Decizia civilă nr. 88/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/A/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul | declarat de pârâtele S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. C. C. SA B. | și S. N. DE T. | F. | DE C. |
împotriva sentinței civile nr. 2525 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat D. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în temeiul art. 96 pct. 2 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. la art. 95 pct. 1 și art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate între ele, curtea este competentă să judece prezentul apel.
De asemenea, se constată că la data de 3 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus întâmpinare din partea reclamantului intimat
T. și răspuns la întâmpinare din partea pârâtelor apelante, la data de 12 septembrie 2013.
Constatând că prin întâmpinare nu s-au formulat excepții, nici cereri în probațiune, având în vedere actele dosarului și constatând că nu s-au ridicat excepții nici prin cererea de apel, cauza rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat și judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 2525 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei_ -_, excepție invocata de către parate, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata in temeiul art. 268 alin.1 lit. d din Codul Muncii, invocata de către parate, s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul D. T. - în contradictoriu cu pârâții: S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA - și S. N. DE T. F. DE C. C. - C. -N., și in consecință au fost obligați pârâții sa plătească reclamantului drepturile prevăzute de art. 74 alin. 2 paragraful al II-lea din CCM 2011-2012 la nivel de SNTFC C. C. SA, s- au respins ca nefondate cererile reclamantului privind obligarea paratelor la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite in perioada_ -_, precum și diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrata și sumele rezultate in urma recalculării salariului, actualizate in funcție
de rata inflației și asupra cărora sa se calculeze dobânda legala, s-a respins ca nefondata cererea reclamantului privind obligarea paratelor la efectuarea mențiunilor necesare in carnetul de munca al reclamantului și au fost obligate paratele sa plătească reclamantului suma de 1.150 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 268, alin. 1) lit. c) din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar în raport de prevederile art. 166 alin.(1) din Codul muncii dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut lunar de la data la care trebuiau să încaseze drepturile salariale solicitate.
S-a considerat că în aprecierea naturii pretențiilor, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
În privința termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, invocat prin întâmpinare, s-a arătat că a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora, fiind deci aplicabile numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Luând în considerare că acțiunea a fost introdusă la data de_, instanța a constatat că cererea reclamantului pentru drepturile salariale aferente perioadei_ -_, este prescrisă și în consecință a admis excepția invocată de către pârâte, însă pentru perioada_ -_, excepția prescripției nefiind întemeiată a respins-o.
În privința fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Referitor la capătul de cerere al reclamantului privind obligarea pârâtelor sa plătească reclamantului drepturile prevăzute de art. 74 alin. 2 paragraful al II- lea din CCM 2011-2012 la nivel de SNTFC C. C. SA, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat.
În acest sens s-a retinut ca art. 74 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca pentru anii 2011-2012 la nivel de unitate CNCFC. SA statuează că ,,la nivelul CN
C. SA se constituie un fond de maxim 2 la sută aplicat asupra fondului de salarii realizat anual în vederea efectuării unor cheltuieli pentru grădinițe, creșe, dispensare, cabinete medicale, muzee, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, cheltuieli ocazionate pentru procurarea unor cadouri pentru copiii salariaților, acoperirea parțială a costului transportului salariaților la și de la locul de muncă, suportarea parțială a costului biletelor de tratament sau de odihnă pentru salariați și membrii de familie ai acestora, inclusiv a transportului, acordarea de ajutoare unor salariați care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii datorită calamităților naturale, precum și pentru acoperirea unor părți din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile ale salariaților sau membrilor de familie ai acestora (soț, soție, copii minori).
A fost reținut că din fondul astfel constituit CN C. SA va contribui la cumpărarea cadourilor oferite copiilor cu ocazia Crăciunului, de acest drept beneficiind toți salariații CN C. SA care au copii în vârstă de până la 18 ani
împliniți în cursul anului calendaristic respectiv, suma ce se acordă urmând a fi stabilită cu 30 de zile înainte de Crăciun, în funcție de evoluția prețurilor și de posibilitățile financiare ale CN C. SA";.
