Sentința civilă nr. 1018/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1018/F/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari: V. C. M.
: A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta U. S., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, împotriva pârâților G. Ș. P. I.
, C. LOCAL P. I., I. P. P. I., având ca obiect drepturi bănești Legea nr.221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul prevederilor art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă rap.la art.269 Codul muncii, republicat, tribunalul statuează că este competent din punct de vedere teritorial și material să soluționeze prezenta cauză, acțiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru intervalul_ -_, o unește cu fondul cauzei și rămâne în pronunțare cu cauza.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, în numele și pentru membrul de sindicat U.
a chemat în judecată pe pârâții Grup Ș. P. I. , C. Local P. I. și I. P. comunei P. I., solicitând instanței să oblige pârâta angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație.
A solicitat obligarea pârâților C. Local P. I. și I. P. comunei P. I. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul/a a fost/este angajat/ă al primului pârât și că potrivit Legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Așadar, prin adoptarea Legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a reliefat că ulterior au fost adoptate OUG nr.1/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 și că au fost emise deciziile Curții constituționale nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009 prin care aceste acte normative au fost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este Legea nr.221/2008. Începând cu luna ianuarie 2010 potrivit Legii nr.330/2009 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza Legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art.1 din HG nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art.63 alin.4 din Legea nr.215/2001.
În drept, s-au invocat art.112 Cod procedură civilă,art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.67, 79 și 80 din legea nr. 168/1999, art.28 din legea nr.62/2011, dispozițiile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții
, legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au formulat întâmpinare sau alte apărări scrise.
La termenul de judecată din
12 martie 2013, tribunalul, observând data introducerii acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 0_ -_, în temeiul art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat.
Analizând prioritar
, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 0_ -_,
tribunalul constată că acesta este întemeiată potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Reclamantul/a U. S. a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtului/ei angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 începând cu data de 0_ și până la_ , sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de 14 decembrie 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat pentru o parte din pretențiile deduse judecății, deoarece prescripția se calculează separat pentru drepturile bănești aferente fiecărei luni în condițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamant/ă împotriva pârâților privind pretențiile civile formulate pentru perioada 0_ - _
.
Analizând actele și lucrările dosarului
privind fondul pretențiilor pentru perioada ulterioară datei de_, tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a U. S. a avut raporturi de muncă cu pârâtul Grup Ș. P. I. în calitate de personal didactic în perioada 0_ -_, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depusă la dosar -fila 7-, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin Legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei naționale, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile
didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Tribunalul consideră că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de Legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin Decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330 indice 7 alin.
4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330 indice 7 alin.
4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului
general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate și de dispozițiile legale din Legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada_ și până la_, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, în parte, motiv pentru care pârâta/ul angajatoare/or va fi obligat/ă să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 decembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferențele salariale) și cu art.104 din Legea 1/2011, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, aceștia urmează a fi obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar Primarul unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, motiv pentru care vor fi obligați să asigure finanțarea pârâtului/tei angajator privind fondurile bănești necesare plații diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat opinia în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 0_ -_ . invocată din oficiu și în consecință respinge ca prescrisă, acțiunea formulată pentru această perioadă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, cu sediul în B., str. A. Odobescu, nr.3, județ B.
-Năsăud, în numele și pentru membrul de sindicat U. S., împotriva pârâților Grup Ș. P. I.
,
cu sediul în P. I., str. P., nr. 412, județul B. -Năsăud, C. LOCAL P. I.
și
PRIMARUL COMUNEI P. I.
, ambii cu sediul în P. I., strada G., nr.914, județul B.
-Năsăud, și în consecință:
obligă pârâtul/a angajator Grup Ș. P. I. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului/ei, stabilite conform Legii nr.221/2008 și să-i plătească diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
obligă C. LOCAL P. I. și PRIMARUL COMUNEI P. I. să asigure finanțarea pârâtei/ului angajator Grup Ș. P. I. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. V.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
LS V. C. M.
Red.NC/ALS- 6 ex _
