Sentința civilă nr. 3543/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ Operator date 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.3543

Ședința publică din 02 septembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: C. N. C., judecător Grefier: P. A.

Completul este asistat de asistenții judiciari

P. R. S.

V. R. I.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. N. M.

, cu domiciliul în localitatea R., nr.205, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul

M. A. N., cu sediul în B., str. I., nr. 3-5, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul prin consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar au fost depuse note de ședință.

Reprezentantul pârâtului, consilier juridic Rîndașu Costică arată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a-i achita contravaloarea concediului de odihnă în valută. Menționează faptul că în perioada pentru care solicită plata în valută, reclamantul și-a efectuat concediul de odihnă în țară.

Instanța învederează reprezentantului pârâtului că prin întâmpinarea depusă au fost invocate două excepții, respectiv excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.

Instanța unește excepțiile invocate cu fondul și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul pârâtului, solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond solicită respingerea cererii formulată de către reclamant pentru toate motivele invocate și susținute și oral prin întâmpinarea depusă la dosar.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr. 1983 din 24 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a respins excepția necompetenței materiale și a tardivității.

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată a reclamantului M. N. M. privind obligarea pârâtului M. A. N. la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului în perioada desfășurării misiunii în străinătate și cererea privind obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului a Anexei 1 la HG nr.22/2004.

S-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului privind obligarea pârâtului la plata soldei lunare în lei și a premiilor anuale pentru perioada_ -

_ și a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0_ -_ calculate conform coeficienților din anexa 1 la HG nr. 22/2004, actualizate cu indicele de inflație precum și la contravaloarea normei de hrană pentru perioada 0_ -_ actualizată cu indicele de inflație.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut referitor la excepția necompetenței materiale, că este adevărat că reclamantul a fost numit prin Ordin emis de Șeful Statului Major General, care este act emis de autoritate publică centrală, însă reclamantul nu atacă acest ordin, ci solicită drepturi salariale, și ca atare este de competența tribunalului judecarea cauzei.

Faptul că militarii se află în raport de drept public în ceea ce privește munca pe care o desfășoară și nu într-un raport de drept al muncii, cum susține pârâtul nu poate fi acceptat, în condițiile în care HG nr. 22/2004 la art. 3 și art. 23 din HG nr.171/2003 care reglementează ambele situația militarilor trimiși în misiuni permanente în străinătate prevăd "salarii"; ce se cuvin acestor militari.

Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât pe motiv că Ordinul de misiune NATO nr.121/2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în 2008, iar art.11 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an, este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, și nu se supune analiza drepturilor salariale contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă, Codul Muncii prevăzând la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani. Aceasta întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.

Cu privire la fondul acțiunii așa cum a fost precizată instanța a reținut că în baza Ordinului de misiune NATO nr.121/_ reclamantul a fost trimis în misiune permanentă NATO în străinătate (Italia) în perioada 0_ -_, fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan).

Conform Raportului B6 - 713/2008 funcția de șef S6 este echivalentă cu funcția civilă de "secretar 1 clasa I", funcție căreia, conform pct. 6 din Anexa nr. 2

- Nomenclatorul funcțiilor și coeficienții de ierarhizare pentru determinarea salariilor îh valută pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate - la Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și in lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, îi corespunde coeficientul în valută 2.S0.

Cum funcției de șef S.6, echivalentă cu funcția civilă de secretar I clasa I din anexa nr. 2 la aceeași hotărâre îi corespunde coeficientul în valută de 2.50, rezultă că salariul lunar în valută a reclamantului a fost corect calculat, adică 660 euro x

2.50 x 1650 euro.

Capătul de cerere privind stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate este inadmisibil, întrucât este o cerere în constatare - constatarea naturii juridice a drepturilor bănești - ori această cerere nu poate fi primită în condițiile în care partea poate cere realizarea dreptului, ceea ce și face prin celelalte capete de cerere formulate.

Solicitarea privind al 13-lea salariu pentru perioada 0_ -_, este nefondată în condițiile în care nici HG nr.837/1995 și nici HG nr.22/2004, care reglementează drepturile salariale ale personalului trimis în misiune nu prevăd acest drept.

Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada 0_

-_, nu este admisibilă în condițiile în care ordinul ministrului apărării

naționale nr.MS96/2008 prevede că nu beneficiază de norma de hrană cadrele militare care primesc salariul în valută, și nici HG 22/2004 și HG nr.837/1995 nu prevede acest drept.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. N. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile HG nr. 837/1995, HG nr. 22/2004 și pe Ordinul ministrului apărării naționale MS 96/2008, ignorând că reclamantul a invocat ca temei legal în primul rând dispozițiile art. 9 lit. a și b din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Instanța de fond aplicând greșit legea a considerat că aceste drepturi stabilite prin lege nu se cuvin reclamantului deoarece nu sunt prevăzute în hotărârile guvernului referitoare la drepturile personalului trimis în misiune permanentă în străinătate sau în ordinul ministrului.

Fără a indica în cuprinsul motivării vreun act normativ cu putere de lege care ar anula drepturile solicitate pe perioada trimiterii în misiune în străinătate, instanța a considerat că hotărârile de guvern și ordinul ministrului apărării naționale au forță juridică superioară legii, încălcând flagrant prevederile constituționale potrivit cărora, ele se emit în baza legilor, pentru organizarea și punerea în executare a legilor. Hotărârile de guvern luate în considerare de instanța de fond se referă la alte aspecte.

M. A. N. B. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Prin decizia civilă nr. 4625 din_ pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantul MACEK N. M. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 24 martie 2011 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ care a fost casat în tot și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că reclamantul M. N. -

  1. , în calitate de cadru militar activ, a fost trimis în misiune permanentă în străinătate în perioada_ -_, încadrarea și condițiile de salarizare fiind stabilite în temeiul raportului aprobat de către ministrul apărării naționale potrivit HG nr. 22/2004.

    Prin demersul său juridic, reclamantul a solicitat stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești ce i-au fost acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate, obligarea pârâtului M. A. N. la plata soldei lunare în lei, a premiilor anuale și a contravalorii normei de hrană pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtului de a pune la dispoziție anexa 1 la HG nr. 22/2004.

    Prin notele de ședință depuse în fața primei instanțe, pârâtul M. A.

  2. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la faptul că reclamantul se consideră vătămat prin acte administrative cu caracter individual aprobate de M. A. N. .

Curtea a apreciat, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea admiterea ca fiind întemeiată a excepției invocate de către pârât, astfel încât în mod nelegal litigiul a fost soluționat în primă instanță de către tribunal în complet

specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă, în compunerea căruia au intrat 2 asistenți judiciari.

Potrivit prevederilor art. 281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, or în cauza de față nu ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, deoarece între părțile în litigiu nu s-a încheiat un contract individual de muncă și nu s-au stabilit raporturi de muncă, motiv pentru care reclamantul nu are calitatea de salariat în sensul art. 10 din Codul muncii, statutul său special fiind reglementat de Legea nr. 80/1995.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 6 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., a admis recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.

Investită pe această cale, Curtea a analizat cu prioritate potrivit prevederilor art 137 C pr civ excepția tardivității invocată de pârâtul M. A. N. .

Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât a fost fundamentată pe faptul că Ordinul NATO nr.121/ de misiune 2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în 2008, iar art.11 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an.

Reclamantul așa cum a reiterat și în rejudecarea pe fond nu a contestat Ordinul NATO nr.121/ de misiune 2008 .

Excepția este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, Ordin care de altfel este echivalent cu un ordin de serviciu și nu poate fi circumscris sferei contenciosului administrativ.

Actul administrativ este emis in temeiul si pentru realizarea puterii publice, organul emitent avand calitatea de subiect special investit cu atributii de putere publica.

Manifestarea de vointa unilaterala a acestui organ trebuie sa se exprime in raporturi juridice ce presupun vointa de a naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica.

Actul în discuție reglementează drepturi și obligații fără ca acestea să poată fi calificate ca fiind în regim de puterea publică .

Instanța investită prin decizia evidențiată anterior nu mai poate proceda la verificarea impusă de art 1591C pr civ însă în rejudecarea în fond determinarea cadrului procesual în raport de actele atacate este obligată a o lămuri și prin raportare la prevederile art 84 C pr civ și art 129 C pr civ .

Analiza naturii drepturilor salariale pentru angajații pârâtului nu se supune contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă,pentru aceștia nefiind mențiuni în legile speciale precum pentru funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special.

