Sentința civilă nr. 2904/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2904/F/2013
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. - A. LS
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V. împotriva pârâtei SS S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de_ din partea reclamantului note de ședință prin care solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bistrița- Năsăud, invocată din oficiu de către instanță la termenul anterior, având în vedere faptul că raporturile de muncă s-au derulat la societatea pârâtă, care are sediul în județul Bistrița-Năsăud, respectiv în raza de competență al acestui tribunal.
Tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată din oficiu.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr.de mai sus, reclamantul R. V., domiciliat in B. Județul Maramures,Strada E. Nr. 6, CNP1720823241335, CI. Seria MM Nr. 3., eliberat de Politia B., a chemat în judecată pe pârâta SC SS, cu Sediul Social in Comuna C. ,Strada P. Nr. 297, Județul Bistrița Nasaud.RO
5. J062391991, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neachitate, reprezentând concediu de odihnă, concediu medical pe luna mai-iunie 2013, ore suplimentare după programul de 8 ore/zi, zilele de sâmbătă și duminică, dobânzi legale, pentru perioada 2010 - 2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată în fapt că până la data de_, a fost angajat ca director vânzări, la societatea pârâtă, iar din anul 2007si pana in anul 2012, nu i-au fost
achitate drepturile bănești cuvenite, reprezentând plata concediului de odihna, plata orelor suplimentare după programul de 8 orezi, plata zilelor de Sâmbăta si Duminica, unde va face dovada cu bonurile de intrare a mărfurilor ce au fost descărcate in zilele de sâmbăta si duminica si plata concediului medical pe luna mai - iunie 2013. Menționează faptul ca știe ca perioada anilor 2007-2009 este termen prescris de lege, de aceea solicită obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale doar pe anii 2010- 2012, la dobânzile legale si la plata cheltuielilor de judecată . Pârâta SC SS a depus la dosar în termen legal întâmpinare(f.16-18) prin care solicită respingerea ca prescris a dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale pentru perioada_ -_, în conformitate cu disp.art.171 - (1) din Codul Muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, acțiunea reclamantului fiind depusă la data de_ . Pe fond, solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, arătând reclamantul a fost angajatul societății pârâte începând cu data de_, conform contractului individual de muncă nr.201, înregistrat la ITM Bistrița-Năsăud sub nr.63597/_, în funcția de gestionar, cu un salariu lunar de 528 lei. Ulterior, salariul reclamantului a fost modificat prin act adițional în data de_ la suma de 850 lei/lunar, în data de_ salariul fiind modificat la suma de 1500 lei/lunar, iar actul adițional din
data de_ a modificat salariul la suma de 850 lei/lunar. Începând cu data de_ reclamantul a fost angajat ca director vânzări, conform CIM nr.268/_, cu un salariu lunar de 2000 lei/lunar. Contractul de muncă mai sus amintit a încetat la data de_ . Menționează faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din localitatea B., jud.Maramureș. Timpul de lucru aferent contractului de muncă a fost de 8 ore/zi, mai puțin zilele de sâmbătă și duminică, dar neavând posibilitatea de a fi verificat, întrucât sediul firmei este în loc.C., reclamantul și-a întocmit un program de lucru flexibil, cu o repartizare inegală a timpului de muncă, dar fără depășirea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Dealtfel, motivat de distanța față de sediul societății, modalitatea de plată a salariului reclamantului era reținerea din încasările efectuate și înscrierea sumelor reținute pe monetarele expediate la sediul societății. Potrivit art.168 alin.1 Codul Muncii "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";. Începând cu data de 22 ianuarie 2013 reclamantul a fost în concediu medical, perioadă în care și-a reținut lunar suma de 1500 lei, 75% din valoarea salariului (cu toate că până la data prezentei sumele nu au fost decontate de CAS Bistrița-Năsău), solicitarea privind plata concediilor medicale fiind neîntemeiată. În ceea ce privește concediile de odihnă, acestea au fost efectuate, salariatul beneficiind de indemnizația de concediu prevăzută de normele legale.
În drept, s-au invocat disp.art.205 din Noul cod de procedură civilă, art.168 alin.1, art.171 alin.1 și art.159 Codul Muncii.