Apreciind asupra acestei clauze contractuale instanța a constatat că acordarea ajutoarelor materiale este imperativă și nu este condiționată de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia, întrucât textul nu folosește sintagma "poate"; acorda ajutorul material salariaților, ci sintagma "va contribui";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale CCM.
S-a observat că, obligația de plată a acestor drepturi rezultă și din Protocolul nr. 1/7249/_ încheiat cu ocazia întâlnirii dintre reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor sindicale prin care se stabilea valoarea fondului constituit, alocarea sumelor pentru drepturile cuvenite, data plății contribuției pentru cadourile oferite copiilor salariaților și cuantumul acestei contribuții pentru fiecare copil.
Instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste ajutoare materiale angajaților, că apărările pârâtei nu pot fi reținute, astfel că pârâta se face vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora
"angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";, în acest fel producând reclamantului un prejudiciu material.
În privința cererii reclamantului de obligare a pârâtelor la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite în perioada_ -_, precum și diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată și sumele rezultate în urma recalculării salariului, actualizate în funcție de rata inflației și asupra cărora să se calculeze dobânda legală, instanța a constatat că este neîntemeiată.
În acest sens a reținut că reclamantul nu a solicitat aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
Instanța a subliniat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conducând la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
S-a apreciat că aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură, dispoziții care impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
S-a reținut că nu a fost respectată, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de
570 lei, însă s-a considerat că, nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta întrucât, salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare cu aplicare tot la nivel de unitate
S-a observat că de instanță că reclamantul nu urmărește obținerea unei diferențe salariale rezultată din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ci aplicarea unui salariu rezultat din înmulțirea valoarii salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, solicitare care nu respectă sensul de ansamblu al contractului.
S-a observat că nu a fost contestat de către reclamant faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, astfel că concluzia este că negocierea la nivel de unitate a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
S-a mai apreciat de instanță că o interpretare în sensul cerut de reclamant, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu elementele din contractul colectiv la nivel de unitate celelalte elemente de salarizare, din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli.
S-a considerat că aplicarea salariului pe baza elementelor de calcul din Contractul Colectiv de muncă la nivel d eunitate nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, interdicția vizează drepturi ale salariaților, și nu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate amănuntele sale, ci doar un element al dreptului la salariu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. N. de T. F. de C. "C. C. " S.A. B., admiterea apelului si modificarea sentinței, in sensul respingerii acțiunii
.
În motivele apelului se arată că in mod greșit instanța a admis acțiunea reclamantului si a obligat subscrisele la plata către acesta a drepturilor prevăzute in art. 74 alin. 2 paragraful al ll-lea din CCM 2011 - 2012 la nivel de SNTFC C.
C., hotărârea fiind data cu aplicarea greșita a normelor de drept.
În acest sens au fost invocate clauzele, Contractului Colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru 2011 - 2012, art. 74.-(1) potrivit căruia la nivelul SNTFC se constituie un fond de maxim de 2,0 la sută aplicat asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaților cu contract individual de muncă, în vederea efectuării unor cheltuieli sociale, pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau subunități aflate în administrarea SNTFC potrivit legii, și anume: grădinițe, creșe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la
internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și școlile pe care le au sub patronaj.
S-a arătat că contractul în discuție prevede că în cadrul aceleiași limite prevăzute la alineatul (1) SNTFC poate aloca sume pentru: acoperirea parțială a costului transportului la și de la locul de muncă al salariaților; suportarea parțială a costului aferent serviciilor de tratament și odihnă pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv al transportului; acordarea de ajutoare pentru înmormântare; acordarea de ajutoare unor salariați care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, pentru acoperirea unei părți din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile și proteze, pentru salariați sau membrii de familie ai acestora (soț, soție, copii minori).
