Sentința civilă nr. 633/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

SENTINȚA CIVILĂ Nr.633

Ședința publică din 19 Aprilie 2013 Instanța constituită din: Președinte D. M. H. Asistent judiciar S. O.

Asistent judiciar M. L. D.

G. ier A. S.

Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul A. Vasile S.

, cu domiciliul în Ș. M., str. R., nr. 9/8, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC R. M. SRL cu sediul în Vișeu de Sus, str. 1 Mai, nr. 77, județul M., având ca obiect drepturi bănești.

Se constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.

T.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _

, la data de_, reclamantul A. Vasile S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. M. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pe perioada mai 2009 - octombrie 2011, respectiv suma de 28.050 lei, reprezentând contravaloarea a 30 de salarii minime pe economie; obligarea pârâtei la plata sumei de 500 euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând diurna pentru cursa prestată în Anglia în perioada_ -_ ; obligarea pârâtei la plata sumei de 500 euro echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea amenzii achitate pe teritoriul Ungariei în contul pârâtei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1600 lei.

În motivarea în fapt a acțiunii formulate, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada_ -_, conform contractului de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 18250 din _

.

În ultimii 3 ani anteriori încetării raporturilor de muncă, pârâta nu a mai achitat reclamantului salariul cuvenit, ci doar diurna.

Conform dispozițiilor legale în materie, salariul minim pentru categoria de șofer profesionist este de 900 lei pentru anul 2009 (8 luni x 900 lei =7.200

lei), 900 lei pentru anul 2010 (12 luni x 900 lei = 10.800 lei) și 1005 lei pentru

anul 2011 (10 luni x 1005 lei= 10.050 lei), totalul fiind de 28.050 lei.

Apărările pârâtei în sensul că a achitat salariul reclamantului, pe cardul tatălui, nu pot fi primite, deoarece salariul este un drept personal, care se achită direct persoanei salariate, iar dovada plății se face cu înscrisuri. Conform actelor depuse de pârâta, aceasta nu i-a achitat reclamantului drepturile salariale, ci tatălui acestuia, numitul A. V. . Cele câteva extrase bancare în care figurează numele reclamantului reprezintă plata câtorva diurne. Prin urmare, petitul privind plata drepturilor salariale este întemeiat, pârâta nefăcând dovada, potrivit legii, a achitării acestora către salariat.

De asemenea, pârâta nu a achitat reclamantului diurna pentru ultima cursă prestată în Anglia, în valoare de 500 euro.

Prestarea acestei curse, cât și cuantumul drepturilor cuvenite sunt recunoscute de pârâtă, care însă refuză plata lor, pe motiv că reclamantul nu ar fi predate actele de decont, afirmație nedovedită.

Așa cum rezultă din actele de la dosar, reclamantul a prestat în totalitate această cursă, tur-retur, marfa fiind predată la București, astfel încât refuzul pârâtei de a achita diurna nu este întemeiat.

În data de_, în timp ce reclamantul tranzita Ungaria, a achitat pentru pârâtă suma de 154.285 HUF, echivalentul a 500 euro, cu titlu de amendă pentru depășirea greutății la cântar. Pentru această faptă se face vinovată pârâta.

În drept, au fost invocate prevederile art. 159 și următoarele din Codul muncii, HG nr. 518/1995.

Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că salariul negociat între părți a fost cel minim pe economie, majorat prin HG nr. 1507/2007, HG 1051/2008, HG 1193/2010, ultimul cuantum fiind de 670 lei lunar.

Pentru perioada aprilie 2009 - octombrie 2011 reclamantul a fost îndreptățit la o sumă totală netă de 14458 lei, din care i s-a achitat prin virare pe cardul personal suma de 6356 lei.

Majoritatea sumelor reprezentând drepturile salariale ale reclamantului au fost însă virate pe cardul tatălui acestuia, la solicitarea expresă a reclamantului, cei doi lucrând împreună.

Plata diurnelor s-a făcut separat, prin dispoziții de plată, în numerar în valută, aceste dispoziții fiind semnate personal de reclamant.

Reclamantului nu i-a fost achitată diurna în sumă de 500 Euro, cuvenită pentru ultima cursă prestată în Anglia în perioada_ -_, întrucât nu a prezentat actele de decont necesare.

Aplicarea amenzii în sumă de 500 Euro este imputabilă reclamantului, întrucât încărcătura camionului avea o greutate permisă de legislația maghiară, dar a fost depășită greutate pe axe, iar, potrivit fișei postului, reclamantul avea obligația să nu permită încărcarea autovehiculului peste capacitatea utilă de transport, urmărind greutatea pe axe, precum și respectarea tonajului și gabaritului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă. În probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 18250 din_, reclamantul A. Vasile

  1. a fost angajatul pârâtei SC R. M. SRL, pe o durată nedeterminată, începând cu data de_, în funcția de conducător auto, stabilindu-se un salariu de bază brut lunar în sumă de 370 lei.