Tardivitatea acțiunii nu poate fi raportată în context la dispozițiile speciale ale Legii nr 554/2004 ci la Codul Muncii care prevede la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani, întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.

Raportat la cele evidențiate anterior excepția tardivității invocată de pârâtul

M. A. N. apare ca fiind nefondată și în consecință va fi respinsă.

Ordinul de misiune NATO nr. 121/_ atestă doar că reclamantul fost trimis în misiune permanentă NATO în Italia în perioada 0_ -_, fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan).

Reclamantul a solicitat plata soldei lunare în lei ori atâta timp cât personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază doar de drepturile în valută prevăzute de HG nr. 837/1995 și HG nr. 22/2004.

Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada 0_

-_, nu este datorată de pârât cumulul pretins de acesta nefiind compatibil cu prevederile HG 22/2004 și HG nr. 837/1995.

Aserțiunile reclamantului referitoare la prevalența prevederilor Legii nr. 80/1995 nu pot primi valențele dorite de acesta întrucât textul invocat nu se aplică prin cumul situației sale, legiuitorul instituind norme speciale de rogatorii de la regula invocată pentru ipoteza în care angajații pârâtului se află în situații speciale, între care și cea a reclamantului care a îndeplinit o misiune în străinătate .

Astfel, prin sentința civilă nr. 144/2012 pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2012 Curtea de A. C. secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității invocată de pârâtul M. A. N. și a respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. N. -

M. în contradictoriu cu pârâtul M. A. N. .

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 5306 pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant și a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Sălaj secția litigii de muncă.

A arătat faptul că art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de Procedură Civilă în raport cu organul emitent al actului, și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, iar prezentul obiect nu se încadrează în acest text de lege, fiind de fapt un litigiu de muncă.

Asupra cauzei de față, Tribunalul Sălaj reține următoarele:

Prin acțiunea sa, reclamantul M. N. M. a chemat în judecată pârâtul

M. A. N. solicitând obligarea acestuia la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului pe perioada desfășurării misiunii în străinătate ca diurnă și pe cale de consecință la plata către reclamant a soldei lunare în lei și a contravalorii normei de hrană, pentru perioada 0_ -_ ,

sume ce solicită a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune, până la data plății efective conform prev.art.1084- 1086 cod civil și art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003; obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului nr.1 la HG nr.22/2004, cu privire la salarizare, fondurile necesare cazării și alte drepturi în valută și în lei ce revin personalului din M. A. N. trimis în misiune permanentă în străinătate și pe cale de consecință să procedeze la plata către reclamant a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0_ -_, calculate conform coeficienților prevăzuți în anexa respectivă.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin Ordinul de misiune NATO nr.121/2008 pârâtul a dispus încadrarea reclamantului la Agenția NATO, pentru Servicii de Comunicații și Informatică NCSA, locația Napoli (Italia) pentru perioada 0_ -_ .

În cuprinsul raportului B6/713/_ s-a prevăzut că salarizarea în valută a militarilor nou numiți în funcții să se efectueze în conformitate cu prev. HG nr.22/2004 și HG nr.837/1995.

Cu toate acestea, pârâtul a calificat drepturile bănești acordate lunar reclamantului drept diurnă, astfel că pe perioada concediului de odihnă efectuat în anii 2009 și 2010, reclamantul a primit cu titlu de indemnizație de concediu solda lunară în lei, pe care o primesc cadrele militare în activitate în țară, respectiv suma de 3071 lei și nu suma de 1650 Euro.

În situația în care instanța apreciază, arată reclamantul, că drepturile bănești cuvenite reclamantului pe perioada în discuție reprezintă salariu și nu diurnă, solicită reclamantul ca pârâtul să fie obligat să rectifice fișele fiscale ale reclamantului și să plătească acestuia indemnizațiile de concediu în valută.

Prin întâmpinarea sa pârâtul M. A. N. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată arătând că reclamantul a fost încadrat pe timpul misiunii în Italia pe funcția de șef S6 (căpitan) funcție ce este echivalentă cu funcția civilă de secretar I clasa I și căruia îi corespunde coeficientul de 2,50.

Reclamantul a beneficiat de salariu în valută stabilit în raport de nivelul salariului funcției de portar prev. în anexa 1 la HG nr.837/1995 și în raport cu prev. HG nr.22/2004.