S-a invocat că același contract prevede că din fondul astfel constituit SNTFC va contribui la cumpărarea cadourilor oferite copiilor cu ocazia Crăciunului, de acest drept beneficiind toti salariații SNTFC care au copii în vârstă de până la 18 ani împliniți în cursul anului calendaristic respectiv. Suma ce se acordă va fi stabilită cu 30 de zile înainte de Crăciun. «
A. anta a apreciat că din formularea alin. 2 a art. 74, rezultă ca unitatea nu are o obligație ex lege de a acorda cadouri copiilor angajaților ci are doar posibilitatea de a contribui la cumpărarea cadourilor pentru copii cu ocazia Crăciunului, posibilitate condiționata de incheierea unui protocol intre administrație si reprezentanții federațiilor sindicale care, cu 30 de zile înainte de Crăciun, trebuie sa stabilească sumele cu care va contribui societatea la cumpărarea cadourilor.
S-a arătat că pentru anul 2011 nu s-a încheiat între sindicate și societate un protocol in termenul prevăzut la art. 74 alin. 2 paragr. III si ca nu s-au stabilit sumele cu care unitatea sa contribuie la cumpărarea cadourilor de Crăciun, nefiind opozabil un protocol semnat intre CN C. SA si sindicate, de care se face vorbire in acțiunea introductiva, având in vedere faptul ca CN C. SA este o companie distincta, diferita de SNTFC "C. C. " SA.
În aprecierea apelantei prevederea legala indicata drept temei legal de către reclamant instituie in sarcina societății o obligație de a face - de a contribui ia cumpărarea cadourilor pentru copiii salariaților- si nu de a da in mod direct salariaților sume de bani.
A menționat apelanta ca in anul 2011 Sindicatele nu au cumpărat cadouri pentru copiii salariaților unității, astfel ca sindicatul nu a solicitat implicarea societății in cumpărarea cadourilor de Crăciun pentru copii si nici nu s-a făcut dovada realizării de astfel de cheltuieli pentru a exista obligația de decontare.
Subliniind faptul că nici reclamantul si nici sindicatele nu au solicitat ca apelantele sa contribuie la cumpărarea de cadouri pentru copii cu ocazia Crăciunului si nici nu s-a făcut dovada cumpărării unor astfel de cadouri astfel incat sa existe o baza legala pentru decontarea cheltuielilor, solicitarea reclamantului este neîntemeiata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, D. T., solicită respingerea apelului
, apreciind că in mod legal si temeinic prima instanță a considerat că ca este îndreptațit la plata drepturilor prevăzute de art. 74 alin.2 paragraful al II-lea din CCM 2011-2012 la nivel de SNTFC C. C. .
În sublinierea întâmpinării a invocat conținutul protocolului nr. 1/7249/_, și disp. art. 74 alin.2 paragraful al II-lea care au constituit baza salarizării acordarii de către reprezentanții salariaților a sumelor necesare cumpărării cadorurilor pentru copii cu ocazia Crăciunului 2011, iar tot din conținutul acestui protocol s-a stabilit ca angajatorul sa plătească suma de 150
lei/copil, apelanta încercând sa inducă in eroare instanța de judecata arătând faptul ca nici măcar nu a existat un protocol încheiat in anul 2011.
Invocând disp.art.71 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011 și 2012, intimatul a apreciat că acordarea ajutoarelor materiale este imperativa si nu este condiționata de rezultatele financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia, obligație ce a rezultat si din Protocolul nr. 1/7249/_ încheiat cu ocazia întâlnirii intre reprezentanții administrației si reprezentanții organizațiilor sindicale, obligație pe care apelanta nu si-a indeplinit-o încălcând inca o data prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criti cilor din apel și având în
vedere și disp.art. 479 alin.1din N.C.P.C., Curtea constată că apelul este fonda t
pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile, constând în acordarea drepturilor prevăzute de art.74 alin.2 paragraul al II-lea din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2011-2012, încheiat la nivelul SNTFC C.F.R.C. S.A., pe clauza acestui contract și pe Protocolul încheiat la 17 nov.2011 de administrația
C.N.C.F. C. SA și reprezentații sindicatelor.
În conformitate cu art.74 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, la care s- a făcut referire mai sus:
"La nivelul SNTFC se constituie un fond de maxim 2,0 la sută aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaților cu contract încheiat de muncă, în vederea efectuării unor cheltuieli sociale, pentru funcționarea corespunzătoare a căror activități sau subunități aflate în administrarea SNTFC potrivit legii și anume: grădinițe, creșe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și școlile pe care le au sub patronaj.
