Sentința civilă nr. 1432/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1432/F/2013
Ședința publică din data de 15 Mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. D. împotriva pârâților Ș. G. "G. S. "; B., I. Ș. J. B. -N. , având ca obiect drepturi bănești Legea 330/2009.
Cauza s-a judecat în fond la data de 13 mai 2013, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta/ul B. D.
a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "G. S. "; B. și I. Ș. J. B.
-N.
anularea deciziei de reîncadrare a reclamantului începând din 1 ianuarie 2010; reîncadrarea în baza Legii nr. 330/2009 cu începere din_ ; calcularea și plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 raportat la prevederile Legii nr. 221/2008; plata diferențelor salariale reprezentând 25% din indemnizația de concediu reținută ilegal în baza Legii nr. 118/2010; calcularea și plata indemnizației de concediu aferentă anului 2010 majorată cu 34% conform Legii nr. 330/2009 raportat la prevederile Legii nr. 221/2008; obligarea la plata diferențelor salariale reprezentând contravaloarea reducerii de 25% de la data reintrării în activitate după finalizarea concediilor și până la data de_ ; anularea dispoziției de reîncadrare în baza Legii nr. 285/2010 începând cu_ ; obligarea unității să emită o nouă decizie de reîncadrare începând cu_ ținând seama de prevederile Legii nr. 285/2010 cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009 cu referire la Legea nr. 221/2008 și Legea nr. 118/2010; calculul și plata diferențelor de drepturi bănești potrivit Legii nr. 221/2008 și art. 16 din Legea nr. 118/2010; calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii-cadru nr. 330/2009 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010; calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2011; operarea în carnetul de muncă a salariilor stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a Legii nr. 221/2008.
În motivare s-a arătat că reclamantul/a este angajatul unității de învățământ chemată în judecată, nebeneficiind de dispozițiile Legii nr. 330/2009 în sensul stabilirii drepturilor sale salariale începând cu data de_ cu luarea în considerare a salariului aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008. Totodată, reclamantul nu a beneficiat nici de prevederile Legii nr._ în sensul stabilirii drepturilor sale salariale la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010 rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 11/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul recursului în interesul legii că personalul didactic din învățământ este îndreptățit la salariul calculat în raport cu luna decembrie 2009 calculat în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 330/2009, ale Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr.
285/2010.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
270 din Codul muncii, republicat.
Pârâta Ș. G. "G. S. "; B. , legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Pârâtul I. Ș. al Județului B. -N., legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar
a invocat în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția tardivității acțiunii.
În motivare s-a arătat că pârâtul nu se află în raporturi juridice de muncă cu reclamantul, nu are calitate de angajator, nu achită drepturile salariale.
Sub aspectul tardivității s-a subliniat că soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea modul de soluționare a contestației.
Controlul aplicării Legii nr. 330/2009 se face de agențiile teritoriale de prestații sociale, control realizat, în urma căruia s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor. Reclamantul nu a contestat în termen nici modul de stabilire a salariului începând din 1 ianuarie 2011, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 285/2010.
Pe fondul cauzei s-a arătat că unitatea de învățământ a procedat la reîncadrare conform Legii nr. 330/2009, la data emiterii deciziei de reîncadrare neexistând o sentință de obligare a unității de învățământ la acordarea unor diferențe salariale.
Similar s-a procedat și în anul 2011, astfel că se impune respingerea acțiunii și pe fondul dreptului pretins.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș.
J. B. -N.
tribunalul reține că această excepție este întemeiată.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantului au fost formulate nu numai împotriva angajatorului, unitatea de învățământ, ci și împotriva I. ui Ș. J. B. -N. .
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv din raporturile de muncă. Inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației Naționale, cu atribuții clar prevăzute în art. 95 din Legea educației naționale nr. 1/2011, printre care și aceea de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, republicat, între inspectoratul școlar și cadrele didactice neexistând raporturi de muncă. Asemenea raporturi se nasc între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 90 din Legea nr. 1/2011, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, cu aprobarea consiliului de administrație. Rolul I. ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În aceste condiții, în care I. Ș. J. B. -N. nu este parte a contractului individual de muncă al cadrului didactic, nu are ca atribuție angajarea efectivă a cadrelor didactice, calculul și plata de drepturi ce rezultă din raporturile de muncă, acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă în cadrul unei acțiuni în care reclamantul pretinde drepturi care au rezultat din încheierea contractului individual de muncă.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât se impune a fi admisă, consecința admiterii excepției fiind respingerea acțiunii formulată de reclamant/ă împotriva pârâtului I. Ș. J. B. -N., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Examinând excepția tardivității
, tribunalul urmează a o respinge ca nefondată potrivit următoarelor argumente.
Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtei angajator la calcularea drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat și plata diferențelor între sumele efectiv încasate și cele cuvenite cu luarea în considerare a salariilor de bază așa cum au fost majorate și stabilite conform Legii nr. 221/2008. Așa fiind, tribunalul reține că salariații solicită diferențe salariale, caz în care acest litigiu este unul de muncă, iar potrivit art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii asemenea cereri pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește prevederile invocate de pârâtă, respectiv art.34 din legea nr.330/2009 și respectiv de art.7 din legea nr.285/2010, ce prevăd contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar apoi la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile, tribunalul arată că aceste prevederi sunt aplicabile în situația în care se urma procedura respectivă, ori în cauză este urmată procedura de drept comun, fiind vorba de un litigiu de muncă căruia îi sunt aplicabile prevederile specifice legislației muncii în ce privește termenul de introducere a acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie subliniat că dispozițiile legale invocate de pârâtă nu prevăd că singurul mod de contestare al deciziilor de reîncadrare și de plată a unor diferențe salariale ar fi cel anume reglementat de acele acte normative, respectiv contestarea inițial la ordonatorul de credite, iar apoi la instanța de contencios administrativ, situație în care salariații aveau la îndemână două tipuri de acțiuni, în lipsa unor prevederi legale imperative care să excludă acest lucru, adică fie urmau procedura administrativă respectivă, fie puteau să se adrese instanțelor de judecată ce soluționează conflicte de muncă în termenul de prescripție anterior reliefat, cale urmată în cauză, iar raportat la data introducerii acțiunii, tribunalul constată că termenul de introducere a acțiunii a fost respectat.
Analizând actele și lucrările dosarului în ce privește fondul cauzei, tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a este angajatul/a pârâtei Ș. G. "G. S. "; B., așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar . În cursul anului școlar 2009-2010 a intrat în concediu de odihnă anterior datei de 1 iulie 2010, în perioada iulie-august indemnizația de concediu cuvenită fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul prevederilor Legii nr. 118/2010. Trebuie subliniat că angajatorul a aplicat reducerea cu 25% în temeiul prevederilor Legii nr. 118/2010 a indemnizația de concediu începând cu data de 01 iulie 2010 potrivit răspunsului comunicat la adresa formulată de tribunal
f.24. Tribunalul mai constată că pârâta angajator nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada 01 ianuarie 2010-13 mai 2011 la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar, precum și din răspunsul comunicat de angajator. Trebuie reliefat că pârâta a emis a decizii de reîncadrare a reclamantei nr.3/_ și nr.28/_ .
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, aplicabilă din data de 3 iulie 2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Întrucât la nivel național soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești investite cu asemenea pretenții au fost contradictorii, în sensul că anumite instanțe au admis acțiunile formulate de personalul didactic, în timp ce alte instanțe au respins asemenea acțiuni, s-a introdus recurs în
interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară de către toate instanțele judecătorești competente a prevederilor legale aplicabile în materie.
Prin decizia nr.20 din 17 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava în sensul că:
A stabilit că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009 - 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești de la data publicării acesteia în Monitorul oficial, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței
Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamanților din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011
a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va anula deciziile de reîncadrare a reclamantei nr.3/_ și nr.28/_ și va dispune reîncadrarea acesteia în baza legii nr.330/2009 și nr.285/2010, va obliga pârâta angajator să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei/ului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a legii nr.285/2010 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011(ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății . De
asemenea tribunalul va obliga pârâta să calculeze reclamantei indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, pentru zilele de 01 și 02 iulie 2010, fără aplicarea diminuării cu 25% în baza legii nr.118/2010 și să plătească acesteia diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru perioada arătată.
Tribunalul va respinge ca nefondate celelalte pretenții din acțiune, fiindcă în ce privește indemnizația de concediu pentru anul școlar 2009/2010 aceasta a fost legal diminuată începând cu data de 3 iulie 2010, așa cum s-a stabilit prin decizia instanței supreme anterior reliefate, iar în ce privește drepturile salariale ulterior datei de 13 mai 2011 acestea trebuie calculate conform legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului. Nu se poate dispune înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă fiindcă potrivit art.281 alin.3 Codul muncii republicat au fost abrogate prevederile decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, angajatorii nemaiavând obligația așadar să efectueze mențiuni în aceste carnete de muncă ale salariaților.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. B.
-N.,
cu sediul în B., str.1 D., nr.5, județul B. N. ,
și-n consecință respinge acțiunea formulată de reclamant/ă împotriva acestui pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția tardivității invocată de pârât.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. D. , domiciliat/ă în B., nr.105, județul B. N., împotriva pârâtului Ș. G. "G. S. "; B., cu sediul în B.
, P. L., nr.19, județul B. N. și în consecință:
anulează deciziile de reîncadrare a reclamantei nr.3/_ și nr.28/_ și dispune reîncadrarea acesteia în baza legii nr.330/2009 și nr.285/2010.
obligă pârâta angajator Ș. G. "G. S. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit legii nr.330/2009 și legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011( ținându- se seama și de dispozițiile legii nr.118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;
obligă pârâta Ș. G. "G. S. "; B. să calculeze reclamantei indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, pentru zilele de 01 și 02 iulie 2010, fără aplicarea diminuării cu 25% în baza legii nr.118/2010 și să plătească acesteia diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru perioada arătată.
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
,
V. C. M. A. LS
MLB// 5 ex.// 28 mai 2013