    Astfel cum pârâta a recunoscut în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, salariul cuvenit reclamantului, stabilit la nivelul salariului minim pe economie, a fost majorat prin lege în mod succesiv, acesta fiind îndreptățit la 600 lei brut lunar - pentru perioada aprilie - decembrie 2009, 600 lei brut lunar - pentru perioada ianuarie - decembrie 2010, 670 lei brut lunar pentru perioada ianuarie - septembrie 2011, 223 lei brut pentru luna octombrie 2011, în total 14.458 lei net (fila 19).

    Din această sumă s-a achitat reclamantului, prin virare pe cardul personal, suma de 6356 lei, potrivit ordinelor de plată nr. 827/_ (2656 lei), nr. 956/_ (2000 lei) și nr. 747/_ (1700 lei), rămânând o diferență de achitat de 8102 lei.

    Din cuprinsul ordinelor de plată depuse în copie la filele 25, 26 și 32 din dosar rezultă că sumele mai sus-menționate au fost achitate reclamantului cu titlu de salarii.

    Potrivit art. 166 alin. 2 din Codul muncii, plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, iar art. 167 alin. 1 din Codul muncii stipulează că salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.

    În cauză nu s-a probat împuternicirea dată de reclamant tatălui său pentru a încasa drepturile salariale. Prin urmare, sumele de bani plătite tatălui reclamantului, în lipsa împuternicirii, nu pot fi avute în vedere de către instanță.

    Solicitarea de a se acorda reclamantului salariul minim pentru categoria de șofer profesionist, conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, diferit de cel negociat între părți, nu este întemeiată.

    În cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin

    înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.

    Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art. 41 alin. 3, potrivit cărora părțile im- plicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficien- ții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colec- tiv de muncă.

    În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coefi- cienții minimi de ierarhizare.

    Or, interpretarea dispozițiilor contractuale de către reclamant nu

    respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.

    În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.

    La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile impli-

    cate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.

    În conformitate cu dispozițiile art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii, republicat, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, dispozițiile legale statuând că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

    Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel cum statuează art. 168 alin.1 din Codul muncii, republicat.

  2. apreciază că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a drepturilor salariale cuvenite în sumă de 8102 lei, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii, care arată că angajatorul este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Potrivit art. 44 alin.2 din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 47 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 statuează că salariații unităților trimiși în delegație în țară și străinătate beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport și a costului cazării, potrivit condițiilor stabilite prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri, precum și de diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică în instituțiile publice.

Pârâta a recunoscut îndreptățirea reclamantului la plata diurnei în cuantum de 500 Euro, pentru ultima cursă efectuată în Anglia în perioada _

-_, aceasta urmând a fi acordată de către instanță.

În ceea ce privește amenda de 500 Euro aplicată reclamantului de autoritățile maghiare, din cuprinsul procesului verbal de cântărire întocmit cu ocazia controlului rutier, aflat la fila 70 din dosar, rezultă că nu a fost depășită greutatea totală admisă, ci doar greutatea mărfii pe axe.

Potrivit fișei postului, pct. V alin. 6, reclamantul avea obligația de a nu permite încărcarea autovehiculului peste capacitatea utilă de transport, urmărind greutatea pe axe, precum și respectarea tonajului și gabaritului (filele 59-61).

Prin urmare, la încărcarea mărfii în camion reclamantul avea obligația de a asista la încărcare, la așezarea și dispunerea mărfii, astfel că aceasta să fie calibrată pe toată suprafața platformei, pentru a nu se depăși greutatea pe osie, pe axele din față sau spate ale platformei. Conducătorul auto trebuia să anunțe orice neregulă constată și să o înscrie pe CMR-ul ce însoțea marfa.

Prin urmare, tribunalul apreciază că nu s-a probat în cauză culpa societății pârâte pentru sancționarea reclamantului cu amenda în sumă de 500 Euro, astfel încât aceasta nu poate fi obligată să o restituie.

Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c) art. 44 alin. 2, art. 159, art. 168 din Codul muncii, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată, va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante în sumă de 8102 lei și a diurnei în cuantum de 500 Euro, la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății și va respinge celelalte cereri formulate ca neîntemeiate,

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, față de soluția dată acțiunii, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, apreciate ca fiind corespunzătoare părții din pretenții admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. V. S., cu domiciliul în loc. Ș. M., str. R., nr. 9/8, jud. M., în contradictoriu cu pârâta S. R. M. S. ., cu sediul în loc. V. de Sus, str. 1 Mai, nr. 77, jud. M. .

Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante în sumă de 8102 lei și a diurnei în cuantum de 500 Euro, la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății.

Respinge celelalte cereri formulate ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

PREȘEDINTE

ASISTENȚI

JUDICIARI

GREFIER

H. D. M.

O. S.

D. L.

M.

A. S.

Red.HD/_

Tred. A.S. / 25Aprilie 2013 - 4 ex

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 633/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă