Sentința civilă nr. 2100/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2100/F/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari
C. V. M. - A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta U.
J.
A S.
L. D. ÎNVĂȚĂMÎNT B. -N., în numele și pentru membrul de sindicat V.
C.
S. ,
împotriva pârâților Ș. G. "A. I. " B., C. LOCAL B. și I.
P.
M.
- PRIN P., având ca obiect drepturi bănești Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Verificându-se actele dosarului, tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local al municipiului B. și P. ul municipiului B. prin întâmpinarea depusă la filele 15-16 din dosar.
Văzând că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu se formulează alte cereri, instanța unește cu fondul cauzei excepția invocată prin întâmpinare și rămâne cu pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta U. J. a S. L. din Î. B. N. în numele și pentru membrul de sindicat V. C. S. a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. "A. I. "; B. , C. local B. și I. P. B. solicitând obligarea pârâtului Ș. G. "A. I. "; B. la calcularea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 -31 iulie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
A mai solicitat obligarea pârâților C. local B. și I. P. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial-Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare - 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, dispozițiile O.G. nr.
15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008 trebuiau aplicate până la data de_ .
Cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada_ -_ s-a pronunțat și Î. care, soluționând un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 3/2011, publicată în M. Of. nr. 350/2011, a statuat următoarele: "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr . 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui a ct normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".
Așadar, este de necontestat că salariul de bază al personalului didactic, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea valorii coeficientului 1,000 de 400,00 lei, la care se adăugau celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege. În realitate, însă, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost aplicabilă, respectiv până la data de 31 decembrie 2009 astfel că salariul efectiv calculat și plătit în luna decembrie a fost mai mic decât cel la care reclamanții aveau dreptul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din această lege în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță, care în art. 5 alin. 1 prevede că "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reduce de a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Sintagma salariul avut trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul al salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.Invocă în susținerea acțiunii și Decizia nr.877/_ a Curții Constituționale care statuează că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în data de 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu legea nr.221/2008 și nu cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.41/2009.
Punând în practică dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OG nr. 1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, unitatea de învățământ, pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009, calculat greșit, fără aplicarea Legii nr. 221/2008, a calculat greșit drepturile salariale și în consecință, în tot anul 2010, salariul calculat și plătit efectiv a fost greșit determinat.
În consecință și reducerea drepturilor salariale cu 25%, potrivit Legii nr. 118/2010 începând cu data de 3 iulie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010, s-a efectuat având un salariu de bază și sporuri mai mici decât cele cuvenite. Așa fiind, salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost mai mic decât cel cuvenit, determinat conform Legii nr. 221/2008 și cu aplicarea reducerii de 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010.
În ce privește determinarea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământ, începând cu data de 1 ianuarie 2010, Î., prin Decizia nr. 11/2012, urmare a admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de apel Craiova, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor
acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008";.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. unic din Legea nr. 221/2008, O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea nr.62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii republicat, art. 112 Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Pârâții C. Local al municipiului B. și P. ul municipiului B.
, legal citați, nu și- au delegat reprezentant în instanță, dar au formulat Întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al municipiului B. și a P. municipiului B.
, în ceea ce privește petitul de obligare la asigurarea finanțării sumelor necesare pentru plata unor drepturi salariale solicitate.
În motivare precizează că petenta a avut calitatea de cadru didactic angajat al unei instituții de învățământ preuniversitar din municipiul B., care, în virtutea calității de angajator are obligația de a stabili și de a asigura plata drepturilor salariale, prin directorul instituției, care este ordonator terțiar de credite, iar C. local al M. B., precum și P. ul municipiului B. nu justifică nici o calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, având în vedere argumentele legale: Potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe
valoarea adăugată.
De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Apreciază că, așa cum Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, și în cazul C. ui Local și P. lucrurile sunt la fel, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege, în acest sens fiind relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Apreciază că, întrucât între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar, se impune constatarea lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local și P. .
De asemenea face trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, arătând că: aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare -care, conform definiției din art. 2, pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor respective".
Consideră că, întrucât sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt, în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ - apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și P. ul municipiului B., eventualele obligații care pot sa le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege, în acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Conform acestui act normativ, sarcina acestora, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani în buget.
Pe fondul cauzei, față de petitele formulate de petent/ă, arată că lasă la aprecierea instanței dacă solicitările acesteia sunt sau nu întemeiate.
In drept, invocă prevederile art. 115 și urm. din Codul de procedură civilă, prevederile Legii 84/1995 republicată, prevederile OG nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Unitatea de învățământ, legal citată, nu a depus la dosar Întâmpinare sau alte apărări
scrise
.
Examinând, în prealabil, în condițiile art. 137 din Cod procedură civilă, excepția
invocată, tribunalul
o găsește nefondată, motiv pentru care va fi respinsă având în vedere următoarele:
Potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, lege în vigoare pentru perioada la care se referă prezenta acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora funcționează, de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, care include și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar potrivit art. 63 alin. 4 din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator primar de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Dispoziții similare și în Legea educației naționale nr. 1/2011, în vigoare la data la care se pretinde dreptul. Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, finanțarea de bază, ce include și cheltuielile cu diferitele drepturi salariale, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul conchide că acești pârâți justifică legitimitate procesuală pasivă, deoarece P. ul municipiului B. are calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul, iar C. local al municipiului B. are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă, urmând a se analiza pe fond atât acțiunea civilă dedusă judecății și împotriva acestor pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține următoarele.
Reclamanta/ul membru de sindicat V. C. S. face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acestuia pârâta/ul angajator Ș. G. "A. I. "; B. nu a calculat drepturile salariale cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru perioada 01 ianuarie 2010-01 iulie 2010, la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar.
Prin Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin.5 din Legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admise recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de
drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamantei/ului membru de sindicat s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta/ul membru de sindicat începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâtul/a angajator să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei/ului membru de sindicat potrivit Legii-cadru nr.330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010- 01 iulie 2010 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii 118/2010), sumă actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății .
Tribunalul va respinge acțiunea ca neîntemeiată pentru perioada 02 iulie 2010-31 iulie 2010, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă că în această perioadă, salariata membru de sindicat, în numele căreia a acționat reclamanta, a fost angajata unității școlare pârâte Ș. G. "A. I. ";
B.
.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea și potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, lege în vigoare în luna februarie 2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din Legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților de rând 2 și 3 și în consecință va obliga pârâții P. ul municipiului B., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local B. , care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat opinia în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local B. și
P. ul municipiului B. .
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S. L. din Î.
-N.
, cu sediul în B., str. A. O. nr. 3, județul B. N. în numele și pentru membru de sindicat V. C. S.
, împotriva pârâților Ș. G. "A. I. "; B.,
cu sediul în B., str. 1D. nr.27-29, județul B. N., C. local B.
și P. ul municipiului B.
,
cu sediul în B., P. C., nr.6, județul B. N. și în consecință:
obligă pârâta/ul angajator Ș. G. "A. I. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010-01 iulie 2010 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
obligă C. local B. și P. ul municipiului B. să asigure finanțarea pârâtei/ului angajator Ș. G. "A. I. "; B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată pentru perioada 02 iulie 2010-31 iulie 2010. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. V.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
,
C. V. M. A. LS
CN/ALS// 6 ex.// 25 septembrie 2013