Alineatul 2 al art.74 prevede că în cadrul limitei prevăzute la alin.1, SNTFC poate aloca sume pentru: acoperirea parțiale a costului transportului la și de la
locul de muncă al salariatului, suportarea parțială a costului aferent serviciilor de tratament și odihnă pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv a transportului, acordarea de ajutoare de înmormântare, acordarea de ajutoare pentru salariați care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, pentru acoperirea unei părți din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile și proteze pentru salariați sau membrii de familie ai acestora (soț, soție, copii minori).
al.3 Din fondul astfel constituit, SNTFC va contribui la cumpărarea cadourilor oferite copiilor cu ocazia Crăciunului.
al.4 Modul de utilizare a fondului de 2 la sută, constituit la nivelul SNTFC se va stabili printr-un protocol încheiat între administrație și reprezentanții federațiilor sindicale, semnatare ale contractului colectiv de muncă, care va fi supus aprobării Consiliului de Administrație al SNTFC în prima ședință a acestuia.
Din prevederile contractuale susmenționate se desprinde, prin raportare la nevoile prevăzute, concluzia rațiunilor de constituire a fondului, dintre care unele sunt principale și prioritare, iar altele subsecvente și subsidiare, primele aflându- se în alin.1, iar celelalte în alineatele 2 și 3.
Dacă utilizarea fondului pentru rațiunile principale stă sub semnul obligativității, pentru rațiunile secundare și subsecvente utilizarea fondului stă sub semnul posibilității, al facultății, așa cum rezultă din sintagma utilizată în alin.2 "poate aloca";.
Interpretarea dată de prima instanță sintagmei "va contribui"; regăsită în alin.3 în privința cadourilor de Crăciun, în sensul că există obligația pârâtei de a acorda acest drept, nu ține seama de disp.art.977 din C.civ. potrivit căreia
"interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor";.
Or, așa cum s-a arătat, părțile au înțeles să constituie fondul în principal pentru nevoile prevăzute la alin.1 al art.74, cu consecința afectării lui acestor nevoi, pentru celelalte nevoi din alin.2 și pentru cadoul de Crăciun, care nici nu reprezintă o nevoie, părțile au înțeles să lase la aprecierea administrației folosirea fondului. Așezarea contribuției SNTFC la cumpărarea cadourilor de Crăciun într- un alineat separat de alin.2, s-a făcut tocmai pentru că, așa cum s-a arătat, nu reprezintă o nevoie, dar acordarea lui rămâne sub semnul facultății așa cum este și acordarea de sume pentru situațiile prevăzute la alin.2.
În ce privește Protocolul nr.1/7249/_, reținut de prima instanță ca temei pentru acordarea dreptului solicitat de reclamant, Curtea constată că fundamentarea acordării dreptului pe acest protocol, este greșită întrucât protocolul nu a fost încheiat între administrația SNTFC C. și reprezentanții sindicatelor ce grupează salariații acesteia, ci între administrația CN C. SA și reprezentanții sindicatelor ce grupează salariații acesteia.
Din precizările făcute în adresa SNTFC C. (f.63) către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B., rezultă că SNTFC C. este o societate comercială cu capital de stat, face parte dinr amura de transportori, are un nr.de 1600 de salariați și are ca obiect principal transportul feroviar de călători, astfel că aceasta este o societate distinctă de cea regăsită în protocolul invocat.
În raport de cele expuse în temeiul art.480 alin.1 și 2 din NCPC, Curtea urmează să admită apelurile pârâtelor, să schimbe în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului și în ce privește acordarea ajutorului de Crăciun, astfel că acțiunea reclamantului va fi respinsă în tot.
Urmează să fie menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtele S. | N. | DE T. | F. | DE C. | |
C. C. | SA B. și S. N. DE T. | F. | DE C. | C. | împotriva |
sentinței civile nr. 2525 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul D. T. în contradictoriu cu pârâtele.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
N. M. | I. T. | G. | C. |
red.N.M./A.C./ 2 ex. -_ /jud.fond.P. R.
