Sentința civilă nr. 3437/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 3437/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta M. SA împotriva pârâtei B. C. R., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc în ședința publică din 21 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii scrise care au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea data când s a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte int4egranta din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta M. S.
A. în contradictoriu cu pârâta B. C. R., a solicitat obligarea acesteia la plata primei de vacanță aferente concediului de odihnă pe anul 2009, la un nivel brut de 4269 lei, din care urmează a se deduce suma de 543 lei, achitată în avans, respectiv la efectuarea de plăți compensatorii în urma concedierii colective, la nivelul sumei de 17.485 lei, sume actualizate cu rata inflației în cuantum de 21.301 lei și a dobânzii legale (daune interese moratorii) la această sumă de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost angajata pârâtei în perioada septembrie 1994-iunie 2009 si în urma derulării procedurii concedierii colective i s-a desfăcut contractul de muncă, conform Deciziei de concediere nr.378/_ .
Reclamanta mai arată că drepturile salariale pretinse sunt datorate de pârâtă în baza prevederilor contractului individual de muncă și al contractului colectiv de muncă încheiat între părți, respectiv că plățile compensatorii sunt sume neimpozabile al căror cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate.
De asemenea, susține că salariatul disponibilizat care beneficiază de plăți compensatorii în procedurii concedierii colective, nu are obligația de a suporta contribuția de asigurări sociale din sumele acordate cu acest titlu, astfel că reținerile
efectuate de pârâtă în acest sens nu au suport legal, impunându-se restituirea acestor sume.
Pârâta B. C. R. SA, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a arătat că în ceea ce privește prima de vacanță aferentă anului 2009, aceasta a fost achitată.
În ceea ce privește nelegalitatea celorlalte rețineri din cuantumul plăților compensatorii, pârâta a arătat că susținerile reclamantei sunt nefondate, iar realizarea plăților compensatorii a fost efectuată din fondul de salarii propriu constituit la nivelul băncii, iar nu din fondurile bugetare, percepându-se și datorându-se contribuția de asigurări sociale în mod corespunzător.
Referitor la daunele moratorii, s-a arătat că această cerere este inadmisibilă, raportat la cererea de actualizare a sumei solicitate cu rata inflației, constituind o dublă compensare, deci o îmbogățire fără justă cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine în fapt următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada septembrie 1994-iunie 2009 si în urma derulării procedurii concedierii colective i s-a desfăcut contractul de muncă, conform Deciziei de concediere nr.378/_ .
Conform dispozițiilor art.67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații stabilite în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil. Din acest text reiese foarte clar că drepturile salariale cuvenite la zi se acordă separat de ajutorul compensatoriu.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului,invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat, nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.254 din Codul Muncii.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, așa cum prevăd dispozițiile art.40 alin.2 lit.f din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de către salariați, în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile legale in vigoare la data acordării plăților compensatorii reclamantei, stabilite conform contractului colectiv de muncă de la nivelul băncii, pentru aceste sume se datorează impozitul pe venitul din salarii, impozit care a fost corect reținut și virat de bancă la bugetul de stat iar potrivit art.21 alin.6 din Legea nr. 19/2000, CAS-ul pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale.
Cu privire la obligarea la plata de daune interese trebuie arătat că acestea nu se cuvin salariatului, deoarece drepturile salariale cuvenite i-au fost achitate, astfel că nu sunt incidente prevederile Codului Muncii în acest sens.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011 coroborat cu prevederile art. 166 din Codul Muncii, urmează să respingă acțiunea reclamantei, întrucât acesteia i s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite cu ocazia încetării activității
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. S.
A.,
domiciliată în C. -N., str. M. nr. 74, ap.6, jud. C., în contradictoriu cu intimata B. C. R.
, cu sediul în B., B-dul R. E. nr. 5, sector 3.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 Februarie 2013.
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
A. -L. C.
Red.EB/tehn.MG 4 ex. 03.04.13