Pârâta SC SS a formulat și cerere reconvențională (f.19-21), solicitând instanței obligarea reclamantului/pârât reconvențional R. V. la restituirea sumei de 50.780 lei, reprezentând plăți nedatorate, pentru perioada iunie(partial) - 2010-mai 2013; obligarea reclamantului/pârât reconvențional la plata sumei de 48.773,09 lei, reprezentând contravaloare marfa recepționată și nedecontată, sume actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective, pentru următoarele motive. Reclamantul/pârât reconvențional a fost angajatul societății începând cu data de 0_ conform contractului individual de muncă nr. 201, înregistrat la ITM Bistrița-Năsăud sub nr. 63597/_, în funcția de gestionar, începând cu data de_ reclamantul/pârât reconvențional este angajat ca director vânzări, conform CIM nr 268/_, contract de muncă ce a încetat în data de_, și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din localitatea B. . Dealtfel, motivat de distanța față de sediul societății modalitatea de plată a salariului reclamantului/pârât reconvențional era reținerea din încasările efectuate și înscrierea sumelor reținute pe monetarele expediate la sediul societății. Beneficiind de încredere din partea conducerii societății, reclamantul/pârât reconvențional și-a reținut sume mai mari decât cele cuvenite. Astfel în perioada 13 iunie 2010-_ reclamantul și-a reținut din încasările zilnice suma totală de 129280 lei, mai mult cu 50780 lei decât suma datorată de societatea noastră, conform contractului individual de munca, motiv pentru care solicită restituirea acestor sume încasate. în acest sens sunt și dispozițiile art. 256 alin. 1 din Codul muncii care stabilesc că "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie."
Într-o altă ordine de idei, în urma sesizării mai multor nereguli, depistate de compartimentul contabil din cadrul societății, în data de_, s-a procedat la inventarierea bunurilor aflate în gestiunea reclamantului/pârât reconvențional, prilej cu care s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 48.773,09 lei. în subsolul paginii privind inventarul, reclamantul a semnat în dreptul rubricii "sold marfa", iar în continuare a motivat lipsa din gestiune înșiruind persoanele cărora le-a fost livrată marfa, cu susținerea că aceasta nu a fost achitată. Fiind chemat ulterior la sediul societății pentru clarificarea soldului, reclamantul/pârât reconvențional nu s-a prezentat. Reclamantul/pârât reconvențional a produs o paguba societății atât prin însușirea unor bunuri ce aparțin societății ( în acest sens pe foaia de inventar apare însemnarea -"datorie eu"-7000 lei) cât și prin îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu (suma de 11400 lei este inserata ca lipsa in gestiune, fără a avea vreo justificare). Potrivit art. 254 alin.l Codul muncii, "salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor " Motivat de aceste aspecte, solicită obligarea reclamantul/pârât reconvențional la plata sumei totale de 99.553,09 lei, constând în 50.780 lei - plați salariu nedatorat si suma de 48.773,09 lei reprezentând lipsa in gestiune.
În drept, invocă dispozițiile art. 209 Noul Cod de procedură civilă, art. 159, 254 alin 1, 256 alin. 1 din Codul Muncii.