În baza art.8 alin.1 din HG nr.837/1995, personalul aflat în misiune permanentă în străinătate avea dreptul la concediu anual de odihnă cu plata drepturilor în lei, dacă este efectuat în țară și cu plata drepturilor în valută, dacă acesta este efectuat în străinătate.

Cu privire la norma de hrană pârâta arată că reclamantul nu beneficiază de ea în perioada când beneficiază de salariul lunar în valută, deoarece conform art.9 lit.a din L-4/1 aprobat prin Ordinul MAN nr. MS 96/2008, norma de hrană nu se cuvine în cazul deplasărilor în misiuni peste hotare și se primește diurnă de delegare sau soldă/salariu în valută.

Prin precizarea de acțiune (f.19-20 dosar fond) reclamantul a arătat că solicită pârâtului obligarea pârâtului la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului pe perioada desfășurării misiunii în străinătate și pe cale de consecință la plata către reclamant a soldei lunare în lei și a premiilor anuale (al 13-lea salariu), pentru perioada_ -_ ; obligarea pârâtului la plata către reclamant a contravalorii normei de hrană, pentru perioada 0_ - _

; obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului a Anexei nr.1 la H.G. nr.22/2004, cu privire la salarizarea, fondurile necesare cazării și alte drepturi în valută și în lei ce revin personalului din M. A. N. trimis în misiune permanentă în străinătate și pe cale de consecință să procedeze la plata către reclamant a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0_ -_, calculate conform coeficienților prevăzuți în anexa respectivă.

Solicită ca toate sumele să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.

Prin Notele de ședință, pârâtul M. A. N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj întrucât reclamantul solicită recunoașterea unor drepturi pretins neacordate prin acte administrative cu caracter individual (Ordinul de misiune NATO nr.121/2008).

Fiind act administrativ emis de autoritate publică centrală se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ a curților de apel respectiv competența revine Curții de A. C. .

Se arată de asemenea că militarii se află într-un raport de drept public în ceea ce privește munca pe care o desfășoară și nu într-un raport de drept al muncii. Se invocă, de asemenea, tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul a luat la cunoștință de conținutul și efectele Ordinului de misiune NATO nr.121/2008, în sensul că a fost salarizat conform coeficienților stabiliți în HG 837/1995, iar conform art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată poate fi introdusă peste termenul prev. la alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.

Asupra cauzei de față instanța reține următoarele :

Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, este nefondată pentru următoarele :

Este adevărat că reclamantul a fost numit prin Ordin emis de Șeful Statului Major General, care este act emis de autoritate publică centrală, însă reclamantul nu atacă acest ordin ci solicită drepturi salariale, și ca atare este de competența tribunalului judecarea cauzei.

Faptul că militarii se află în raport de drept public în ceea ce privește munca pe care o desfășoară și nu într-un raport de drept al muncii, cum susține pârâtul nu poate fi acceptat, în condițiile în care HG nr.22/2004 la art.3 și art.23 din HG nr.171/2003 care reglementează ambele situația militarilor trimiși în misiuni permanente în străinătate prevăd "salarii"; ce se cuvin acestor militari.

Ori, conform art. 282 sunt părți în conflictele de muncă salariații.

Atâta timp cât reclamantul are calitatea de salariat în misiunea în care a fost trimisă, drepturile salariale ale acestuia sunt supuse prevederilor legislației muncii.

Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât pe motiv că Ordinul de misiune NATO nr. 121/2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în 2008, iar art.11 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an, este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, și nu se supune analiza drepturilor salariale contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă, Codul Muncii prevăzând la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani.

Aceasta întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.

Cu privire la fondul acțiunii așa cum a fost precizată instanța reține următoarele :

În baza Ordinului de misiune NATO nr.121/_ reclamantul fost trimis în misiune permanentă NATO în străinătate (Italia) în perioada 0_ -_, fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan) (f.32-35).

Conform Raportului B6 - 713/2008 (f.32-35) funcția de șef S6 este echivalentă cu funcția civilă de "secretar 1 clasa I", funcție căreia, conform pct. 6 din Anexa nr. 2 - NOMENCLATORUL funcțiilor și coeficienții de ierarhizare pentru determinarea salariilor îh valută pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate - la Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și in lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, îi corespunde coeficientul în valută 2.S0.

