprezentative efectuându-se și completarea în alin. ultim con- form căreia "în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbă- torilor de Paști, de Crăciun, de Ziua Feroviarului";.
Conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul imediat supe- rior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2006-2008, a cărui aplicare a fost prelungită, prin art. 71 se prevede că "în afa- ra ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda salariați- lor un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutor de care nu beneficiază salariații care…";.
Prin Actul adițional înregistrat sub nr. 1718/_ la Contractul Co- lectiv de Muncă pe unitate încheiat pentru anii 2009-2010, s-a prevăzut modi- ficarea art. 65 alin. ultim în sensul că "pentru anul 2009, 2010 nu se acordă a- jutoarele materiale de Paști, de Crăciun și de Ziua Feroviarului";.
Astfel, în temeiul înțelegerii dintre părțile CCM în vigoare pentru anul 2010, urmează a fi respinse ca neîntemeiate capetele de cerere prin care s-a so- licitat acordarea premiului pentru Ziua Feroviarului și acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun.
Vor fi înlăturate susținerile reclamantului privind aplicarea pentru aces- te drepturi bănești a prevederilor unei alte convenții, respectiv Contractul Co- lectiv de Muncă la nivel de unități pe grup din transportul feroviar 2006-2008, prelungit ulterior, și nu cele ale Contractului Colectiv de Muncă pe anii 2009- 2010 și actului adițional la acesta, ambele încheiate la nivel de unitate, întrucât prin convenția părților, în anii 2009 și 2010, pentru a nu se îngreuna situația fi- nanciară a societății într-o perioada de dificultăți financiare și pentru a se redu- ce la minim concedierile, sindicatele și angajatorul au decis neacordarea aces- tor prime. Or, atâta timp cât prin convenția părților s-a stabilit neacordarea a- cestor ajutoare materiale în anii 2009 și 2010, instanța nu poate interveni peste voința părților dând o alta interpretare unor prevederi ale contractului colectiv de muncă, diferita de cea care s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali, întru- cât s-ar institui în acest fel un drept absolut al salariatului, ce depășește condiți- ile și limitele prevăzute de lege și de contractele colective de muncă.
Față de considerentele reținute, se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE
excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. C. M. SA prin întâmpinare.
RESPINGE
acțiunea formulată de reclamantul M. D.
, cu domi- ciliul procesual ales la Cabinet av. Antohe Narcisa A. din B., B-dul Al.I. Cuza, nr. 32, jud. B., în contradictoriu cu pârâtele S. C. Marfă SA B.
cu sediul în B., str. D. G., nr. 38 și S. C. M. S. Transilvania
cu sediul în C. N., Piața A. Iancu, nr. 17, jud. C. .
Definitivă
.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
C. V. O. S. D. M. L. M. R.
Red./Tehn. C.V. 5 ex./_
com. 3 ex./_