Reclamantul pârât reconvențional R. V., a depus răspuns la întâmpinare și, totodată, întâmpinare la cererea reconvențională
(f. 61-65) prin care arată că ceea ce privește prescripția acțiunii cu privire la drepturile salariale din per. 2007.2010 este lipsită de obiect pe de o parte și respectiv ca nefondată întrucât așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată nu a solicitat drepturi salariale din această perioadă, a solicitat doar pentru perioada 2010-2013, drepturi salariale, dobânzi și plata orelor suplimentare (de după program, sămbete și duminici), a concediilor de odihnă. In ceea ce privește apărările pârâtei pentru a respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, arată că nu pot fi primite deoarece în primul rând, poate face dovada ca a prestat muncă la această societate si nu a fost remunerat pt. munca depusă. Intr-adevăr nu a lucrat în loc fix, pt. că fiind director vânzări zona Maramureș, lucra în deplasare pe toată zona MM, astfel că programul de lucru era si de 8 ore pe zi dar de foarte multe ori depășea și cu 2-3 ore pe zi. Dacă tirurile cu ciment soseau după ora 16:00, când se termina practic programul de lucru, el trebuia să fie prezent pentru a le descărca la locurile destinate care nu erau aproape de domiciliul său, trebuind să se deplaseze chiar și 100 km într-o parte. Banii ce i-a încasat i-a predat societății fie prin virament bancar, fie prin predare personală la societate cu monetar de predate a sumelor încasate pe marfă (dovadă în acest sens v depune în copie monetarele, dacă societatea îi impută vreo sumă de bani, cum de altfel a făcut-o în cererea reconvențională). Cum bine a arătat și pârâta, dovada drepturilor salariale se face cu statele de plată. In acest sens solicită în probațiune să se dispunăi în sarcina societății obligația de a depune statele de plată prin care sociatatea face dovada că a fost remunerat și că a semnat acele state de plată. Reclamantul susține și arată că nu a fost plătit și nici nu a semnat niciodată vreun stat de plată. In cazul în care statele de plată emise pe numele său, sunt semnate, solicită o expertiză grafoscopică, pentru a se stabili dacă semnătura de la poziția salariat este a sa sau nu. In ceea ce privește invocarea de către societate a unor probe în apărare prin care fac dovada ca l-ar fi remunerat, respectiv prin depunerea la instanță a monetarelor din perioada 2010- 2013, arată că prin acestea nu se poate face dovada că societatea l-a plătit pt. munca prestată. După cum lesne se poate observa si din conținutul monetarelor depuse, acestea nu dovedesc că a ridicat bani de la societate cu titlu de salariu, ci din contră, a predat bani lunar la administratorul societății, a se vedea în acest sens că pe toate monetarele depuse eu a semnat la poziția "am predat", iar administratorul la poziția "am primit". Mai mult de atât în perioada ianuarie 2013-11 iunie 2013 a fost în concediu medical, iar în monetarele depuse pentru această perioadă este specificat salariu, iar semnătura îi aparține administratorului. Concediile de odihnă nu i-au fost acordate dar nici plătite, sens în care solicită instanței să încuviințeze ca probă în sarcina societății obligația de a face dovada că i-au fost acordate concediile medicale și indemnizația de concediu. Precizează că poate face dovada cu bonuri de intrare și monetarele de predate a sumelor încasate pe marfă, că în orice lună a anilor a lucrat permanent. De asemenea susține că nici concediile medicale din perioada anilor 2010-2013 nu i-au fost plătite.
Sub aspectul cererii reconvenționale solicită respingerea cererii sub ambele petite. In ceea ce privește primul capăt de cerere arată că nu datorează nici o sumă de bani societății. Asa cum a arătat prin întâmpinare dar și în cererea de chemare în judecată, nu a fost plătit pentru munca prestată ca angajat la societate, ca atare nu are de unde să datoreze ceea ce nu era în drept. Nu a primit sau reținut din încasările de pe marfa, sume de bani cu titlu de salariu sau sume mai mari decât era salariul trecut în contractul de muncă. Nu a primit și reținut nici un ban în acest sens. Ca atare cererea societății nu este fondată, motiv pentru care solicită respingerea ei. Referitor la cel de- al doilea capăt de cerere prin care societatea solicită să fie obligat la plata sumei de 48.773,09 lei reprezentând contravaloare marfa recepționată și nedecontată, arată că nu o recunoaște din următoarele considerente. In perioada în care reprezentantul societății i-a solicitat să semnez acel inventar era în concediu medical fiind bolnav și diagnosticat cu comoție cerebrală, dar i s-a solicitat de către această societate să semneze acest inventar în luna mai, asa cum au vrut ei, ca o garanție că și pe viitor va lucra la ei, dacă se va însănătoși sau dacă nu va fi pensionat. Ca atare nu recunoaște ca pe marfa recepționată nu a predat la societate banii încasați. Pentru a dovedi cele arătate dacă societatea înțelege să-și susțină cererea solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv, bonuri de intrare recepționare a mărfii și monetare de predare a sumelor de bani încasate pe marfa recepționată la societate, respectiv solicită și efectuarea unei adrese la banca BCR Năsăud pentru a solicita un extras de cont din perioada 2010-2013 pentru a face dovada depunerilor banilor încasați prin virament bancar. De asemenea solicită si efectuarea unei expertize contabile în acest sens
pentru a ase dovedi că nu datorează nici o sumă de bani necuvenită, dar nici sume ca urmare a mărfii recepționate nedecontate.