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 837/1995, personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de salariu lunar în valută.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 837/1995, cu modificările și completările ulterioare, salariile lunare în valuta ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate se stabilesc în raport cu nivelul salariului funcției de portar, iar potrivit alin.(2) salariile lunare în valută pentru funcția de portar - pe fiecare țară în care personalul își desfășoară activitatea

- luate ca bază de calcul, sunt prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre.

Conform art. 3 din Hotărârea Guvernului nr.22/2004, cu modificările și completările ulterioare, salarizarea, fondurile necesare cazării și alte drepturi ce revin personalului prevăzut la art.1 se asiguri potrivit dispozițiilor legale și echivalărilor prevăzute în anexa nr.5 la Hotărârea Guvernului nr.172/2003, Hotărârea Guvernului nr. 172/2003 a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 515/2006. Potrivit art. I pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 515/2006, anexa nr. 5 se înlocuiește cu anexa nr. 3 la această hotărâre.

In cazul reclamantului, salariul lunar în valută pentru funcția de portar în Italia, conform pct. 65 din anexa nr. 1 la hotărâre. Este de 660 euro.

Cum funcției de șef S.6, echivalentă cu funcția civilă de secretar I clasa I din anexa nr. 2 la aceeași hotărâre îi corespunde coeficientul în valută de 2.50, rezultă că salariul lunar în valută a reclamantului a fost corect calculat, adică 660 euro x

2.50 x 1650 euro.

Reclamantul solicită stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate.

Acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât este o cerere în constatare - constatarea naturii juridice a drepturilor bănești - ori această cerere nu poate fi primită în condițiile în care partea poate cere realizarea dreptului, ceea ce și face prin celelalte capete de cerere formulate.

Reclamantul solicită plata soldei lunare în lei ari atâta timp cât personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază, pe lângă drepturile în valută prevăzute de cap, II din Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 și de indemnizațiile lunare în lei și alte drepturi prevăzute la cap. III și IV din același act normativ, printre care nu se regăsește și solda ci doar salariul în valută stabilit în funcție de HG nr.837/1995 și HG nr.22/2004.

Solicitarea privind al 13-lea salariu pentru perioada 0_ -_, este nefondată în condițiile în care nici HG nr.837/1995 și nici HG nr.22/2004, care reglementează drepturile salariale ale personalului trimis în misiune nu prevăd acest drept.

Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada 0_

-_, nu este admisibilă în condițiile în care ordinul ministrului apărării naționale nr.MS96/2008 prevede că nu beneficiază de norma de hrană cadrele militare care primesc salariul în valută, și nici HG 22/2004 și HG nr.837/1995 nu prevede acest drept.

Cererea reclamantului ca pârâtul să pună la dispoziția instanței și a reclamantului Anexa nr.1 la HG nr.22/2004 este inadmisibilă întrucât aceasta nu este o cerere de chemare în judecată ci o cerere formulată în probațiune, și acest act instanța l-a avut în vedere la pronunțarea soluției în prezenta cauză.

Aceste considerente fac astfel ca acțiunea precizată să fie respinsă. Pentru aceste motive,

În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge excepția necompetenței materiale și a tardivității.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea precizată a reclamantului M. N. M.

, cu domiciliul în localitatea R., nr.205, județul Sălaj, privind obligarea pârâtului

M. A. N. cu sediul în B., str. I., nr. 3-5, sector 5, jud. Ilfov la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului în perioada desfășurării misiunii în străinătate și cererea privind obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului a Anexei 1 la HG nr. 22/2004.

Respinge ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului privind obligarea pârâtului la plata soldei lunare în lei și a premiilor anuale pentru perioada_ -_ și a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0_ -_ calculate conform coeficienților din anexa 1 la HG nr.22/2004, actualizate cu indicele de inflație precum și la contravaloarea normei de hrană pentru perioada 0_ -_ actualizată cu indicele de inflație.

Definitiva.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică la sediul Tribunalului Sălaj.

Președinte,

Asistenți judiciari,

Grefier,

C. N. C.

P. R.

S.

V.

R. I. P.

A.

Red.C.N.C/_

Dact.P.A./_

Com.4 ex.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 3543/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă