Sentința civilă nr. 2716/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2716/F/2013
Ședința publică de la 14 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G.
C.
F.
, președinte secție
GREFIER: V.
V.
cu participarea asistenților judiciari
S. P. L. Z.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta U. J. a S. L. din Î. B. -Năsăud în numele și pentru membrii de sindicat B. E., P. -S. -B. L. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. D., P. ul comunei C. M. și C. local al comunei C. M. , având ca obiect drepturi bănești - premiu anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 208, 201 din Legea nr. 62/2011, republicată, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta acțiune.
La data de 29 martie 2013 pârâtul C. local al comunei C. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că nu se opune admiterii acțiunii.
Se constată că reclamanta și pârâtul C. local al comunei C. M. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta U.
J. a S. L. din Î. B. -Năsăud
în numele și pentru membrii săi de sindicat B.
E., P. -S. -B. L. a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. D., P. ul comunei
M. și C. local al comunei C. M. solicitând obligarea pârâtei Ș. G. D. la plata premiului anual aferent anului 2010, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâților C. local al comunei C. M., P. ul comunei C. M. la asigurarea finanțării pentru plata sumei solicitate.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul este îndreptățit să beneficieze de un premiu anual acordat pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010 sau proporțional cu activitatea lucrată.
Premiul este egal cu media salariilor de bază sau a îndemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea
În cazul personalului care nu a lucrat tot timpul anului, premiul se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Dispoziția legală a fost abrogată începând din 1 ianuarie 2011.
Dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, acordat pentru activitatea desfășurată, exceptând situațiile de prestare de activități profesionale necorespunzătoare, de sancționare disciplinară.
Deși prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu se mai acordă cu începere din 1 ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, s-a subliniat faptul că dreptul era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata acestuia s-a amânat pe anul 2011.
Premiul anual solicitat poate fi considerat un bun în sensul Convenției europene, membrii de sindicat beneficiari bucurându-se de speranța legitimă a realizării acestui drept.
La data abrogării dispoziției legale, 1 ianuarie 2011, în patrimoniul membrilor de sindicat s-a născut deja o creanță suficient de bine stabilită și nu doar un drept eventual.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a realizat o privare de dreptul la plata premiului anual, fiind încălcat dreptul la respectarea bunurilor beneficiarilor, drept consacrat de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană, prioritar în aplicare față de legile interne.
local și primarul asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, având obligația asigurării sumelor necesare plății premiului anual în bugetul unității de învățământ angajatoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 211 din Legea nr. 62/2011, art. 11, 20 din Constituție, art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană, art. 17 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul C. local al comunei C. M. , legal citat, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 22) a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în condițiile în care se stabilește că dreptul solicitat nu a fost primit de reclamanți.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că reclamantele fac parte din rândul personalului plătit din fonduri publice, care în anul 2010 și-au desfășurat activitatea în cadrul unității de învățământ chemată în judecată.
Potrivit art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Aceste dispoziții legale au fost abrogate expres prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, lege care a intrat în vigoare de la data de_, cu excepția art. 34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României.
Salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011 a fost reglementată prin Legea nr. 285/2010, aplicabilă din_, act normativ care la art. 8 a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi.
Așadar, printr-o dispoziție legală expresă, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
interpretarea gramaticală a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariilor din sectorul bugetar au inclus și suma unică, aferentă premiului anual solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Deși se constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Prin art. 8 mai sus menționat s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, prin decizii succesive (nr. 1165/_ ; nr. 115/9 februarie 2012; nr. 395/26 aprilie 2012), instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Cu referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un "bun"; în sensul Convenției, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 fiind modificată, în
concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului de bază.
Ca atare, art. 8 menționat a modificat doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întrutotul această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Întrucât nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, Curtea Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, prin decizii succesive (decizia nr. 257/20 martie 2012; nr. 240/21 mai 20130; nr. 549/24 mai 2012) instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamantelor în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Reclamantele nu au fost lipsite de un "bun"; într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența Curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr.55555/08, hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr.63235/00, hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Totodată, în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (Felicia Mihăieș și Gavril Senteș vs. România, cererile nr. 44232/11 și nr. 44605/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor
asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr. 63134/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
În baza considerentelor exprimate, tribunalul reține că premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadrul nr. 330/2009 nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, astfel încât nu se poate pune problema încălcării vreunui drept ocrotit de reglementările naționale și europene, astfel încât acțiunea formulată se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Î. B. -Năsăud, cu sediul în B., strada A. O., nr. 3, județul B. - Năsăud, în numele și pentru membrii de sindicat B. E., P. -S. -B. L. împotriva pârâților Ș. G. D., cu sediul în C. M., strada P. nr. 154, județul B. -Năsăud,
P. ul comunei C. M.
și C. local al comunei C. M.
, ambii cu sediul în C. M., strada P. nr. 100, județul B. -Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
G.
C. F.
V.
-V.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
red. F.G.C./dact. F.G.C./6 exemplare _