Pârâta reclamantă reconvențională SC SS a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamantul pârât reconvențional
(f.73-74) prin care reiterează că excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost invocată pentru drepturile salariate anterioare datei de_, ori cuprinsul cererii de chemare în judecată (cerere ce nu întrunește condițiile de formă prevăzute de art.148 și art. 194 din Noul cod de procedură civila) e cel puțin contradictoriu în ceea ce privește solicitările reclamantei. Potrivit art. 168 alin. 1 Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit." în cauza pendinte, dovada plății salariului se face prin monetarele semnate de salariat. Pe de altă parte, este greu de crezut că un salariat se prezintă la locul de muncă o perioadă mai mare de cinci ani, fară sa fie remunerat, așa cum susține reclamantul/pârât reconvențional. De altfel, acesta susține că a semnat inventarul ca o garanție că va mai lucra pe viitor la societatea noastră. Este curioasă dorința de a mai lucra și în viitor la o societate la care nu a fost remunerat mai mult de cinci ani, dar e posibil să fie un efect secundar al asa-zisei comoții cerebrale invocate.
Referitor la întâmpinarea la cererea reconvențională, din înscrisurile contabile, în ceea ce privește reclamantul/pârât reconvențional, reiese în mod clar că acesta are o lipsă în gestiune în valoare de 48773,09 lei, sumă rezultată în mare parte prin însușirea unor materiale de construcții și folosirea acestora în scop propriu. În ceea ce privește salariul, acesta era reținut lunar prin nedepunerea, din încasările zilnice, a unor sume mai mari decât sumele datorate de societate conform contractului individual de munca, motiv pentru care solicităm restituirea acestor sume.
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea cauzei
,_, tribunalul a invocat și pus în discuție excepția necompetenței teritoriale
de a soluționa litigiu, amânând judecarea pricinii pentru a se da deplină eficiență dreptului la apărare și principiului contradictorialității la data de_ .
Examinând prioritar conform art.131 NCPC excepția necompetenței teritoriale, tribunalul constată temeinicia.
Potrivit art. 269 Codul muncii judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz sediul, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 modif. cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 95 pct. 4 raportat la art. 94 NCPC tribunalele fiind instanțele de drept comun în această materie.
Interpretarea normelor legale evocate, cu caracter special, nu poate fi decât aceea că în cauză competența teritorială revine exclusiv tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul reclamantul, respectiv este amplasat locul de muncă al reclamantului, aceasta fiind o derogare de la regula generala prevăzută de art. 5 Cod procedură civilă, potrivit căreia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. În materia conflictelor de muncă competența teritorială nu este alternativă, în care sens a decis și instanța supremă prin Decizia nr.1262/2004.
In cauza pendinte, așa cum rezultă din actele dosarului și susținerile părților, atât domiciliul reclamantului, cât și locul de muncă sunt amplasate în arondismentul Tribunalului Maramureș, în localitatea B. . Imprejurarea că sediul angajatorului, promotor al unei acțiuni reconvenționale, este în județul Bistrița-Năsăud nu poate determina înlăturarea regulii procesuale înainte evocate, în cauză fiind antrenată prorogarea competenței teritoriale în căderea instanței competente să rezolve pretenția dedusă judecății prin acțiunea principală. Astfel, cererile de chemare în judecată în discuție se adresează tribunalului în circumscripția căruia reclamantul își are locuința statornică, trăiește și își desfășoară activitatea (localitatea B., jud. Maramureș), adică Tribunalul Maramureș, în favoarea căruia urmează a fi declinată competența de soluționare a pricinii, pentru considerentele de fapt și drept expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bistrița-Năsăud invocată din oficiu de către instanță, și în consecință:
- dispune declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș. Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. N. V. V.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari;
V. C. M. - A. LS
Red.dact. N.C. _
