Sentința civilă nr. 1409/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1409/F/2013
Ședința publică din data de 13 Mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Din Învătământ în numele membrului de sindicat R. E. M. împotriva pârâților Ș. G. J. -Bîrgăului, C. Local J. -Bîrgăului, I. P. comunei J. - Bîrgăului, având ca obiect drepturi bănești - Legea 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul observând pretențiile deduse judecății prin acțiunea formulată, data la care a fost introdusă, în temeiul art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile formulate privind perioada_ -_ .
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, unește excepția invocată cu fondul și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată
,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Din Învătământ B. -Năsăud în numele membrului de sindicat R. E.
M.
a chemat în judecată pe pârâților Ș. G. J. -Bîrgăului, C. Local J. -Bîrgăului,
I. P. comunei J. -Bîrgăului,
solicitând instanței să oblige pârâtei angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 cu începere de la data de_ și până la data de_, sume actualizate cu indicele de inflație.
A solicitat obligarea pârâților C. Local J. -Bîrgăului, I. P. comunei J. - Bîrgăului să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul/a este angajat al primului pârât și că potrivit legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Așadar, prin adoptarea legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a reliefat că ulterior au fost adoptate OUG nr.1/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 și că au fost emise deciziile Curții constituționale nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009 prin care aceste acte normative au ost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este legea nr.221/2008. Începând cu luna ianuarie 2010 potrivit legii nr.330/2009 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
1
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din legea nr.84/1995 și art.1 din HG nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art.63 alin.4 din legea nr.215/2001.
În drept, s-au invocat art.112 Cod procedură civilă,art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.67, 79 și 80 din legea nr. 168/1999, art.28 din legea nr.62/2011, dispozițiile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta angajator a depus la dosar întâmpinare
prin care s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond se solicită respingerea acțiunii pentru nelegalitate și netemeinicie .
În ce privește excepția tardivității s-a susținut că nu s-a contestat la ordonatorul de credite în termenul prevăzut de art.34 din legea nr.330/2009 și respectiv de art.7 din legea nr.285/2010 măsura reîncadrării dispuse începând cu data de_ și apoi cu_, deși deciziile de reîncadrare au fost aduse la cunoștința salariaților la data emiterii acestora.
În ce privește fondul cauzei, s-a reliefat faptul că drepturile salariale cuvenite au fost corect și legal calculate și plătite potrivit prevederilor legale în vigoare la data plății drepturilor salariale, fiind corect puse în aplicare prevederile legii nr.330/2009 și nr.285/2010.
La termenul de judecată din 13 mai 2013 tribunalul, observând data introducerii acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat,
pentru pretențiile formulate privind perioada_ până la_ .
Examinând excepția prescripției invocate
tribunalul constată că acesta este întemeiată potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Reclamantul/a a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtei angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 cu începere de la data de 1 septembrie 2008 și până la data de 31decembrie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de 17 decembrie 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat, acesta trebuind a fi formulată cel târziu la finalul lunii septembrie 2011 pentru drepturile salariale pretinse aferente lunii septembrie 2008 și până la finalul lunii noiembrie 2012 pentru drepturile salariale pretinse aferente lunii noiembrie 2009, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamant/ă împotriva pârâților pentru pretențiile formulate privind perioada_ până la_, fiind neprescrise pretențiile deduse judecății doar pentru luna decembrie 2009.
Examinând excepția tardivității
invocată de pârâta angajator, tribunalul urmează a o respinge ca nefondată potrivit următoarelor argumente.
Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtei angajator la calcularea drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat și plata diferențelor între sumele efectiv încasate și cele cuvenite cu luarea în considerare a salariilor de bază așa cum au fost majorate și stabilite conform Legii nr. 221/2008. Așa fiind, tribunalul reține că salariații solicită diferențe salariale, caz în care acest litigiu este unul de muncă, iar potrivit art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii asemenea cereri pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește prevederile invocate de pârâtă, respectiv art.34 din legea nr.330/2009 și respectiv de art.7 din legea nr.285/2010, ce prevăd contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar
2
apoi la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile, tribunalul arată că aceste prevederi sunt aplicabile în situația în care se urma procedura respectivă, ori în cauză este urmată procedura de drept comun, fiind vorba de un litigiu de muncă căruia îi sunt aplicabile prevederile specifice legislației muncii în ce privește termenul de introducere a acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie subliniat că dispozițiile legale invocate de pârâtă nu prevăd că singurul mod de contestare al deciziilor de reîncadrare și de plată a unor diferențe salariale ar fi cel anume reglementat de acele acte normative, respectiv contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar apoi la instanța de contencios administrativ, situație în care salariații aveau la îndemână două tipuri de acțiuni, în lipsa unor prevederi legale imperative care să excludă acest lucru, adică fie urmau procedura administrativă respectivă, fie puteau să se adrese instanțelor de judecată ce soluționează conflicte de muncă în termenul de prescripție anterior reliefat, cale urmată în cauză, iar raportat la data introducerii acțiunii, tribunalul a constatat anterior că prescrisă parțial acțiunea formulată.
Tribunalul va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților ca nefondată pentru pretențiile formulate privind perioada_ -_, fiindcă din copia carnetului de muncă depus la dosar se constată că salariata în numele căreia a acționat reclamanta era în concediu pentru îngrijirea copilului încă din luna februarie 2009, situație în care raporturile de muncă ale acesteia erau suspendate de drept potrivit art.51 lit.a Codul muncii, situație în care erau suspendate atât prestarea muncii de către salariat, dar și plata drepturilor de natură salarială de către angajator, conform art.49 alin.2 Codul muncii, aceasta beneficiind de indemnizație pentru creșterea copilului potrivit legii 19/2000 în vigoare pentru perioada respectivă. Așa fiind, tribunalul arată că doar salariați activi sunt îndreptățiți să solicite plata unor diferențe salariale, iar nu și cei a căror contracte de muncă erau suspendate de drept cum este situația și în speță..
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantul/a Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Din Învătământ B. -Năsăud în numele membrului de sindicat R. E. M., cu sediul în B.
, str. A. Odobescu, nr.3, județul B. Năsăud, împotriva pârâților Ș. G. J. -Bîrgăului, cu sediul în J. -Bîrgăului, nr.155județul B. Năsăud,C. Local J. -Bîrgăului, I. P. comunei J. -Bîrgăului, cu sediul în J. -Bîrgăului, nr.153,județul B. Năsăud, pentru pretențiile formulate privind perioada_ până la_ .
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților Ș. G. J. - Bîrgăului, C. Local J. -Bîrgăului, I. P. comunei J. -Bîrgăului ca nefondată pentru pretențiile formulate privind perioada_ -_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
MLB// 6ex//15 mai 2013
3
