Sentința civilă nr. 1930/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1930/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantele M. P. și M. C. D., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M.
-SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. -SA S. T. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței reclamantele au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanții M. P. și M. C. D. au chemat în judecată pe pârâții S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. ";S.A. și S.N.T.F.M. C. M. S.A - S. T. solicitând instanței obligarea acestora la plata retroactivă a diferențelor de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pe perioada septembrie 2009 - martie 2010 și diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de primă de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009, salariul suplimentar parțial pe anul 2010, prima de vacanță pe anul 2009, cele 6 salarii compensatorii la data concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit primului petit, obligarea pârâtelor la operarea în carnetele de muncă a modificărilor corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajații pârâtei și arată că drepturile solicitate sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008 - 2010.
Se mai arată că respectivul contract colectiv prevede la art. 41, alin. 3, lit. a că salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte
sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse în acesta. În calitate de angajatori, pârâtele nu au stabilit salariile membrilor de sindicat reprezentați în funcție de nivelul minim brut de 700 lei, ci la valoarea de 570 lei. De asemenea și celelalte drepturi salariale încasate cu titlu de prime (de vacanță, Crăciun, Paști, Ziua F. ului) au fost stabilite în funcție de valoarea de 570 lei.
Față de poziția reclamantei, pârâta S. N. DE T. F. DE
M. "C. M. ";S.A. - S. T. a formulat întâmpinare (f. 53 - 59) prin care prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată. Pârâta arată că, referitor la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008 - 2010 la care fac trimitere reclamanții, nu a fost invitată la negocierea acestui contract colectiv, motiv pentru care acesta nu a fost semnat de către ea și nu l-a fost recunoscut nefiindu-i astfel opozabil. Pârâta invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea de obligare a acesteia de executare a clauzelor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri, cât și a constatării eventualelor clauze
de nulitate din CCM la nivel de grup de unități și CCM la nivel de societate.
Arată de asemenea că SNTFM "C. M. ";- S.A. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor și unul dintre agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr. 79/2008, avându-i obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009-2010, aprobate prin HG nr. 28/2010 și HG nr. 311/2010.
Pârâta susține că Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură
uri nr. 722/03/_ pe anii 2008 - 2010 și-a încetat valabilitatea la_, astfel că atâta timp cât a existat la nivel de unitate un CCM care a stabilit o valoarea casei I de salarizare ca fiind de 570 lei, înlocuirea acesteia cu o altă valoare care este prevăzută de art. 41 alin. 3, lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008 - 2010, este tardivă și neîntemeiată.
Se invederează instanței că veniturile pârâtei sunt constituite din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii_ și 2010 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, fondul de salarii fiind aprobat prin hotărâri de guvern.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire reține că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 229 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Prin urmare, în situația în care contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, termenul de prescripție în care se poate solicita acordarea acestor drepturi de către angajat nu poate fi decât cel de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Instanța constată că nu pot fi primite apărările pârâtelor în susținerea excepției prescripției invocate, în sensul aplicabilității tuturor clauzelor contractului colectiv de muncă a termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât ar lipsi de obiect dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a-d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție,
în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, instanța reține în fapt că reclamanții au fost, în perioada septembrie 2009 - martie 2010, angajații pârâtei de rândul 2.
În temeiul acestui raport de muncă, reclamanții au solicitat, în cauza de față, acordarea unei diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei iulie 2009-martie 2010, precum și a diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de primă de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009, salariul suplimentar parțial pe anul 2010, prima de vacanță pe anul 2009, cele
6 salarii compensatorii la data concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit primului petit, cu obligarea pârâtelor la operarea în carnetele de muncă a modificărilor corespunzătoare.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanții au invocat prevederile Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010.
Asupra acestui aspect, instanța reține că sunt reale susținerile reclamanților că acest contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură prevede un cuantum superior al salariului de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. a din acest contract colectiv de muncă, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12
lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Cu toate acestea, instanța subliniază că aceste dispoziții contractuale trebuie interpretate coroborat cu prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
De asemenea, nu trebuie a fi omise, în analiza cererii reclamanților, prevederile următoare ale art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte
drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 și art. 162 alin. 1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, nivelurile salariale minime stabilindu- se prin contractele colective de muncă aplicabile.
Ori, în raport de toate aceste prevederi legale, tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamanți vizând obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale este lipsită de temei.
Astfel, prevederile art. 9 din contractul colectiv de muncă, precitat, reprezintă o rezervă pe care părțile semnatare a convenției colective au înțeles să o facă, în sensul că dreptul salariul de bază minim brut la un anumit nivel pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale a fost recunoscut condiționat de purtarea unor negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Abia după îndeplinirea acestor etape obligatorii de identificare a resurselor și includerea drepturilor negociate în acte normative, se poate proceda potrivit alin. 3 al art. 9, în sensul negocierii de către părți a utilizării acestor fonduri pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, instanța reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în situația particulară de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe care se întemeiază reclamanții, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În cauza de față, se constată că, în aplicarea acestei prevederi derogatorii, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Ori, având în vedere și exigențele art. 27 și 30 din Legea nr.329/2009, care stabilesc că, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, contractele colective de muncă negociindu-se, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale acestor operatori
economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete, tribunalul constată că nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamanții fiind căzuți în pretenții, iar pârâtele neformulând o cerere expresă în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S.A.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. și M. C. D. ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet Avocat Maxim A. M. din C. - Napoca, B-dul 21 D. 1989 nr. 62, ap. 8, jud. C. împotriva pârâtelor S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S.A. cu sediul în B., B-dul
D. G., nr.38, sector 1 și S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. "; S.A. - S. T. cu sediul în C. -Napoca, P-ța A. I., nr.17 jud. C. ,
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâte. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de _
Președinte,
A. M. I.
Asistent judiciar,
I. R.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
R. B. M.
Red./Dact. IAM 6 ex. - _
